Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Loc de veci sau de parcare?

Despre parcările de reşedinţa din Bucureşti aproape că nu mai este nimic de scris. Toate publicaţiile afirmă că numărul acestora este foarte mic în comparaţie cu numărul proprietarilor de autovehicule care doresc să le închirieze, iar la televizor sunt difuzate emisiuni întregi despre acest subiect. Cu toţii ştim că sunt prea multe maşini pentru câte parcări de reşedinţa avem disponibile!

Drept urmare suntem obişnuiţi cu această stare de fapt. Mai mult decât atât, suntem obişnuiţi şi cu retorica candidaţilor la Primărie care promit mii de locuri noi de parcare în fiecare campanie electorală. Indiferent dacă candidează pentru Primăriile de sector sau pentru Primăria Municipiului Bucureşti, aceştia propun proiecte care de care mai fanteziste, rezultând un număr al viitoarelor parcări ameţitor!

Cu toate acestea un singur lucru este de netăgăduit: până când viitoarele super-parcări de reşedinţă se vor construi trebuie să ne mulţumim cu ce avem. Iar în acest moment avem un număr insuficient de locuri de parcare de reşedinţă, care nici măcar nu sunt distribuite uniform pe raza celor şase sectoare. Acestea sunt întreţinute şi închiriate cetăţenilor prin intermediul Administraţia Domeniului Public din fiecare sector, pe baza unui algoritm de tipul „primul venit, primul servit”. Cei care au avut contract de închiriere şi anul anterior sunt mai avantajaţi deoarece contractul se  reînnoieşte automat în cazul în care nu apar evenimente neprevăzute. Tocmai în acest fapt stă tentaţia de a frauda sistemul!

Citește mai departe

Fratele nostru, europeanul

Întotdeauna am considerat că este normal ca fraţii să se ajute reciproc. Şi nu numai atât! Fraţii trebuie să împartă între ei acele resurse pe care le folosesc în comun. Conceptul de „a-i da şi celuilalt” face ca relaţia cu fratele tău să fie una mult mai plăcută. Iar ideea de „a împarţi pe jumătate: jumătate tu, jumătate eu” reprezintă esenţa convieţuirii atunci când nu eşti singur la părinţi!

Cam aceeaşi idee se poate aplica şi în relaţia noastră cu Uniunea Europeană. Putem considera că suntem cu toţii fraţi într-un popor mare şi unit, poporul european. Atunci este normal să ne ajutăm unii pe alţii şi nicidecum să ne faultăm între noi! Desigur, această idee pare utopică, dar ea stă la baza constituirii Uniunii Europene încă de pe vremea când aceasta era doar Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi a Oţelului! Deci vom considera că fiind cu toţii membri suntem cu toţii fraţi, aşa că ne ajutăm între noi!

Cu toate acestea am ascultat conferinţa de presă comună a domnilor Barroso, Băsescu şi Boc de săptămâna trecută. În cadrul acestei conferinţe au fost prezentate publicului temele discutate în timpul întâlnirii oficiale dintre cei trei. Printre subiectele aduse în discuţie s-a aflat şi necesitatea interconectării între sistemele de transport de gaze al României şi cel al celorlalte state membre UE. Ideea este lăudabilă, însă stau şi mă întreb cui anume foloseşte mai mult acest lucru? Nouă, românilor, sau celorlalţi „fraţi europeni”?

Citește mai departe