Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Eu nu vreau sa fiu „schegiulat”!

Motto: „Limba noastra-i o comoara / In adancuri infundata / Un sirag de piatra rara / Pe mosie revarsata” (Alexe Mateevici – Limba noastra)

Tu vrei? De fapt, stii ce anume inseamna a fi „schegiulat”? Nici eu nu stiam pana acum cateva zile. Atunci am avut marea revelatie: „a fi schegiulat” inseamna a fi programat sa te intalnesti cu cineva. Sincer, nu m-as fi gandit niciodata la asa ceva! Nu sunt un fan impatimit al domnului ex-senator Pruteanu (cel care a propus ca toti termenii sa fie tradusi in limba romana si sa se foloseasca doar variantele autohtone ale cuvintelor importate), dar mi se pare ca totul a depasit orice limita decenta!

Suntem pretutindeni inconjurati de individe sau indivizi care vorbesc romgleza pentru ca li se pare lor ca in acest fel devin mai importante / importanti si ca le arata si celorlalti ca stiu si ei engleza. Asa, si? Mare parte din populatia activa a acestei tari stie engleza, dar sunt doar cativa care se lauda cu asta…

Traim intr-o lume nebuna aflata permanent in miscare. Acum toti sunt „focusati” pe realizarea „asaigmenturilor bifor dedlain”. Lumea nu se mai duce la serviciu – si nici macar la servici! – ci toti se duc la „giob”. Ca de, e mai „trendi” sa spui asa decat arhaismul serviciu. Parintii nostri se duceau la serviciu! Noi nu! Noi suntem generatia de „menegeri” care ne ducem la „ofis”. Pai nu-i asa? Pana si banala functie de secretara a devenit „ofis meneger”…

Citește mai departe

Sentimentele mele

Dupa ce am scris articolele mele „Prietenia in mileniul III” si „Baia cu spuma…” am primit multe comentarii in care mi se reprosa faptul ca sunt prea negativist si ca vad lumea si sentimentele umane dintr-o perspectiva foarte intunecata.

Spre surprinderea mea placuta, am primit ieri link-ul catre un articol din ziarul „Ziarul” in care se face referire la profunzimea sentimentului de dragoste in zilele noastre. Articolul se intituleaza „Romeo si Julieta17_Buc” si este scris de domnul Julius Constantinescu.

Va las si pe voi sa-l cititi si sa-mi spuneti daca nu credeti ca , in zilele noastre, dragostea, romantismul si iubirea sincera nu sunt niste elemente perimate care apartin trecutului si ca noi toti ar trebui sa ne comportam ca niste robotei care trec prin viata ca gasca prin apa fara sa ne pese de absolut nimic!

In metrou, doua fete de liceu dragutele, imbracate decent (totusi, suficient cat sa-l scoata din minti pe Irinel), discuta despre nenorocitul de Cristi. Inteleg ca musiu Cristi e prietenul uneia dintre ele; cealalta o prevenise din capul locului ca asta e un nenorocit, stia toata scoala, dar n-avusese cu cine povesti; aburii iubirii ii luasera mintile prietenei lui Cristi. Pana in week-end, cand l-a prins.
Deci, se intalnesc sambata si isi pun problema, absolut fireasca intre doi liceeni: „Unde mergem, la tine sau la mine?”. In cele din urma, se decid sa mearga la Cristi (in caz ca sunteti parintii lui, sa stiti ca loaza de Cristi n-a facut nici un referat la info cat ati fost plecati, ci a venit cu gagici acasa). „Fata, cum am intrat, m-am repezit la calculatorul lui. Chiar era stricat, nu mintise ca n-a putut intra pe messenger”. „Da’ lu’ aia din Oradea cum i-a dat atunci accept?”, infige cealalta un cutit in spatele lui Cristi. „A zis ca n-o cunoaste, nu stie cine e. A dat asa, la misto. S-a jurat”. „Hai, fata, ca esti proasta. E un nenorocit care da accept la toate fufele de pe net”.
In fata acestui argument atat de solid, eu, unul, l-as fi parasit imediat pe nemernic si m-as fi cuplat, numa’ de-a dracu’, cu unu’ de pe sentimente.ro. Dragostea, insa, poate depasi orice obstacole: „Fata, mi-a demonstrat ca ma iubeste. Am fost la un internet caffe si le-a dat reject la toate de fata cu mine!”. „Deci v-ati impacat?”. „Da”. „Sa nu-mi spui ca v-ati si pupat!”. „Ba da”. „Fata, esti nebuna. Tu chiar il iubesti…”. Gagica lui Cristi suspina incetisor, cam ca Adela Popescu cand se uita la Bordeianu (sau oriunde): „Iti dai seama, fata, ca le-a dat reject la toate alea pentru mine?”.
Le-am multumit in gand fetelor: daca Euripide, Virgiliu sau Ovidiu au scris despre Orfeu, care a coborat in Infern dupa Euridice, iar Homer despre incercarile prin care a trecut Ulise pentru a ajunge acasa, la Penelopa, eu am avut sansa sa scriu despre Cristi, care, in numele iubirii pentru gagica-sa, le-a dat reject la toate fufele de pe net.

Sursa articolului preluat din ziarul „Ziarul”  („http://ziarulziarul.ro/article/romeo-si-julieta17buc-43390.html”) nu mai este disponibila online.

„/Happy End” fara sfarsit!

Cateodata cuvintele nu pot exprima ceea ce vrei sa spui. Aceasta este si impresia mea acum cand vreau sa va povestesc despre probabil cel mai bun film romanesc pe care l-am vazut in ultimii ani. Daca stau bine si ma gandesc este cel mai bun film romanesc pe care l-am vazut dupa Revolutie.

Denumirea filmului este ciudata: „/Happy end„. Nu stiu exact ce cauta acel slash acolo, dar trebuie sa invat sa nu mai pun atatea intrebari ca s-ar putea sa primesc si raspunsuri…

Desi azi eram hotarat sa nu ma duc la cinematograf ca sa vad o drama, va asigur ca a meritat pe deplin sa vizionez acest film. Nu stiu exact ce m-a atras cel mai mult, dar un lucru e sigur: are un anumit farmec local pe care filmele comerciale din ultimul timp l-au pierdut. Este vorba de transpunerea in viata reala a romanilor si de impresia ca esti si tu acolo, langa cameraman si vezi actiunile asa cum se petrec intr-un decor care ti se pare foarte cunoscut pentru ca scenografia este foarte bine pusa la punct.

Citește mai departe

007 a devenit 000

Am fost aseara impreuna cu cativa prieteni la ultimul film din seria James Bond. Ei au fost cu ideea sa mergem, dar nu pot spune ca au insistat. De altfel parca vream si eu sa merg, pentru ca nu am mai fost la cinematograf la un film cu Bond decand au lansat „Golden Eye” prin ’90 si ceva.

Din punctul de vedere al marketingului filmul este reusit. O promovare intensa, o lansare spectaculoasa, o reclama la Heineken care aminteste de atmosfera filmului. Pana si titlul este foarte bine ales: „Casino Royale„, adica Casinoul Regal, locul unde este numai lume buna, mancaruri fine, atmosfera de lux, exact stilul Bond. Pot spune ca totul este realizat asa incat sa te aduca in sala de cinema.

Insa, spre dezamagirea mea, marketingul este singurul lucru reusit la acest film. Personal am fost dezamagit de tot ceea ce s-a petrecut pe ecran timp de aproape 3 ore.

Si cum lucrurile proaste, de obicei, incep prost si se termina execrabil, la fel s-a intamplat si cu filmul nostru. Dupa ce am privit reclame mai bine de 20 de minute, a inceput. Personal, nici nu mi-am dat seama ca a inceput! Motivul este unul foarte simplu: melodia de generic aduce mai degraba a mesaj publicitar decat a melodie ce se doreste a fi slagar international. Ma asteptam la ceva in genul „Golden Eye” sau „Die Another Day„, dar rezultatul a fost catastrofal. Singurul lucru care a reusit sa salveze cat de cat genericul a fost animatia 3D care este foarte bine realizata, ca in rest…

Citește mai departe

Politica din compartimentul de tren

Romanul s-a nascut poet. Se prea poate… Dar nimeni nu il poate depasi la capitolul politica! Stiam asta mai demult, dar in aceasta seara mi-a fost confirmata…

Merg in tren cu alti cinci pasageri. Doi dintre ei sunt intre 40 si 50 de ani. Nu stiu exact ce varsta au, dar se invart in jurul acesteia. Si nici nu ii voi intreba… Cert este ca intre Buzau si Bucuresti am auzit atata politica cat n-am mai auzit decand am baut mai multe beri in liceu in anul 2000 si am dezbatut problema: Iliescu vs. Vadim.

Unul dintre ei tocmai a afirmat cu naduf faptul ca este pensionar si nu a fost prins in cele doua programe de recolerare a pensiei. Ma gandesc ca acest lucru reprezinta un mare necaz al Dumnealui. Nu stiu exact cum este sa te simti scos din programul guvernamental de recolerare a pensiilor. Probabil te simti de parca nici nu ai exista…

Citește mai departe

Baia cu spuma…

Ieri am facut o baie cu spuma. Nimic neobisnuit pana aici. Voi nu faceti baie cu spuma? Personal mi se pare foarte relaxanta… Insa nu despre asta vreau sa scriu in acest articol…

Am avut proasta inspiratie sa scriu la status la messenger ce fac. Atunci a inceput totul! Nu a trecut multa vreme si s-au si luat ceilalti de mine. Ma refer la ceilalti „messenger buddies” ai mei. Fiecare cu cate o replica mai taioasa. La un moment dat aparusera mai mult de patru ferestre si era destul de greu sa intretin o conversatie cat de cat fluenta cu fiecare dintre ei. Evident ca pana atunci au stat cu totii cuminti si n-a zis nimeni nimic. Asa ca, ce i-a determinat sa „se trezeasca”? Faptul ca eu fac o baie cu spuma este un eveniment asa de important?!? Atunci care e adevaratul motiv al acestei dezmortiri neasteptate?

Personal n-am gasit decat un singur motiv plauzibil: SEXUL. Sunt constient de faptul ca fac parte din generatia „Sex and the City„. Lucrurile sunt de mult timp si in Bucuresti la fel cum le descria Carrie Bradshaw ca s-ar fi petrecut in New York. Deja s-a acoperit diferenta de mentalitate dintre cetatenii SUA si romani. La toate varstele si ocupatiile. Suntem ceea ce vedem la televizor, iar daca nu suntem avem grija sa ne corectam pana ne atingem „modelul”.

Asa ca toti prietenii mei de pe messenger s-au gandit automat ca daca eu fac o baie cu spuma, neaparat trebuie sa fie si ceva sexual implicat in subiect. DE CE??? Nu stiu exact, dar asa e la moda. Sigur eu am vrut sa spun altceva decat am facut-o… Si sigur eu ma gandeam la altceva cand am scris ca faca baie cu spuma la status. Asta da! Ma gandeam ca nu voi fi haituit de ceilalti. Personal nu ma gandeam ca vor dori atat de multi sa comenteze un fapt de altfel banal.

Citește mai departe

Din BMW-ul SPP-ului lumea se vede altfel

Saptamana aceasta toata lumea a fost nostalgica. Totul a inceput cu un documentar prezentat de catre postul de televizune TVR1 despre „Epoca de Aur”. Imediat lumea si-a amintit de ciocolata chinezeasca, samponul la pliculete, nechezol si altele. Personal nu am urmarit acest documentar, dar va spun ca in acest week-end mi-am reamintit si eu de perioada „de trista amintire”…

Amintirile mele nu sunt prea bogate. Aveam 7 ani in decembrie `89. Deci nu pot spune ca acea perioada mi-a marcat dezvoltarea pe mult. Cu toate acestea sunt lucruri pe care nu le poti uita nicicand…

Sambata dimineata trebuia sa ajung la Gara de Nord. Evident ca am ales transportul in comun cu RATB-ul. Asa ca ma indreptam eu catre statia de autobuz linistit si cand sa ajung la intersectie sa trec strada observ ca era mare agitatie. Un agent de politie se chinuia efectiv sa dirijeze circulatia. De fapt el oprise pe toti cei care circulau din trei sensuri ale intersectiei si le dadea drumul doar celor care veneau dintr-o anumita directie. Motivul? Simplu: venea o coloana oficiala si trebuia sa fie facuta „partie”.

Citește mai departe

Reflectii rutiere

Ca in orice tara civilizata si in Romania exista un numar de telefon special pentru situatii de urgenta. Desigur este o enigma pentru toti de ce Politia, Pompierii sau Salvarea raspundeau pana acum cateva luni la numere de telefon diferite, dar am asteptat cu nerabdare mijlocul acestui an decand avem un numar unic pentru urgente: 112.

Dar nu acesta este subiectul principal al acestei relatari. Problema abordata este lipsa de bun simt al unora (mai bine spus marlania acestora) care nu respecta nici cele mai elementare norme de etica atunci cand se afla pe drumurile publice.

Eu posed permis de conducere din octombrie 2000 si spre fericirea (sau nefericirea) mea conduc un Matiz. Departe de mine gandul sa fac reclama mascata acestui tip de autovehicul, dar, dupa parerea mea , este unul dintre cele mai reusite modele de la Daewoo si, pe deasupra, consuma putin in mediul urban.

Citește mai departe

Prietenia in mileniul III

Un cuvant greu. Contine patru consoane tari: p, r, t si n. Greu de pronuntat de catre cei care au probleme la ponuntia literei r. Greu de zis si de catre ceilalti, care nu au nici un fel de probleme de pronuntie.

Marea dilema legata de acest cuvant este ca nu stii aproape niciodata cum anume sa-l folosesti. La cine anume te referi astfel incat sa nu fii prost inteles. Care e diferenta dintre „cunoscut”, „amic”, „tovaras” si „prieten”?

Nu vreau sa dau lectii nimanui despre cum anume sa vorbeasca sau sa se comporte cu persoanele de langa el/ea. Departe de mine gandul asta. Vreau doar sa-mi exprim parerea mea despre acest subiect. Evident ca este o parere subiectiva, asa ca nu o luati drept un sfat…

Citește mai departe

Caile odoriFerate Romane

Initial m-am hotarat sa scriu un articol despre cum se circula cu trenul in Romania. Stiti si voi cum anume se face acest lucru. Dar, inainte sa ma apuc de scris, am gasit un articol publicat in „Romania Libera”, marti 3 octombrie 2006, intitulat „Personalul 5021 – o bomba ecologica via Bucuresti”.

Autoarea, doamna Camelia Popa, descrie foarte, foarte fidel cum anume se calatoreste de la Bucuresti la Ploiesti in anul 2006. Incredibil, dar inca nu exista nici o toaleta functionala intr-un tren care parcurge mai putin de 60 de KM in mai mult de 1 ora!

Va las pe voi sa decideti daca merita sau nu sa intram in Europa cu asemena trenuri. In continuare voi reproduce o parte din articolul despre care am vorbit…

Personalul 5021, care pleaca zilnic din Bucuresti, Gara de Nord, la ora 7.53 si ajunge in Ploiesti Sud la 9.11, poate fi considerat, fara nici o exagerare, un tren horror, care ar putea face sa paleasca de rusine pana si autoritatile feroviare dintr-o tara a lumii a treia. Calatorind ieri cu acest tren, am constatat cu stupoare ca multe dintre WC-urile defecte se revarsa pe holuri si in compartimente, mutand din loc nasurile zecilor de calatori care nu s-au gandit ca au nevoie de masti de gaze pentru un simplu drum pe caile ferate romane.

Continuarea articolulul preluat din „Romania Libera” poate fi gasita <<aici>>.

Drum bun!