Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Basescu si pensiile

Se pare ca pana la urma telenovela pensiilor s-a incheiat. Nu fara suspans, dar cu un sfarsit previzibil, domnul presedinte Basescu a promulgat legea pensiilor, lege care va determina – cel putin scriptic – cresterea pensiilor acordate de catre stat.

Legea aceasta este in principiu o lege buna. Insa definitia „buna” se refera la faptul ca ajuta o mare parte dintre pensionari prin marirea drepturilor banesti incasate de acestia, are si un efect electoral insemnat, dar produce un efort suplimentar la bugetul statului, efect ce nu trebuie negrlijat privind din perspectiva sustinerii cresterii economice a Romaniei.

Si atunci, daca aceasta lege este o lege buna, de ce a fost nevoie de tot taraboiul care s-a iscat in jurul ei? De ce a fost nevoie sa se spuna cuvinte grele pe post la ore de maxima audienta la adresa anumitor persoane cu functii de ministri, secretari de stat, dar si la adresa domnului Prim-ministru sau la adresa Presedintelui? Iar, pana la urma, sa fie aprobata fara sa mai fie retrimisa inapoi in Parlament?

Citește mai departe

De vorba cu Ion Iliescu

” – Domnule Iliescu, ati fost presedinte al Romaniei opt ani… – Nu, draga, eu am fost presedinte unsprezece ani!”. In sala se observa zambete pe fetele celor prezenti. Aceasta este una dintre replicile pe care le-am auzit saptamana trecuta cand am avut ocazia sa il intalnesc pe fostul presedinte al Romaniei, domnul Ion Iliescu. Personal doream sa il cunosc pe dumnealui de mai mult timp, insa am ratat ocaziile ivite anterior. Asa ca am acceptat imediat invitatia celor de la asociatia „Voluntari pentru Idei si Proiecte” imediat ce am aflat ca una dintre intalnirile din cadrul Scolii de vara „Romania Secolului XXI” va fi cu Ion Iliescu.

Voi incepe aceasta relatare afirmand ca discutia avuta a fost cu totul diferita de ceea ce imi inchipuiam eu ca va fi. Este clar de la inceput ca domnul Iliescu este o figura remarcanta a politicii romanesti, dar dumnealui face parte dintr-o generatie de politicieni care nu isi mai poate imprima amprenta asupra viitorului Romaniei. Se poate spune ca este unul dintre ultimii supravietuitori ai grupului de politicieni ai anilor ’90, grup aparut imediat dupa Revolutia din 1989.

Prima impresie pe care am avut-o a fost ca varsta si eroziunea politica si-au spus cuvantul, iar domnul Iliescu nu mai este acel magnet care atragea masele in anul 1990 (a primit 85% din voturi), in 1992 si in 2000. Desi parea ca se simte in largul lui in mijlocul unui grup eterogen de tineri (dintre care o mare parte au simpatii declarate de dreapta), domnul Iliescu nu a reusit sa convinga auditoriul prin cele spuse in cadrul intalnirii. Probabil nici nu a dorit prea mult acest lucru. Nu cred ca a venit cu gandul sa isi faca adepti din randul generatiei tinere. Deja pare ca nu mai este interesat de activitatea politica decat pentru a da sfaturi celor mai tineri.

Citește mai departe

Genocidul verde

„M-am saturat sa fiu indiferent si sa vad cum spatiul verde este distrus in jurul meu! Mi s-a luat sa aud drujbe care taie copaci batrani si fara aparare. Gata! Vreau sa fac ceva care sa puna capat distrugerii sistematice a vegetatiei din Bucuresti! Vreau sa ma implic! Trebuie sa existe o cale care sa stopeze acest masacru la care noi asistam impasibili zi de zi…”

Cam asa credeam acum cateva luni. De atunci si pana acum nu s-a schimbat nimic. Nimic in sensul ca in continuare se taie copaci intr-o veselie fara niciun discernamant. Despre implicarea mea tot ce pot spune este ca am fost la cateva marsuri de protest la adresa administratiei care doreste sa reconfigureze centrul istoric al Capitalei si sa defriseze parcurile, marsuri organizate de catre grupul civic „Bucuresti„. Cam putin! Chiar foarte putin! Scuze si motive pot gasi oricand: nu am timp, nu ne asculta nimeni si nu avem parghii prin care sa obligam autoritatile sa ne asculte, suntem doar cativa si nu putem face manifestatii de amploare etc.

Un lucru este clar: spatiul verde se micsoreaza pe zi ce trece si poluarea ia amploare. De ce acest lucru? In primul rand se taie copacii care „consuma” dioxidul de carbon. In al doilea rand numarul masinilor a crescut foarte mult in Bucuresti. Deci poluarea e la ea acasa! Si ce facem noi? NIMIC! Asistam fara sa ne implicam la acest genocid verde!

Citește mai departe

Frica de avatar

Multi oameni folosesc serviciul de mesagerie instant Yahoo Messenger, altii MSN Messenger, iar mai nou exista si Google Talk. Fiecare cu optiunea sa. Scopul este acelasi pentru toti: avem nevoie sa comunicam cu ceilalti, iar Internetul ne ofera optiunea de a „vorbi” gratis si nelimitat in timp! Acesta este si motivul pentru care numarul utilizatorilor serviciilor de mesagerie instant  creste in fiecare luna!

Cateodata insa nevoia de a comunica liber se intrepatrunde cu anumite cutume sociale greu de indepartat! Zilele trecute conversam pe messenger cu o veche cunostinta de sex feminin. Dupa un anumit timp m-a rugat sa imi scot poza de la avatar. Mirat am intrebat de ce ma roaga acest lucru. Raspunsul a fost stupefiant pentru mine: prietenul ei de origine spaniola nu intelege ce anume vorbim noi si este foarte gelos. Am indeplinit dorinta ei si am folosit optiunea „don’t share a display image” pentru restul discutiei.

Dupa ce am terminat conversatia m-am gandit la motivul care a determinat-o pe cunostinta mea sa ma roage asa ceva. De ce ii era frica de avatarul meu? Doar pentru faptul ca sunt baiat? Pentru ca sunt de parere ca prietenul ei gelos nu are nicio problema daca o vede discutand cu o fata! Deci e clar: doar faptul ca vedea un avatar in care era infatisat un baiat incepea sa aiba dubii cu privire la sinceritatea relatiei dintre ei doi. Poate mi se pare doar mie ciudat, dar eu gasesc ca acest lucru este putin anormal…

Citește mai departe