De către: Roxana

Roxana — Wed, 10 Oct 2007 19:08:44 +0000

Bogdan, sunt de 4 luni la Viena si mi s-a intamplat si mie sa fiu intr-o discutie cu colegii mei, in engleza, iar pe urma sa schimbe pe germana. Sunt chiar draguti, m-au ajutat sa ma integrez in echipa si sunt convinsa ca nu o fac din rautate, ci din obisnuinta si pentru ca asa le vin cuvintele mai usor.
Aproape aceeasi parere formulata de tine in final despre unguri am avut-o si eu (nu chiar atat de drastica ), insa din discutiile avute cu romanii din Transilvania, a reiesit ca se inteleg foarte bine cu ungurii si ca traiesc in armonie. Sunt convinsa ca sunt si exceptii, insa e pacat sa-i bagam pe toti in aceeasi oala, din cauza unui caz particular.
Gandeste-te ca la fel cum romanii isi schimba parerea despre unguri din cauza unei intamplari sau numai din auzite (ceea ce e si mai grav) , la fel si-au schimbat parerea occidentalii despre poporul roman, din cauza celor care ne “fac publicitate” afara. E corect?
Numai in Viena sunt 5000 (e sursa sigura, de la un oficial roman)…. Aproape ca nu ma mai surprinde revolta italienilor si a altor natiuni…

De către: Maria

Maria — Tue, 09 Oct 2007 12:35:50 +0000

Tinand cond de prezenta concluziilor, tind sa cred ca este ultimul capitol al calatoriei tale prin Europa, asa ca imi voi exprima parerile despre toate cele povestite de tine din aceasta “evadare” din cotidianul romanesc (imi cer scuze de cliseu).
In primul rand, nu ma surprinde nimic: nici frumusetea Italiei, nici corectitudinea austriecilor, nici comportamentul unguroaicelor (daca asa le place sa spuna ca sunt, sa le facem pe plac). Tot timpul am asociat Italia cu o vacanta boema, poate pentru ca majoritatea italienilor intalniti erau cam aiuriti, poate fiind influentata de ceea ce am citit despre ea pana acum, poate pentru ca atata arta a luat nastere acolo…Stiu de pe acum ca nu as vrea sa locuiesc acolo, de aceea cand am cautat burse/ ocazii profesionale, tot timpul am evitat Italia…Asa cum am evitat si Franta, desi Parisul mi-a placut la nebunie, ca si loc de vacanta. Imi pare rau de problemele romanilor din Italia. Daca tu, ca turist, le-ai simtit, probabil ca ei sunt asaltati de-a dreptul, dar nu stiu cui sa dau dreptate. Adevarul e pe undeva pe la mijloc.
Nici Austria nu am vazut-o. Ma intreb cum o fi Germania. Cat despre civilizatie, pot spune ca am simtit-o si eu in Olanda: o tara a libertatilor, am putea spune. ) Cu toate ca multe sunt permise acolo, exista o limita a bunului simt, iar depasirea ei nu este permisa: este curat, sigur sa calatoresti cu trenul sau sa te plimbi pe strazi, este mult verde, multa toleranta (in sens pozitiv). Ca si turist, am fost ajutata cu indicatii. Ca si student, mi-au fost acordate cele mai bune conditii de cazare si studiu. Ca si roman, nu am simtit nici o discriminare.
Da, parerea de rau o simtim multi cand ne intoarcem in Romania. Este totdeauna acasa cel mai bine? Nu este cumva si asta un cliseu?
Ca si concluzie la acest lung comentariu, mi-a facut placere sa citesc despre tari pe care nu le-am vizitat inca si sa aflu si altceva decat ce se prezinta in ghidurile de calatorie.

Comentarii la: Cu autocarul prin Europa (IV)

De către: Roxana

De către: Maria