Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Eu nu vreau sa fiu „schegiulat”!

Motto: „Limba noastra-i o comoara / In adancuri infundata / Un sirag de piatra rara / Pe mosie revarsata” (Alexe Mateevici – Limba noastra)

Tu vrei? De fapt, stii ce anume inseamna a fi „schegiulat”? Nici eu nu stiam pana acum cateva zile. Atunci am avut marea revelatie: „a fi schegiulat” inseamna a fi programat sa te intalnesti cu cineva. Sincer, nu m-as fi gandit niciodata la asa ceva! Nu sunt un fan impatimit al domnului ex-senator Pruteanu (cel care a propus ca toti termenii sa fie tradusi in limba romana si sa se foloseasca doar variantele autohtone ale cuvintelor importate), dar mi se pare ca totul a depasit orice limita decenta!

Suntem pretutindeni inconjurati de individe sau indivizi care vorbesc romgleza pentru ca li se pare lor ca in acest fel devin mai importante / importanti si ca le arata si celorlalti ca stiu si ei engleza. Asa, si? Mare parte din populatia activa a acestei tari stie engleza, dar sunt doar cativa care se lauda cu asta…

Traim intr-o lume nebuna aflata permanent in miscare. Acum toti sunt „focusati” pe realizarea „asaigmenturilor bifor dedlain”. Lumea nu se mai duce la serviciu – si nici macar la servici! – ci toti se duc la „giob”. Ca de, e mai „trendi” sa spui asa decat arhaismul serviciu. Parintii nostri se duceau la serviciu! Noi nu! Noi suntem generatia de „menegeri” care ne ducem la „ofis”. Pai nu-i asa? Pana si banala functie de secretara a devenit „ofis meneger”…

Citește mai departe

Sentimentele mele

Dupa ce am scris articolele mele „Prietenia in mileniul III” si „Baia cu spuma…” am primit multe comentarii in care mi se reprosa faptul ca sunt prea negativist si ca vad lumea si sentimentele umane dintr-o perspectiva foarte intunecata.

Spre surprinderea mea placuta, am primit ieri link-ul catre un articol din ziarul „Ziarul” in care se face referire la profunzimea sentimentului de dragoste in zilele noastre. Articolul se intituleaza „Romeo si Julieta17_Buc” si este scris de domnul Julius Constantinescu.

Va las si pe voi sa-l cititi si sa-mi spuneti daca nu credeti ca , in zilele noastre, dragostea, romantismul si iubirea sincera nu sunt niste elemente perimate care apartin trecutului si ca noi toti ar trebui sa ne comportam ca niste robotei care trec prin viata ca gasca prin apa fara sa ne pese de absolut nimic!

In metrou, doua fete de liceu dragutele, imbracate decent (totusi, suficient cat sa-l scoata din minti pe Irinel), discuta despre nenorocitul de Cristi. Inteleg ca musiu Cristi e prietenul uneia dintre ele; cealalta o prevenise din capul locului ca asta e un nenorocit, stia toata scoala, dar n-avusese cu cine povesti; aburii iubirii ii luasera mintile prietenei lui Cristi. Pana in week-end, cand l-a prins.
Deci, se intalnesc sambata si isi pun problema, absolut fireasca intre doi liceeni: „Unde mergem, la tine sau la mine?”. In cele din urma, se decid sa mearga la Cristi (in caz ca sunteti parintii lui, sa stiti ca loaza de Cristi n-a facut nici un referat la info cat ati fost plecati, ci a venit cu gagici acasa). „Fata, cum am intrat, m-am repezit la calculatorul lui. Chiar era stricat, nu mintise ca n-a putut intra pe messenger”. „Da’ lu’ aia din Oradea cum i-a dat atunci accept?”, infige cealalta un cutit in spatele lui Cristi. „A zis ca n-o cunoaste, nu stie cine e. A dat asa, la misto. S-a jurat”. „Hai, fata, ca esti proasta. E un nenorocit care da accept la toate fufele de pe net”.
In fata acestui argument atat de solid, eu, unul, l-as fi parasit imediat pe nemernic si m-as fi cuplat, numa’ de-a dracu’, cu unu’ de pe sentimente.ro. Dragostea, insa, poate depasi orice obstacole: „Fata, mi-a demonstrat ca ma iubeste. Am fost la un internet caffe si le-a dat reject la toate de fata cu mine!”. „Deci v-ati impacat?”. „Da”. „Sa nu-mi spui ca v-ati si pupat!”. „Ba da”. „Fata, esti nebuna. Tu chiar il iubesti…”. Gagica lui Cristi suspina incetisor, cam ca Adela Popescu cand se uita la Bordeianu (sau oriunde): „Iti dai seama, fata, ca le-a dat reject la toate alea pentru mine?”.
Le-am multumit in gand fetelor: daca Euripide, Virgiliu sau Ovidiu au scris despre Orfeu, care a coborat in Infern dupa Euridice, iar Homer despre incercarile prin care a trecut Ulise pentru a ajunge acasa, la Penelopa, eu am avut sansa sa scriu despre Cristi, care, in numele iubirii pentru gagica-sa, le-a dat reject la toate fufele de pe net.

Sursa articolului preluat din ziarul „Ziarul”  („http://ziarulziarul.ro/article/romeo-si-julieta17buc-43390.html”) nu mai este disponibila online.

„/Happy End” fara sfarsit!

Cateodata cuvintele nu pot exprima ceea ce vrei sa spui. Aceasta este si impresia mea acum cand vreau sa va povestesc despre probabil cel mai bun film romanesc pe care l-am vazut in ultimii ani. Daca stau bine si ma gandesc este cel mai bun film romanesc pe care l-am vazut dupa Revolutie.

Denumirea filmului este ciudata: „/Happy end„. Nu stiu exact ce cauta acel slash acolo, dar trebuie sa invat sa nu mai pun atatea intrebari ca s-ar putea sa primesc si raspunsuri…

Desi azi eram hotarat sa nu ma duc la cinematograf ca sa vad o drama, va asigur ca a meritat pe deplin sa vizionez acest film. Nu stiu exact ce m-a atras cel mai mult, dar un lucru e sigur: are un anumit farmec local pe care filmele comerciale din ultimul timp l-au pierdut. Este vorba de transpunerea in viata reala a romanilor si de impresia ca esti si tu acolo, langa cameraman si vezi actiunile asa cum se petrec intr-un decor care ti se pare foarte cunoscut pentru ca scenografia este foarte bine pusa la punct.

Citește mai departe