Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

CFR de 1 Aprilie

Sintagma „ofertă specială” a intrat de mult timp în vocabularul nostru uzual. Suntem înconjuraţi pretutindeni de oferte peste oferte şi de reduceri senzaţionale. Departamentele de Marketing şi de Relaţii Publice din toate companiile se străduiesc să ne convingă să alegem ofertele lor în dauna concurenţei şi chiar reuşesc uneori. Aşa că ne-am obişnuit într-un anume fel să alegem produsele de la ofertă sau măcar să vedem la ce anume se referă oferta în sine şi care sunt condiţiile.

Cu toate acestea nu mă aşteptam să văd o „ofertă specială” chiar la CFR. De ce? Pentru că CFR deţine monopolul pe transportul feroviar de călători! Aşa că mă întreb de ce ar oferi o ofertă specială? Să atragă clienţii? Oricum clienţii sunt atraşi pentru că nu au altă soluţie! Să înceapă să realizeze marele mamut CFR că este necesar să readucă în vagoane călătorii pierduţi în faţă transportatorilor rutieri? Poate că acesta este răspunsul! Aşa că astăzi când am mers să îmi cumpăr bilet pentru Sibiu am avut plăcerea să constat că există o ofertă pentru mini-grupuri formate de la 2 la 5 persoane. Reducerea de preţ nu este senzaţională, dar mă gândesc eu, de ce să nu iau cu reducere dacă tot mi se oferă această posibilitate?

Aşa că mă prezint la casa şi o rog pe doamnă casier să îmi dea bilete conform cu această ofertă. Prima oară se uită la mine nedumerită. Îi mai explic încă o dată ceea ce vreau şi pare că îşi aduce aminte.”A… da… oferta aceea de la 1 aprilie” spune doamna. „Nu vă pot elibera acum biletele pentru că încă nu s-a modificat softul. La noapte vin băieţii şi îl modifică că nu au reuşit să îl instaleze până acum!”. Cu toate acestea mă roagă să aştept puţin şi revine cu un caiet mare cerându-mi numele şi buletinul, pregătindu-se să scrie. Deja eram încrezător că se poate! Apoi are o revelaţie şi pleacă din nou. Revine după mai puţin de jumătate de minut împreună cu o altă „doamnă” care se recomandă a fi şefa de tură – deşi nu era îmbrăcată în uniformă şi nici nu avea vreun semn distinctiv în acest sens – care îmi spune sec că nu se poate. Nedumerit întreb de ce nu se poate? Pentru că nu e încă 1 Aprilie! Bine, bine, dar eu vreau să îmi cumpăr bilet cu anticipaţie pe care îl voi folosi după 1 aprilie! Nu se poate că nu se poate! Renunţ pe moment şi întreb dacă vin pe 1 aprilie se poate să îmi cumpăr bilet pentru aceeaşi zi? Nu, nici aşa nu se poate pentru că nu se eliberează bilete cu această ofertă pentru aceeaşi zi şi nici pentru plecări în zilele de vineri şi duminică! Bine, dar cum poate beneficia cineva de această ofertă pe 1 aprilie dacă nu se pot cumpără bilete în avans şi nici pe 1 aprilie nu se vând pentru aceeeasi zi? Răspunsul e tranşant: nu se poate! Doar de pe 2! Cum de pe 2 când pe afiş scrie că e de pe 1?!?

Citește mai departe

Moartea venea pe roţi clipind din faruri

Auzi, prietene, tu te crezi şmecher? Da, tu! Şi, da, şmecher cu ‘ş’ şi cu ‘ch’, nu cu ‘j’ şi cu ‘k’ cum eşti tu obişnuit să scrii! Ce te uiţi aşa la mine nedumerit? Ce nu înţelegi? Da, da, cu tine vorbesc! Nu, nu e nicio greşeală! Nu îţi mai aduci aminte de mine? Nicio problemă, îţi spun eu de unde ne cunoaştem! Ne-am întâlnit ieri pe stradă: eu conduceam liniştit şi corect Loganul meu, iar tu zburai cu aproape 200 km/oră în Mercedes-ul tău sport argintiu. Cu o mână ţineai volanul, iar cu cealaltă erai ocupat să apeşi ca bezmeticul pe butonul de faruri!

Încă nu te-ai lămurit cine sunt eu? Ai şi uitat deja? Eu sunt individul căruia trebuie sa îi mulţumeşti pentru ca încă mai trăieşti si poţi citi aceste rânduri! Cum aşa? Simplu: dacă eu nu apăsam ieri frână când ne-am întâlnit pe stradă, azi se făceau pregătiri de înmormântare la tine acasa! Nu mă crezi? Atunci intreabă şi tu în stânga şi în dreapta şi află care sunt cauzele cele mai frecvente ale accidentelor de circulaţie de la noi din ţară. Vezi dacă nu cumva depăşirile incorecte si teribilismul pe şosea nu sunt printre primele locuri! Apoi ai tot dreptul să mă contrazici!

Te întrebi de ce am pus frână? Pentru că eu, spre deosebire de tine, chiar gândesc când circul pe drumurile publice! Aşa că în secunda în care mi-a tăiat calea ca să îmi demonstrezi că tu ai avut dreptate şi că eu trebuia sa mă fi dat mai devreme la o parte din calea ta, am avut de ales: să apăs sau nu pedala de frână. Şi am apăsat-o. Cu putere chiar şi foarte brusc! Ştii de ce? Pentru că m-am gândit la consecinţe. Ceea ce tu nu ai făcut! M-am gândit că, deşi la ancheta se va stabili clar că nu a fost vina mea din moment ce tu ai intrat din lateral după ce ai executat o depăşire total haotică, tot eu voi avea de suferit mai mult!

Citește mai departe

Şi ei sunt printre noi!

Scaun cu rotile

De câte ori aţi văzut semnul acesta? De multe ori? De puţine ori? De fapt, vă mai aduceţi aminte unde l-aţi văzut ultima oară? La alimentară? La toaletă? La urcarea în autobuz? La metrou?…

De obicei treci pe lângă el fără să îl remarci. Prins în agitaţia zilnică a vieţii, nu mai ai timp să te gândeşti şi la ce fac ceilalţi. Ajunge chiar să nu te mai intereseze. Fiecare cu treaba lui! Ce contează dacă în magazinul în care tocmai ai intrat este facilitat sau nu accesul personelor cu dizabilităţi locomotorii! Şi dacă nu e, ce? Tu ai intrat, îţi faci cumpărăturile liniştit şi te duci acasă! Să se ocupe alţii de treaba asta! Nu e treaba ta!

Te-ai gândit vreodată la ce simte o persoană imobilizata în scaunul cu rotile atunci când nu poate intra într-un magazin general? Ai încercat să vezi prin ochii ei umilinţă pe care o îndură atunci când roagă pe unul sau pe altul să o împingă pe scări cu caruciorul? Şi care e vină ei? Doar că suferă de un handicap?!? Nu e de ajuns faptul că deja a primit o palmă de la soartă? Acum mai trebuie să cerşească şi mila trecătorilor să o ajute să intre în magazin? Şi când te gândeşti că e doar un magazin! Nu mai vorbesc de alte instituţii, mijloace de transport în comun sau diverse alte locuri publice!

Citește mai departe