Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

„Premonitia” de a nu intra la film

Intotdeauna am fost de parere ca filmele in care joaca Sandra Bullock nu sunt de calitate. Aici ma refer in special la acele pelicule facute special doar ca sa umple cinematografele si sa inregistreze incasari record. Exemplele la care ma refer sunt „Speed 1” si „Speed 2„, „Reteaua„, „Demolatorul” care sunt filme de actiune, dar si la asa numitele „comedii romantice” gen „Elixirul dragostei” si „Miss Agent secret 1” si „Miss Agent secret 2„. Cu toate acestea anumiti oameni sunt de parere ca Sandra Bullock este o actrita foarte buna, dar numai ca isi alege filmele in care va aparea intr-un mod mai putin inspirat…

Mergand pe principiul ca talentul actoricesc se prezinta cel mai bine intr-o drama, am hotarat saptamana trecuta sa ma duc la un astfel de film in care rolul principal feminin este interpretat de catre Sandra Bullock. Filmul ales se numeste „Premonitia” si este un film foarte ciudat. Ciudat in sensul ca actiunea se petrece intr-un mod cu totul haotic. Nu exista un fir epic clar al filmului, totul desfasurandu-se pe perioada unei saptamani, dar zilele nu sunt tratate in ordinea fireasca. Saptamana incepe cu ziua de duminica si se termina in ziua de sambata (specific americanilor), iar actiunea se muta dintr-o zi in alta pe firul: joi, luni, vineri, marti, sambata, duminica, totul terminandu-se cu ziua de miercuri.

Subiectul filmului este unul relativ banal: la mijlocul saptamanii sotul Sandrei Bullock moare, ea afla a doua zi si pregateste toate cele necesare pentru inmormantare. Nimic spectaculos pana aici. Dar faptul ca zilele saptamanii nu se succed in ordinea normala face ca actiunea sa se petreaca haotic. Nu stii exact cand personajul interpretat de Sandra Bullock viseaza si nici cand traieste realitatea. Cu toate ca am incercat sa fiu foarte atent la ordinea in care se petrece actiunea, la un moment dat am pierdut firul si nu mai stiam exact ce zi este!

Citește mai departe

Turismul romanesc

De 1 Mai am fost plecat in Bulgaria, la Nisipurile Aurii. Unii dintre cunoscutii mei mi-au reprosat – mai in gluma, mai in serios – ca „subminez” economia nationala preferand sa merg la mare la vecinii nostri bulgari, in detrimentul litoralului romanesc. Impulsionat cumva si de acest lucru, la sfarsitul saptamanii trecute am hotarat sa reevaluez conditiile si calitatea serviciilor oferite in statiunile noastre de la malul Marii Negre.

Am ales ca destinatie statiunea Olimp. Am facut aceasta alegere deoarece de mai multi ani doream sa aflu care sunt conditiile de cazare la hotelul Amfiteatru din Olimp. Asa ca vineri seara am sunat sa imi fac rezervare pentru o camera cu vedere la mare, iar sambata dupa pranz eram in fata receptiei hotelului Amfiteatru.

Primul contact cu serviciile turistice romanesti a fost unul placut. Domnisoara receptioner m-a intampinat cu un zambet larg, am realizat ca sunt printre cei norocosi care au primit camera cu vedere la mare (ulterior am aflat faptul ca jumatate de hotel era in reconstructie, deci se pare ca am fost chiar foarte norocos!) si totul parea ca decurge normal. Dar cum romanii trebuie sa faca ei ceva ca lucrurile sa nu fie placute pentru turist, aflu ca trebuie sa mai platesc o taxa denumita pompos „taxa hoteliera” in plus fata de pretul afisat la receptie. Nu m-a deranjat cuantumul acestei taxe (aprox. 12 RON) ci faptul ca nu am fost anuntat de la inceput cat anume trebuie sa platesc la final. Mi se pare normal ca atunci cand am facut rezervarea si am intrebat cat anume trebuie sa platesc in total sa mi se spuna si de aceasta taxa. Probabil doar mie mi se pare normal acest lucru…

Citește mai departe

Copacul de hartie

Am descoperit saptamana trecuta – in urma unui link primit de la o prietena – o initiativa demna de laudat: „Copacul de hartie” este un program ecologic care se adreseaza noua, tuturor celor care folosim hartie in activitatea noastra zilnica.

Ideea care sta la baza acestui concept este urmatoarea: se colecteaza hartie (de orice fel: de scris, pliante, fluturasi, ambalaje, ba chiar si ziare sau reviste) de la toate firmele sau persoanele care sunt dispuse sa-si ofere deseurile de hartie, apoi se transporta hartia colectata la un centru de reciclare si cu banii primiti se platesc cheltuielile pentru plantarea unor puieti.

Parerea mea este ca aceasta initiativa este oportuna, mai ales ca in Romania (in special in Bucuresti!) exista o totala lipsa de respect fata de spatiul verde. Goana dupa bani a trecut de orice limita a bunului simt si orice centimetru de iarba plasat intr-o zona cautata este ingradit si apoi transformat in spatiu construibil. Putin cate putin se va ajunge la situatia in care „micul Paris” va deveni „gigantul de beton”!

Citește mai departe

Discriminarea, intre bine si rau

Citesc ziarele si ma minunez din ce in ce mai mult de ce anume se intampla in tara asta. Am citit de curand o stire in care se relata faptul ca Ministerul Educatiei si Cercetarii a fost amendat de catre Comisia Nationala pentru Combaterea Discriminarii. De ce? Pentru ca nu a tradus variantele de subiecte de la bacalaureat si in limba minoritatilor nationale. Si nu, nu este vorba despre subiectele de la proba limba materna (proba rezervata exclusiv absolventilor apartinand minoritatilor nationale), ci este vorba despre subiectele propuse la matematica sau la fizica sau la oricare alta disciplina de la bacalaureat.

Acuzatia de discriminare a pornit de la un reprezentant al Uniunii Civice Maghiare din Miercurea-Ciuc care a declarat ca variantele subiectelor la bacalaureat au fost publicate si in limbile minoritatilor nationale abia in data de 13 februarie, la aproape o luna de la data publicarii acestora in limba romana – 15 ianuarie – si doar cu 3 zile inainte de finalul dezbaterii publice referitoare la ambiguitatea anumitor rezolvari ale subiectelor propuse.

Vreau sa va spun de la inceput ca am fost de mai multe ori prin Transilvania si nu mi s-a parut ca sunt conflicte intre romani si etnicii maghiari. In trei ani diferiti 2001, 2004 si 2005 am petrecut cate o saptamana de vacanta in statiuni montane considerate „neprielnice”: Sovata si Baile Tusnad, unde am fost tratat cu tot respectul cuvenit, desi nu stiu nici macar trei cuvinte unguresti! Ba, mai mult, toti cei de acolo vorbeau cu noi in romaneste daca vedeau ca nu stim ungureste. Avand in vedere acestea, ce anume ma deranjeaza pe mine referitor la amenda in cauza?

Citește mai departe