Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Restul e tăcere!

Farmecul unui film românesc este unul aparte. Aşa cum am mai scris şi în alte articole din categoria „Recomandări” văd cu plăcere filme româneşti pentru că îmi place să identific locurile în care au fost filmate scenele, recunosc oamenii de pe stradă ca fiind români şi – poate cel mai important lucru – în peliculele româneşti de obicei se vorbeşte în limba română ceea ce determină folosirea unor jocuri de cuvinte intraductibile şi pe care doar românii le-ar putea înţelege!

Restul e tăcere” este un film despre viaţă, despre idealuri şi despre dorinţa de a realiza ceea ce ţi-ai propus! Personajul principal, Grigore Brezianu (Grig pentru prieteni), interpretat de către Marius Vizante, este un tânăr regizor de film ce încearcă să impună această artă la începutul secolului XX. Marele său vis este să realizeze un film despre războiul de independenţa al României. Această întreprindere era greu de realizat în anii de pionerat ai cinematografiei, ani în care doar actorii de teatru erau consideraţi actori şi în care filmele reprezentau pentru mulţi doar „nişte umbre mişcătoare pe pereţi”.

Perseverenţa lui Grig şi hotărârea sa de a-şi finaliza cu bine proiectul sunt puse la grea încercare de refuzurile primite şi de atitudinea ostilă a celor care îl înconjoară, începând cu tatăl său – binecunoscut actor de comedie al acelor timpuri – care doreşte ca fiul său să fie şi el actor, iar dacă nu se poate măcar custode al garderobei Teatrului Naţional, şi terminând cu toţi cei care considerau cinematograful bun doar pentru muncitori şi nu pentru elite.

Citește mai departe

Micul Paris faţă în faţă cu marele summit NATO (II)

Amintirea 3: Excesul de zel

Părerea mea este că o parte dintre forţele de securitate, cu precădere Jandarmeria romană, a dat dovadă de exces de zel în perioada summit-ului. Nu neg faptul că era necesară sporirea numărului de agenţi de ordine în aceste zile, dar parcă a fost mult prea mult! La fiecare intersecţie erau cel puţin doi, trei poliţişti, câte doi jandarmi şi mai vedeai şi o maşină de la SRI sau alt serviciu secret. Iar aceştia erau doar cei pe care îi puteai vedea! Pentru că sunt convins că mai erau şi alţi agenţi de securitate în civil care erau infiltraţi printre cetăţeni.

Dacă s-ar fi limitat doar la prezenţă nu ar fi fost mare lucru. Dar nu, nu se putea doar aşa! Era mult prea simplu! Este evident faptul că atunci când dai dovadă de exces zel trebuie să te şi afirmi cumva. Aşa că agenţii noştri au început să legitimeze lumea pe stradă. Mai ceva că pe vremea lui Ceauşescu! Toţi indivizii consideraţi suspecţi erau legitimati chiar dacă respectivii erau doar din greşeala pe acolo!

Însă cele mai agasante momente au fost cele de genul: „nu deschideţi ferestrele!” sau „nu vă uitaţi pe geam!”. Dacă cea cu privitul pe geam o mai înţeleg, cea cu nu deschideţi geamul e chiar absurdă! Nu de altă, dar mie îmi place să deschid geamul în fiecare dimineaţă înainte să mă duc la serviciu. Consider acest obicei unul bun, mai ales că toţi doctorii recomandă acest lucru pentru a elimina aerul viciat din cameră. Atunci ce ar vrea Jandarmeria să fac eu? Să nu mai deschid geamul patru zile la rând că s-ar putea să treacă Bush prin faţa blocului meu? Apoi cum vine asta? Eu trebuie să mă sufoc fără aer în cameră că trece el pe stradă?

Citește mai departe

Micul Paris faţă în faţă cu marele summit NATO

Amintiri de la summit-ul NATO

Până la urmă am luat în calcul sfatul lui Mihnea şi am plecat din Bucureşti în zilele marelui summit. O parte din amintirile pe care le voi descrie se referă la evenimente care s-au petrecut în timpul summit-ului şi pe care le-am cunoscut doar prin intermediul mass-media, deci nu în mod direct! Oricum nu e mare diferenţă pentru că şi dacă aş fi rămas în Bucureşti tot n-aş fi putut participa direct la eveniment…

Amintirea 1: Curăţenia de primăvară a început din martie

Pregătirile pentru marele summit NATO s-au făcut până pe ultima sută de metri. Pretutindeni vedeai câte un individ care făcea ceva ca să fie „totul frumos şi ordonat” la venirea distinşilor oaspeţi. Indiferent dacă dădea cu grebla, planta flori sau copăcei, asigura cât de cât fluenţă circulaţiei sau doar stătea şi se uita când în stânga când în dreapta, fiecare individ dintre cei care au participat la organizarea evenimentului era profund cuprins de importanţa muncii lui! Toţi se comportau de parcă ar fi pregătit Bucureştiul pentru marea întâlnire mondială în care se va hotărî instituirii păcii pe tot globul! Şi când te gândeşti că NATO este, înainte de toate, o organizaţie cu profund caracter militar!

S-a făcut curăţenie în aceste zile cu aşa o pasiune încât nu îmi vine să cred că aceeaşi gunoieri acum puteau da cu mătura, dar în restul zilelor nu! E culmea cum în zilelele anterioare summit-ului, zile în care au fost demontate o serie de coşuri de gunoi, a fost mai curat pe străzi decât în zilele în care acele coşuri de gunoi erau amplasate la locul lor! Iar în ceea ce priveşte parcarea mi s-a părut aproape ireal faptul că pe anumite străzi secundare – ticsite de maşini parcate anapoda în celelalte zile – nu mai era nicio maşină parcată! Pe aceste străzi nu cred că le-am văzut niciodată fără maşini parcate. Iar acum pustii! Începusem să mă simt ca în filmele americane în care vreun dezastru se întâmplă şi rămân străzile pustii fără ca locuitorii să mai treacă pe acolo!

Ceea ce m-a deranjat pe mine cel mai mult este faptul că a trebuit să vină summitul NATO ca să se facă curăţenie cum trebuie! De ce nu se păstrează acest standard de curăţenie şi în celelalte zile? De ce eu, ca locuitor al Bucureştiului, nu primesc acelaşi serviciu public în fiecare zi? Că doar pe mine mă costă la fel! Aşa că mă întreb de ce măturătorul şef nu îi supraveghează pe ceilalţi maturatori cu aceeaşi sârguinţă şi în alte zile? De ce nu se spală cu detergent străzile în fiecare noapte? De ce nu se adună praful şi mizeria din jurul rigolelor în fiecare zi? Nu merit decât o dată pe an să am parte de acest tratament? Pentru ca până acum Bucureştiul a fost la fel de curat doar cu ocazia întâlnirii mondiale a poştelor, sommet-ului francofoniei şi acum cu ocazia marelui summit NATO!

Citește mai departe