Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Cersetoria si francofonia

Saptamana aceasta a avut loc la Bucuresti cea de-a XI-a intalnire a tarilor francofone. Evident ca agitatia a fost mare si inghesuiala a fost pe masura. In aceste conditii, pentru a nu perturba in nici un fel desfasurarea evenimentului, politia comunitara s-a ocupat de „cosmetizarea” faunei Bucurestiului, in special in zona centrala. Au fost luati de pe strada toti cersetorii cunoscuti si au fost relocati spre periferie. Evident ca aceasta solutie a fost doar de moment. Probabil cersetorii se vor intoarce saptamana viitoare, daca nu s-au intors deja…

Romania nu a stiut si nu va sti niciodata cum anume sa rezolve aceasta problema. In ultimii cativa ani numarul cersetorilor a crescut exponential. Probabil saracia si nivelul de trai foarte scazut sunt cauzele principale. Insa problema nu sta in numarul cersetorilor ci in varsta acestora. Daca pana acum cativa ani doar batranii si copii strazii intindeau mana dupa niste maruntis, acum am ajuns ca media varstei celor care cersesc sa fie undeva in jur de 25 de ani.

Problema sociala se acutizeaza in acest fel. Copii strazii de mai ieri sunt acum tinerii strazii. Au acum in jur de 25-30 de ani, n-au nici un fel de viitor in viata, stau in canale si se drogheaza cu aurolac. Acestia devin victime sigure ale retelelor bine organizate de cersetori. Apoi devin la randul lor parinti. Si vor folosi acei copii care vor fi tarati la propriu prin metrou si prin autobuze ca sa invete „cum anume se face un ban”. Ideea este ca , pentru societate in asamblu, faptul ca acei copii invata ca banii se fac apeland la mila altora este un lucru foarte nociv. Acesti copii percep munca in adevaratul ei sens drept un lucru destul de daunator si care nu face nici un fel de placere. Si , in definitiv, este mai usor sa ceri si sa primesti bani decat sa te spetesti muncind.

Citește mai departe

Corporatist vs. Multinationalist

Saptamana trecuta am primit un e-mail ce reproducea un articol de pe site-ul „Resursa de Fun” despre „Corporatistul de Bucuresti”. Din cate stiu eu, acest pamflet este scris de un autor necunoscut, dar se poate sa ma insel. Oricum pe rdf.ro nu este scris numele autorului. (legatura < >).

Dupa ce am citit acest e-mail, am prezentat si parerea mea unui grup de prieteni. Va reproduc si voua discutia:

Mesajul meu initial era:

” Ideea este ca acest pamflet incrimineaza acea atitudine a unor conationali de ai nostri care nu prea au „dupa ce sa bea apa”, dar vor sa para foarte importanti. Nu neaparat a celor care au spirit de antreprenor in ei si vor sa isi deschida o afacere. Ma refer mai mult la cei care au un serviciu prapadit, dar ei sunt „mari” (manageri cum se zicea in articol), dar ar putea sa fie „si mai mari” daca, din pacate, „promovarea nu s-ar face pe pile” si , din cauza asta, ei nu prind niciodata un loc mai sus.

Eu am vazut in acest pamflet pe acel individ „ass-licker” care ar face orice sa intre pe sub pielea sefului si sa mai creasca putin, acea scursura de om care pare ca iti e prieten si te face pe la spate cu prima ocazie. Si, evident ca trebuie sa fie foarte important in cercul de apropiati ( foarte restrans, de altfel, gratie comportamentului sau) si / sau la serviciu ca sa fie (re)cunoscut si apoi urcat in scara ierarhica. Atunci el apeleaza la „romgleza” la „Extraordinar! ” atunci cand nu stie despre ce este vorba si la alte si alte chestii, asa cum e prezentat in articol…

Citește mai departe

Logan, masina de 5.000 de Euro costa 10.000 de Euro

Ieri am citit un articol in Cotidianul care anunta ca uzina Automobile Dacia Pitesti a facut noua majorare a preturilor.

Asa cum se poate citi din articol, Dacia Logan varianta Ambition cu motorizare Diesel costa, incepand cu 1 septembrie 10.000 de Euro!!! Incredibil, dar adevarat! Masina promisa romanilor de maxim 5.000 de Euro costa de saptamana trecuta nici mai mult nici mai putin decat dublul sumei vehiculate initial.

Cum s-a ajuns la asta? Simplu, francezii, oameni practici, nu ca romanii, au lansat in productie modelul Logan, au facut vanzari spectaculoase si s-au gandit ca , daca e cerere mare si nu e concurenta, de ce sa nu faca si putin profit?… Ca doar in momentul de fata, Logan este masina de familie a romanilor. Probabil nici cele mai optimiste planuri de marketing efectuate pre-achizitionarea uzinelor Dacia nu dadeau sigur acest lucru. Ce mai incolo si incoace, nici macar francezii nu se asteptau la asa ceva…

Motivul care a impulsionat vanzarea Loganului in Romania a fost obisnuinta romanilor de a-si cumpara „o Dacie, ca-i mai ieftina”. Impulsionati putin si de indemnuri gen „cumparati numai ce-i fabricat in Romania ca sa asiguram locuri de munca romanilor” si alte asemenea mesaje populiste, romanii s-au pus pe treaba si au inceput sa cumpere masini construite in tara. Daca pana acum doi ani uzinele Daewoo Croiova erau un concurent puternic prin modelele Cielo, Leganza si Nubira, incepand cu anul 2004, cand falimentul Daewoo era ca si sigur, Renault Dacia Pitesti a inceput marsul triumfal. Intradevar, nu e problema celor dela Pitesti ca Daewoo a dat daliment. Dar nu se poate spune ca nu au profitat din plin de acest lucru…

Citește mai departe

Risipa de resurse

Ce faci atunci cand nu ai ce face? Te plicitsesti… Si ca sa nu te plicitisesti, te apuci de facut ceva. Orice! Absolut orice, numai sa nu innebunesti nefacand nimic! Iar daca te si plateste cineva sa faci acel lucru pe care oricum l-ai fi facut din plictiseala, atunci te poti considera super norocos!

Cam asa stau lucrurile si cu operatiunea „borduriada”. In fiecare an sunt inlocuite bordurile de pe marginea strazilor din Bucuresti. Cateodata sunt de parere ca se face aceasta operatiune si de doua ori pe an. Nu stiu sigur daca este asa, dar sigur este faptul ca uneori dureaza atat de mult operatiunea incat trec cateva anotimpuri pana se finalizeaza, urmand a se reincepe imediat ce a trecut zapada.

Intrebarea logica care se pune este: daca tot se strica in fiecare an, de ce se mai inlocuiesc? Oricum arata deplorabil dupa numai doua, trei luni de la inlocuire, asa ca, de ce se mai cheltuie resurse pentru a se inlocui ceva care oricum va fi la fel cum este acum atunci cand lucrarile vor fi gata?

Citește mai departe

Cosmarul din Noaptea Devoratorilor de Publicitate

Lume multa… Chiar foarte multa! Media de varsta: in jur de 23 de ani. Cu totii erau in seara de 30 iunie la Sala Polivalenta din cauza unei pasiuni comune: publicitatea. Mare parte dintre ei astepta de anul trecut acest eveniment, asa ca imediat ce s-au pus in vanzare biletele, le-au si cumparat.

Avand in vedere faptul ca anii trecuti evenimentul a coincis cu preziua unui examen foarte important si foarte dificil, anul acesta am rasuflat usurat: gata, pot sa ma duc si eu, in sfarsit, la Noaptea Devoratorilor de Publicitate! Yupeee!!! Va imaginati ca entuziasmul era mare…

Ca un bun cetatean ce sunt, imi caut bilet cu cateva zile inainte, mi-l cumpar si aflu la ce ora incepe. Vad ca scrie ca incepe la 21.00. Imediat imi refac programul zilei de vineri. Plec de la serviciu mai devreme, ajung acasa, ma schimb etc. Totul trebuie terminat ca pana la ora 21.00 sa ma aflu in sala, stand comod pe scaun si savurand o bautura racoritoare sau o bere…

Acestea fiind facute, vine ziua cea mare. Foarte entuziasmat, ma duc si eu alaturi de ceilalti tineri spre Sala Polivalenta. La intrare, primul hop: desi erau peste 35 de grade Celsius afara, nimeni nu avea voie sa intre cu sticle cu apa in sala. Motivul: acestea pot fi folosite drept arme in cazul in care se incing spiritele. Bine, bine, dar daca imi cumpar sticle de apa de la barurile din interior, atunci nu le pot folosi ca arma? O dilema greu de desfacut…

Citește mai departe

RATB-ul, claustrofobia si istoria Romaniei

Sambata dimineata, la ora 9, mare tam-tam. Locul desfasurarii: Piata Presei Libere. Participanti : domnul primar Videanu, domnul director RATB, alti importanti oaspeti. Motivul care l-a determinat pe „Primarul care FACE” (zgarie-nori in Piata Revolutiei – n. a.) sa se trezeasca de dimineata este incununarea unei noi afaceri de succes a Primariei Capitalei.

In aceasta zi cu soare si cu putini nori se dau in folosinta primele autobuze din seria de Mercedes-uri cumparate de dl. Videanu. Domnul primar este mandru de achizitia facuta si le transmite bucurestenilor ca de acum incolo se va circula civilizat cu mijloacele de transport in comun. Adica pana acum, am circulat „ca vitele” in vechile autobuze DAF. Ne trebuiau Mercedes. Deh, tichia de margaritar…

Domnul primar nu uita sa ne spuna si alte lucruri: aceste noi autobuze sunt la standarde europene, au platforma foarte jos si se poate urca foarte usor cu un carut cu rotile sau cu un carucior pentru copii, au sistem modern de afisaj, o voce de doamna care anunta la fiecare statie numele acesteia si care este statia urmatoare. Ba, in plus, nu poti asculta radioul linistit pentru ca anunta si toate liniile cu care se face legatura la urmatoarea statie.

Citește mai departe

Asa „DA” sanatate

Saptamana trecuta, domnul presedinte Basescu, binecunoscut pentru iesirile sale la rampa privind incapacitatea actualului guvern de a conduce tara, a mai facut un gest care trebuie remarcat. De data aceasta, a fost nevoit de imprejurari sa recurga la alte metode prin care sa arate cat de incapabili sunt actualii ministri si cat de bine ar fi daca ar conduce dumnealui totul, similar presedintelui Americii, presedinte care este si seful guvernului in acelasi timp.

Din pacate pentru Dumnealui, starea sa de sanatate s-a agravat in timp ce juca fotbal la CERF. Atunci medicii au ajuns la concluzia ca este absolut necesara o interventie chirurgicala de complexitate medie, interventie care se poate realiza in cele mai bune conditii si in Romania. Dar lucrurile nu au stat pana la urma asa…

Desi erau pregatite doua spitale din Bucuresti pentru a-l gazdui pe „presedintele jucator”, acesta ajunge sa fie tratat tocmai la Viena, in Austria. De ce? Raspunsul nu este clar. Probabil va fi secretizat si il vom afla peste 49 de ani, ca si in cazul ziaristilor rapiti in Irak. Nu tot poporul trebuie sa afle anumite lucruri. Ca de aia este democratie. „Unii conduce” (ca e sub 50) iar altii sunt condusi!

Citește mai departe

Traim intr-o tara de prosti

Intotdeauna am fost de parere ca Romania este o tara aparte, daca nu chiar speciala… Acum sunt convins ca este sigur tara in care toata lumea face ce vrea, cand vrea si cum vrea fara sa fie atins de lege intr-un fel…

Ca mare parte din romani, si eu stau intr-un apartament de bloc construit de comunisti, asa ca am ocazia sa cunosc mare parte din „fauna” Bucurestiului. Insa nu credeam nicioadata ca voi ajunge sa stau la masa in bucatarie si sa imi fie frica ca voi ajunge la vecinul meu de la nivelul inferior in casa.

Sa va povestesc ce mi s-a intamplat: ieri vecinul cu pricina se hotaraste sa isi monteze spoturi in bucatarie. Nimic anormal pana aici. Probabil cei mai multi dintre noi s-ar fi gandit sa monteze un plafon fals din rigips si sa monteze spoturile in acel plafon. Dar nu, el e de alta parere… Ce-ar fi daca ar da niste gauri in plafon si sa monteze spoturile in ele? Ce conteaza ca inaltimea spoturilor determina gaurirea plafonului foarte mult, asa ca aprope ajunge la mine in casa? Daca vrem sa fie frumos la el in bucatarie, eu trebuie sa ma supun si sa las placa de beton pe care se afla apartamentul meu la mana lui, asa, doar ca sa o gaureasca…

Citește mai departe