Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Deprofesionalizare sau dematernalizare?

Nici nu ştiu care dintre aceste două situaţii este mai gravă pentru tinerele mame: să nu mai poţi face faţă cerinţelor tot mai exigente de pe piaţă muncii după ce ai stat în concediu de creştere a copilului doi ani sau să rupi legătura de dragoste dintre tine şi copilaşul tău după numai câteva luni pentru a te întoarce la serviciu…

În fapt situaţia este extrem de dificilă pentru toate mamele: la câteva luni copilul nu poate să se descurce singur, nu vorbeşte, nu poate mânca singur şi poate încă mai este şi hrănit la sân. Şi atunci cum poate fi lăsat singur? Desigur acest lucru este imposibil, deci trebuie să aibă grijă cineva de el, aşa că mama poate alege între o variantă mai fericită în care îşi încredinţează copilul unui alt membru al familiei fără niciun cost sau este nevoită să îi găseacă acestuia o creşă sau o doică plătind o sumă destul de mare pentru acest lucru.

În prezent identificarea unei creşe poate fi foarte greu de făcut. Nu cred că au dispărut cu totul, dar sunt sigur că cele existente sunt supraaglomerate şi probabil, aşa cum este în tot sistemul public, duc lipsă de personal calificat. În plus este posibil ca în anumite cazuri şi unele norme sanitare să fie trecute cu vederea pentru că statului îi este dificil să închidă o creşă care nu respectă anumite norme fără a asigura o soluţie alternativă pentru copiii respectivi.

Citește mai departe

Schimbare de card

Sâmbătă seară am vrut să-mi folosesc unul dintre carduri, dar am realizat că expirase în luna octombrie. Nu am fost foarte încântat când bancomatul m-a atenţionat că trebuie să îmi reînnoiesc cardul, dar nici nu pot da vina pe altcineva. Mi se pare normal să existe un algoritm clar care să stipuleaze că bancomatul nu poate efectua tranzacţii pentru cardurile expirate, deci nu am mai comentat nimic.

Ce m-a nemulţumit a fost faptul că nu am putut folosi banii din cont deoarece atât sâmbătă seară cât şi toată ziua de duminică băncile au fost închise. Însă, aşa cum am mai scris, nu pot învinovăţi pe nimeni pentru că eu am omis să îmi schimb cardul cu unul nou.

Având nevoie să îmi accesez banii din cont, am lăsat pe astăzi vizita la bancă. Că niciodată, personalul a fost foarte amabil. La intrare o domnişoară mă vede puţin nedumerit de schimbările făcute în compartimentarea sucursalei şi se oferă imediat să mă ajute. Îi ascult indicaţiile şi ajung în câteva minute la biroul de carduri. Am noroc şi nu prind la coadă decât o doamnă care termină repede. Imediat după dumneai funcţionarul îşi îndreaptă privirea spre mine şi îmi acordă deplină atenţie.

Citește mai departe

Ordinea din mjlocul haosului

Săptămâna trecută, vineri dimineaţă la câteva minute înainte de ora 9, în intersecţia dintre bulevardul Barbu Văcărescu şi şoseaua Pipera, exact în dreptul lucrărilor efectuate pe partea carosabilă a şoselei Pipera. Mă aşteptăm să fie haos, aşa cum fusese în toate celelalte zile în care treceam prin această intersecţie cam pe la aceeaşi oră. În schimb în acea zi nu mai era aşa şi automobilele puteau circulă relativ bine. Nu excelent, dar nici în ritmul de melc binecunoscut în traficul din Bucureşti.

Nici nu mi-a venit să cred că aşa ceva este posibil. Eu deja mă grăbeam să ajung şi mă gândeam cu groază că s-ar putea să întârzii, ştiind ce coadă mă va aştepta în acel punct. Dar nu a fost aşa, drept urmare am căutat să găsesc motivul care a determinat diminuarea semnificativă a cozii. M-am uitat mai întâi după agenţi de circulaţie prin intersecţie, dar n-am văzut niciunul. În schimb am observat faptul că semafoarele nu funcţionau. Atunci am realizat faptul că lumina galbenă intermitent a semafoarele a reuşit să facă ordine în traficul din intersecţie.

Deşi pare ciudat, faptul că semafoarele erau inoperabile i-a determinat pe şoferi să trateze din altă perspectivă accesul în intersecţie. Bazându-se doar pe semnele de circulaţie, care indicau prioritatea de acces, şoferii au reuşit să creeze două fluxuri relativ continue pe axa bulevardului Barbu Văcărescu, câte unul pentru fiecare sens de mers. Astfel şoferii care nu erau nevoiţi să schimbe direcţia de mers înspre şoseaua Pipera aproape că nu aveau de aşteptat la intersecţie.

Citește mai departe

Lecţia de etică

Nu mă aşteptam ca domnul preşedinte Băsescu să nu promulge legea pensiilor în varianta în care această lege a fost adoptată de către Parlament. A fost o decizie pe atât de neaşteptată a dumnealui încât nici marii analişti politici nu mai ştiau ce să prezinte pe la televizor din moment ce aceştia probabil îşi pregătiseră un discurs tăios la adresa promulgării acestei legi.

De fapt situaţia politică în care domnul Băsescu s-a aflat a fost foarte delicată. Este binecunoscut faptul că deciziile guvernului Boc sunt în mare măsură luate în deplin consens cu punctul de vedere al domnului preşedinte. Aşadar este greu de crezut faptul că în acest caz controversata lege a pensiilor a trecut de guvern şi apoi de Parlament fără ca domnul preşedinte să îşi exprime părerea referitoare la conţinutul acesteia. În plus domnia sa nu a avut o atitudine tranşantă atunci când mijloacele de informare în masă au prezentat reportaje din care reieşea faptul că votul final asupra legii nu a fost dat în condiţii depline de legalitate. Aşadar o serie întreagă de persoane, printre care mă număr şi eu, credeam că totul a fost pecetluit şi legea va fi promulgată.

În schimb domnul preşedinte Băsescu a folosit dreptul domniei sale de a retrimite legea în Parlament, invocând faptul că femeile ar trebui totuşi să poată ieşi la pensie la 63 de ani şi nu la 65 aşa cum prevedea actul normativ. Un motiv destul de plauzibil, dar care este total scos din contextul actual. Mai mult decât atât, în trecut domnia sa a avut o atitudine complet diferită faţă de acest subiect, aşa cum reiese şi din raportul susţinut în faţa Parlamentului prezentat în luna septembrie. În plus faptul că femeile se vor pensiona mai repede va conduce iarăşi la situaţia prezentă şi astăzi prin care femeile primesc uneori mai puţini bani la pensie exact din cauza celor doi ani lipsă la cotizaţie.

Citește mai departe

Capul lui Vîntu vrem!

Speriat de o potenţială înfrângere în alegerile pentru funcţia de Preşedinte al României, actualul preşedinte Băsescu a apelat la o strategie foarte ingenioasă în ultimele zile ale campaniei electorale din 2009. Domnia sa a reuşit să facă o asociere între contracandidatul său, Mircea Geoană, şi unul dintre cei mai nepopulari români, Sorin Ovidiu Vîntu. Desigur, pentru a realiza ceea ce şi-a propus, domnul preşedinte a avut nevoie şi de concursul lui Sorin Ovidiu Vîntu care l-a atras şi apoi pus într-o situaţie relativ compromiţătoare pe Mircea Geoană. Astfel o parte dintre alegătorii indecişi au fost convinşi să voteze pentru Traian Băsescu, balanţa înclinându-se în final în favoarea sa.

Ceea ce reprezenta o poveste trecută şi uitată reapare în prim plan în aceste zile. Vechiul aliat de conjunctură, Sorin Ovidiu Vîntu, a fost încarcerat pentru presupuse fapte de favorizare a infractorului. În fapt această acuzaţie se referă la o situaţie în care ar fi complotat împreună cu alţi oameni de afaceri pentru a-i oferi sprijin prietenului şi fostului asociat Nicolae Popa, judecat şi condamnat în dosarul privind prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii. Dar cum se face că omul cheie de la sfârşitul campaniei a ajuns acum după gratii? A greşit oare cu ceva? A reuşit să supere pe cineva influent şi şi-a pierdut acoperirea politică în faţa justiţiei? Sau, pur şi simplu, i-a venit rândul să fie anchetat şi judecat?

Citește mai departe

Knight and Day – Întâlnire explozivă

Din când în când apare la cinematograf câte un film conceput ca o fantezie pentru oameni mari. Astfel de filme nu fac parte din categoria celor interzise minorilor şi nici nu conţin scene vulgare, ci sunt menite doar să schimbe starea de spirit a spectatorilor reuşind să îi facă pe aceştia să zâmbească. Vizionând un film ca acesta, adulţii încep să viseze timp de aproape două ore şi să se întrebe la final dacă mai există eroi cu adevărat.

În acest caz eroul (interpretat de Tom Cruise) se trezeşte angrenat într-o relaţie ciudată cu o blondă cam prostuţă (Cameron Diaz face un rol genial) care mai mult îl încurcă decât îl ajută. Desigur, ca reţeta comediei romantice să fie de succes, el este – evident! – agent secret, iar ea este artistă – în cazul de faţă mecanic auto ce recondiţionează maşinile clasice.

Gândit parcă să respecte toate clişeele filmelor cu agenţi secreţi, „Knight and Day” (Întâlnire explozivă) abundă de situaţii în care eroul îi face praf pe toţi adversarii săi fără ca el să păţească ceva serios. Desigur, din când în când eroul este capturat, dar prin mijloace de comando numai de el ştiute reuşeşte să scape necondiţionat. Şi culmea, reuşeşte să o salveze şi pe ea din aceste situaţii cu adevărat critice!

Citește mai departe

Impozitul facultativ – obligatoriu

Un principiu de bază al taxării este faptul că plată impozitelor şi a taxelor este obligatorie pentru toţi cei care îndeplinesc criteriile stabilite prin lege. Desigur, ne putem imagina un sistem în care taxele ar fi plătite doar de către cei care vor, pe sistemul facultativ, dar acest sistem nu poate fi fezabil. Oare s-ar mai duce cineva să plătească taxele, dacă s-ar ştie că acest lucru nu este obligatoriu, sau casieriile de la direcţiile financiare ar fi pustii? Probabil ar mai fi câţiva cetăţeni care ar plăti, dar, cu siguranţă, statul ar intra repede în incapacitate de plată şi ar renunţă la serviciile pe care în mod normal acesta le oferă: sănătate, educaţie, apărare.

Revenind la realitatea care ne înconjoară şi descoperim faptul că şi în zilele noastre există o categorie de cetăţeni care consideră că nu ar trebui să li se aplice şi lor legile privind impozitele şi taxele. În acest caz nu mă refer la evazioniştii de meserie, cei care nu au plătit niciodată nimic, pentru că aceştia ar trebui să fie identificaţi şi impozitaţi drastic de către stat. În plus faţă de aceştia mai există şi categoria celor care plătesc o serie de impozite şi apoi consideră că restul de impozite nu li se mai pot impune şi lor din diverse motive, mergând până la situaţia în care declanşează „greva fiscală”.

Nu vreau să se înţeleagă că sunt de acord cu modul în care statul român colectează impozitele şi taxele. Cred că sistemul actual poate fi mult îmbunătăţit, dar consider că, în ciuda situaţiilor anormale întâlnite la noi (cozi la casierii, birocraţie imensă etc), cu toţii ar trebui să plătim impozite şi taxe atâta timp cât ne dorim să beneficiem de îngrijire medicală, educaţie sau cultură. Din păcate nu de aceeaşi părere sunt şi taximetriştii independenţi care îşi desfăşoară activitatea sub forma de PFA. Conform Realitatea.net aceştia sunt foarte revoltaţi de faptul că trebuie şi ei să plătească asigurările de sănătate lunar. Revolta lor este amplificată şi de faptul că nu au mai plătit niciodată această contribuţie, deşi ei erau obligaţi să o facă!

Citește mai departe

Lecţia franceză

Sunt de părere că integrarea în Uniunea Europeană a fost şi este un lucru benefic României. Cred că am fi avut mult de pierdut dacă nu reuşeam să aderăm în 2007 pentru că valul de extindere a fost în prezent oprit datorită mai multor factori dintre care – probabil cel mai important – criza economică mondială.

Deşi am fost primiţi în cadrul Uniunii de mai bine de trei ani, problema pe care o avem noi, românii, este că nu suntem pe deplin conştienţi de statutul nostru de cetăţeni europeni. Consider că este necesar să realizăm faptul că suntem cetăţeni cu drepturi depline şi că, în principiu, n-ar trebui să fie nicio diferenţă între un francez, un englez sau un polonez şi un român. Cu toţii avem în buzunar paşaportul european care ar trebui să ne ofere acelaşi statut.

Situaţia care s-a ivit în aceste zile este legată de repatrierea mai mult sau mai puţin forţată a cetăţenilor de etnie romă din Franţa către ţările lor de origine, România şi 8ulgaria, acţiune pe care eu o consider cel puţin suspectă în contextul dreptului fiecărui cetăţean european de a locui oriunde pe teritoriul Uniunii.

Citește mai departe

Autostrada Soarelui: obstacolele naturale din calea finalizarii ei

Am citit zilele acestea în presă despre progresul înregistrat la Autostrada Soarelui şi despre faptul că anul viitor vom avea o autostradă funcţională de la Bucureşti la Constanţa. Conform Hotnews domnul ministru Berceanu a declarat că lucrările la două dintre cele trei segmente ale ultimului tronson de autostradă încă neconstruit sunt în grafic. Pe cel de-al treilea segment se înregistrează întârzieri pe care domnul ministru încearcă să le justifice.

Domnia sa avansează drept dată de finalizare a construcţie sfârşitul anului 2011, exact bine încât lucrările de anvergură să se suprapună cu sezonul estival! Pentru a îndulci situaţia aflăm că începând de la mijlocul anului viitor putem circula pe autostrada de o singură bandă (sâc!), model perfect românesc! Despre ambuteiajele şi nervii şoferilor care vor trebui să îndure ore întregi în arşiţa dogoritoare a Bărăganului domnul ministru nu mai spune nimic.

În schimb încearcă să dea vina pe diverse motive apărute după începerea lucrărilor. Primul dintre acestea este descoperirea unui sit arheologic în calea autostrăzii, situaţie ce nu putea fi prevăzută la începutul lucrărilor şi care a determinat devierea traseului acesteia cu cinci kilometri. Domnul ministru are parţial dreptate în această privinţă pentru că înaintea începerii lucrărilor efective la autostradă au fost efectuate studii de prefezabilitate şi fezabilitate care ar fi trebuit să atenţioneze despre posibila descoperire a vestigiilor respective, având în vedere că toată zona Constanţa este încărcată de asemenea situri.

Citește mai departe

Printre sute de reclame II

Încep acest articol cu precizarea că nu am nimic personal cu reţeaua de telefonie Cosmote sau cu imaginea publică pe care această reţea doreşte să şi-o promoveze. Este necesar să fac această precizare deoarece articolul prezent are drept subiect difuzarea la televizor a unui alt clip publicitar al reţelei Cosmote, iar în articolul meu anterior „Printre sute de reclame” am analizat tot un clip publicitar Cosmote.

De data această cei care au realizat acest clip au ales drept grup ţintă studenţii, grup ce poate fi convins mai uşor să se alăture acestei reţele. De altfel oferta în sine conţine mii de minute în reţea şi zeci în afară ei plus alte mii de mesaje scrise. Contează mai puţin aceste amănunte din moment ce pe mine m-a intrigat realizarea clipului şi nu oferta prezentată.

Povestea clipului este destul de simplă: un grup de studenţi prezintă un proiect în faţa unei comisii formată din mai mulţi profesori şi, în loc să prezinte un proiect cu adevărat realizat de ei, reuşesc să îi păcălească pe examinatori prezentându-le acestora un dispozitiv artizanal.

Citește mai departe