Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Opera in aer liber

Sambata trecuta a avut loc un eveniment cultural extraordinar. Adica extraordinar in sensul ca a fost iesit din comun, nu a mai avut loc niciodata pana acum si nici nu credeam ca va fi posibil vreodata sa se intample!

Ce s-a intamplat mai exact? In fata operei din Bucuresti a fost amenajata o scena si a avut loc o reprezentatie in aer liber. Da, opera in aer liber! Accesul a fost gratuit pentru toti cei interesati, iar evenimentul s-a bucurat de un real succes (peste 4000 de spectatori – conform site-ul oficial ONB). Pot spune ca au fost mult mai multi oameni decat ma asteptau eu sa fie! Tot parcul din fata operei era plin de oameni care stateau in picioare, pe scaunele de pescuit aduse special pentru aceasta ocazie sau direct pe iarba. Iar vremea a fost de partea organizatorilor pentru ca la ora 21 – ora la care a inceput spectacolul – erau in jur de 25 de grade Celsius si un cer senin.

Spectacolul in sine a fost compus din arii celebre din diverse opere. In fata spectatorilor au cantat rand pe rand o parte dintre solistii Operei Nationale Bucuresti printre care am identificat-o si pe doamna Felicia Filip. Din cate am inteles eu, aceasta reprezentatie a fost avanpremiera spectacolului „Viva Opera” care va fi sustinut la Sibiu in cadrul programului „Sibiu – capitala culturala europeana 2007„. Deci, se poate spune ca a fost o ultima repetitie cu public, repetitie reusita in mare masura.

Citește mai departe

Ridica-ma la cer!

V-ati intrebat vreodata cum se poate face ca intr-o zona cu un nivel redus de inaltime a cladirilor sa apara peste noapte cativa „zgarie-nori” autohtoni? Care este procedura legala prin care alaturi de o casa cu parter cu sau fara etaj apare din senin o constructie grandioasa de cateva zeci de etaje? Am avut curiozitatea sa vad care este procedeul legal prin care se ridica nivelul de inaltime al cladirilor intr-un mod cu totul legal si am identificat o modalitate folosita pe scara larga in Bucuresti dar care se afla la granita dintre etic si nonetic…

La inceput este nevoie un plan urbanistic zonal (PUZ) care este adoptat de catre Primaria Capitalei. In ultimii ani au fost adoptate o multime de PUZ-uri care prevedeau cresterea nivelului de inaltime pentru anumite zone. Ce i-a determinat pe consilierii municipali sa adopte asemenea hotarari? Probabil dorinta de a dezvolta cat mai repede orasul! Pentru ca alt motiv nu pot identifica din moment ce s-a aprobat PUZ pentru cresterea nivelului de inaltime a cladirilor in zona Dorobanti (zona cunoscuta pentru cladirile cu maxim 4 etaje), in zona Baneasa (unde erau doar case cu parter si etaj) si in multe alte zone.

Dar PUZ-ul nu poate fi aprobat doar daca doreste un anumit intreprinzator sa construiasca acolo o cladire inalta. Se poate intampla sa afle cei direct interesati (vecinii care nu vor mai vedea soarele) si sa apara nemultumiri si anchete prin presa. Asa ca se alege metoda „monumentul”. Ce presupune exact aceasta metoda? Construiesti din banii Primariei sau din bani privati un monument sau o institutie de cultura/arta/religie care sa fie foarte inalta. Putin conteaza faptul ca nu foloseste la nimic inaltimea mare a noii cladiri. Trebuie doar sa se ridice deasupra celorlalte cladiri din jurul ei. Acesta este scopul principal! Asa ca nu intereseaza pe nimeni daca turnul sau ultimele etaje vor fi folosite intr-un mod just! Asta daca vor ajunge sa fie folosite!…

Citește mai departe

Intamplari de la restaurantul „La Mama”

Intamplarile pe care vi le voi relata astazi incep acum aproximativ un an, cand am fost pentru penultima data la restarantul „La Mama” de pe strada Episcopiei 9. Atunci am fost tratat cu mult „respect”, deci am hotarat sa nu ma mai numar printre clientii restaurantului pentru o vreme.

Ce anume mi s-a intamplat atunci? Am ajuns la restaurant fara sa am rezervare. Am intrat, am cerut o masa si si am fost condus la una dintre mese pe terasa cu vedere la fantana arteziana de la magaziunul Eva. Pana aici totul a fost OK. De acum incolo incepe adevarata distractie. In total pe terasa erau aproximativ sase mese ocupate, rasfirate pe toata indinderea terasei, iar pentru deservirea lor era un singur chelner. Nu, nu gresesc! Un SINGUR chelner! Este de la sine inteles faptul ca acesta abia putea face fata avalansei de comenzi si de cerinte din partea clientilor!

Dupa aproximativ un sfert de ora de asteptat in zadar venirea chelnerului, langa masa la care eram eu asezat ajung alti patru tineri care patesc si ei acelasi lucru ca si mine: se uita atent in meniu, mancarurile listate acolo le produc acestora o senzatie de foame aproape instantanee, dar nimeni nu vine sa le ia comanda. Asa ca incep sa se manifeste zgomotos si sa ii faca semne foarte sugestive tanarului care i-a condus la masa, desi acesta are cu totul un alt rol decat acela de a servi clientii.

Citește mai departe