Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

„Legendă vie” pe ecrane

Nu am crezut niciodată că Will Smith poate interpreta aşa de bine un rol într-un film dramatic. Am vizionat mare parte din filmele în care a fost el distribuit („Ziua Independenţei„, „Wild Wild West„, „Bărbaţi în negru„, „Băieţi răi„, „Eu, robotul„, „Hitch„), dar niciodată nu am avut ocazia să îl văd jucând într-o dramă. Este drept că încă nu am vizionat „În căutarea fericirii„, un alt film în care am înţeles că a interpretat foarte bine rolul său, însă un lucru este cert: mi-a plăcut cum Will Smith a jucat în acest film!

În principiu, filmul „Legendă vie” este unul adresat unui public de nişă, genul de public pasionat de producţiile SF, în care există un anumit personaj pozitiv şi unul sau mai mulţi indivizi (de obicei „monştri”) ce interpretează rolul negativ. În acest sens poate fi încadrat în aceeaşi categorie cu seria „Alien” sau cu seria „Resident Evil„, dar se deosebeşte de acestea prin intensitatea şi diversitatea trăirilor personajului principal. Dacă seria „Alien” este concentrată în special pe luptă pentru supravieţuire dintre Sigourney Weaver şi extraterestru, filmul „Legendă vie” se axează în principal pe sentimentele ultimului om rămas în viaţă pe Pământ, cu accent pe singurătatea sa şi pe faptul că unicul său prieten este o femelă de câine ciobănesc german.

Asemănarea cu „Resident Evil” este evidentă dacă luăm în calcul subiectul filmului. În ambele cazuri este vorba de un experiment genetic ratat asupra unui virus, experiment care îi transformă pe cei infectaţi în fiinţe total neraţionale, ghidate numai după instincte, eliminând orice formă de umanitate din ele. Acestea sunt tot timpul în căutare de mâncare pentru a supravieţui şi recurg la canibalism pentru a-şi potoli foamea. În acest fel creşte pe de o parte numărul celor infectaţi, dar scăde şi numărul celor imuni la boală, dar care sunt omorâţi pentru a fi folosiţi drept hrană de ceilalţi! Singurul avantaj al celor imuni este faptul că virusul manifestă o reacţie la razele ultraviolete aşa că cei infectaţi nu pot sta în lumina fără a nu suferi arsuri la nivelul epidermei. În acest fel totul devine un joc de-a şoarecele şi pisica în care cei imuni stau ascunşi noaptea şi ies afară ziua, iar cei infectaţi invers!

Citește mai departe

Proba de poligon

Toţi conducătorii auto ştiu că proba de poligon de la examenul pentru dobândirea permisului de conducere era cea mai grea probă a examenului, drept urmare era displacută de majoritatea candidaţilor. Acum câţiva ani de zile, această probă a fost eliminată din examen considerându-se că proba de traseu este suficientă pentru a demonstra abilităţile candidatului de a conduce maşina printre obstacole şi de a efectua corect parcarea sau alte manevre. Aşa că acum candidaţii au scăpat de stresul cauzat de slalomul printre jaloane şi de timpul limită pe care nu trebuiau să îl depăşească.

Probabil cei care au propus această modificare nu şi-au imaginat niciodată faptul că toţi conducătorii auto vor avea nevoie la un moment dat de abilităţile dobândite în proba de poligon! Este cunoscut faptul că străzile din România sunt adevărate curse cu obstacole printre care te strecori cu maşina mai lin sau mai puţin lin. Probabil pentru a nu fi excesiv de monotone, obstacolele sunt diferite şi variază de la gropişoare până la adevărate cratere, dar se mai observă şi câteva ridicături în asfalt, capace de canal lipsă marcate cu două-trei crengi sau munţi de noroi sau nisip lăsaţi pe marginea carosabilul la finalizarea unor lucrări!

Cu toate acestea, niciodată nu am crezut că voi vedea un întreg bulevard marcat ca un traseu de poligon! Şi aici mă refer la bulevardul Aviatorilor, de la intesecţia cu bulevardul Beijing şi stradă Mircea Eliade până la piaţa Charles de Gaulle. Pretutindeni vezi porţiuni marcate cu jaloane pe care trebuie să le ocoleşti! Şi evident că acolo unde există aceste jaloane se îngustează şi partea carosabilă, încurcând şi mai mult circulaţia autovehiculelor! Asta deşi acest bulevard este unul dintre cele mai aglomerate din Bucureşti! Cum de s-a ajuns la această situaţie?

Citește mai departe

Săraca Justiţie orfană

Justiţia în România are două mari probleme: după ce că este oarbă, mai nou este şi orfană! De ce orfană? Pentru că nu mai are nici părinţi! A trecut mai mult de o lună de zile decând fostul ministru al justiţiei şi-a prezentat demisia în urma implicării domniei sale într-un scandal economic. De atunci nimeni nu s-a mai interesat de săracul copil orfan! Au venit sărbătorile de iarnă şi toată lumea aştepta numirea unui nou ministru drept cadou de Crăciun pentru Justiţie. Din păcate, Moş Crăciun a uitat de săracul copil orfan…

După ce sărbătorile de iarnă au trecut, domnul prim-ministru Tăriceanu o nominalizează pentru această funcţie pe doamna Norica Nicolai. În această situaţie era de aşteptat ca justiţia să îşi primească noul părinte în câteva zile, maxim o săptămâna! Însă domnul preşedinte Băsescu nu a fost de acord cu această numire. Aşa că a început un nou scandal! Era de aşteptat întrucât în cei aproape patru ani de mandat scandalurile între Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni s-au ţinut lanţ!

Sunt de părere că situaţia este abordată greşit de către ambele părţi! În primul rând domnul Prim-Ministru nu trebuia să o nominalizeze pe doamna Nicolai pentru această funcţie. Este evident pentru toată lumea că după întâmplarea nefericită în care a fost implicată nepoata domniei sale, credibilitatea doamnei senator a scăzut dramatic, atingând cote de avarie! Probabil că, în alt stat decât România, doamnă Nicolai şi-ar fi prezentat demisia din toate funcţiile publice pe care le deţine în urmă unui asemenea întâmplări. Dar nu şi în România! Ba, mai mult, dumneaei este aleasă ulterior vicepreşedinte al Senatului şi acum nominalizată pentru funcţia de ministru al justiţiei!

Citește mai departe

Români, Happy New Year!

Ce este anormal la această urare? În principiu nimic, având în vedere faptul că se referă la români şi le urează acestora un an nou fericit! Dar tocmai aici stă şi cheia problemei: oare toţi românii înţeleg acest lucru? Este sigur faptul că toţi locuitorii Romaniei cunosc limba engleză şi vor primi această urare drept un gând bun înspre viitor şi nu vor avea întrebări legate de semnificaţia celor trei cuvinte din limba engleză? Oare toţi conaţionalii noştri cunosc atât de bine limba engleză încât să ne putem face unul altuia urări folosind această limbă fără a pune pe cineva într-o situaţie incomodă sau fără a produce neînţelegeri?

Este evident pentru oricine că românii nu îşi prea iubesc limba. Sunt convins de acest lucru pentru că altfel nu ar exista această invazie de neologisme care tind să înlocuiască cuvintele romaneşti, nu ar exista „romgleza” vorbită prin multinaţionale, iar în piaţa publică ar fi fost scris „La Mulţi Ani 2008!” şi nu „Happy New Year 2008!”.

Pentru mine a fost evident acest lucru în noaptea de Revelion când în Piaţa Constituţiei la momentul trecerii dintre ani a fost proiectat un joc de artificii, muzica şi lasere. Şi care a fost primul lucru care a apărut pe ecranul de lasere? „Happy New Year!” A urmat apoi la cateva secunde „Primăria Municipiului Bucureşti” şi „ArCuB”. Culmea este că „primăria” a fost scrisa cu „ă”, iar „Bucureşti” cu „ş”! Deci puteau folosi şi diacritice! Dar, cu toate acestea, nu au scris „La Mulţi Ani” sau „Un an nou fericit!”! Să nu fi avut loc pentru aşa de multe caractere? Greu de crezut din moment ce „Primăria Municipiului Bucureşti” conţine mult mai multe caractere decât „Un an nou fericit!”. Deci se putea! Atunci de ce nu s-a realizat?

Citește mai departe