Cu autocarul prin Europa

Capitolul 1: Lung e drumul pana la vama…

De mai mult timp doream sa ma duc intr-o excursie prin Europa. Asa ca anul aceasta am ales un circuit prin Europa cu destinatie finala Roma, Italia. Am zis sa o iau incet la inceput vizitand doar patru tari (Ungaria, Austria, Italia si San Marino), iar apoi la anul – sau poate chiar anul acesta! – sa ma reorientez catre destinatii mai indepartate ca Franta, Spania sau Marea Britanie.

Inarmat cu toate cele necesare (pasaport, asigurare medicala, o geanta imensa si multa voie buna) marti, 13 septembrie, ma urc in autocar pentru a incepe plimbarea prin Europa. Cam stramt locul in autocar, dar ma asteptam sa fie asa. Oricum pana la Cluj autocarul a fost pe jumatate plin, deci m-am putut intinde pe mai multe locuri, asa ca pana la urma nu a fost chiar neplacut.

Avand in vedere faptul ca am mers pentru prima oara pe ruta Oradea – vama Bors – Budapesta, ma asteptam, din ce auzisem de la altii care au mers pe acest drum, ca paradisul rutier reprezentat de autostrazile largi si perfect netede sa inceapa imediat ce am trecut granita in Ungaria. Dar nu a fost chiar asa! Spre uimirea mea drumul de la vama Bors pana la Budapesta este asemanator cu un drum national din Romania, cu o singura banda de mers pe sens si cu multe camioane ce trebuie depasite. Doar o parte din aceasta este sub forma unei autostrazi in adevaratul sens al cuvantului, cu banda de avarie si total independenta de localitatile pe langa care trece.

Dupa ora 22 am ajuns langa Budapesta la intersectia a doua autostrazi si m-am cazat la hotelul Etap. Mi s-a parut interesant acest hotel pentru ca este perfect facut pentru destinatia sa: hotel de tranzit. Este genul de hotel care nu iti ofera niciunfel de lux, camera arata precum o cutie, dar contine toate cele necesare pentru a dormi linistit si confortabil o noapte. De altfel nu cred ca au multi clienti care sa ramana la ei mai mult de o noapte, pentru ca mi s-a parut ca toti folosesc acest hotel drept punct de tranzit pe drumul dintre Europa de Est catre cea de Vest.

Capitolul 2: Viena in pasi de vals

Aceasta este denumirea pe care au folosit-o organizatorii excursiei pentru a descrie cea de-a doua zi. Personal nu am exersat niciun pas de vals prin Viena, dar este orasul care mi-a placut cel mai mult si pe care l-as mai vizita oricand. Cred ca daca ar fi sa ma mut de tot din tara probabil as alege Austria.

Ferma eoliana

Pot afirma cu tarie ca civilizatia in adevaratul ei sens incepe dupa Budapesta. De aici incolo incep lucrurile care nu mai semana deloc cu Romania si o parte din Ungaria. M-am simtit efectiv ca si cum as fi in alt loc total diferit de ce stiam eu, un loc in care oamenii sunt altfel iar lucrurile se petrec intr-un mod distinct de cum sunt eu obisnuit.

In primul rand mi-a placut curatenia. Desi eram pe autostrada nu simteam in aer mirosul de praf pe care il simti cand circuli pe Autostrada Soarelui. Care sa fie motivele pentru acest lucru? In special faptul ca folosesc multa energie eoliana sau solara care reduce emisiile de gaze si de praf in atmosfera. S-a ajuns la situatia in care si automatul de bilete de parcare este alimentat cu energie solara! Apoi autostrada este despartita pe toata intinderea ei de garduri foarte inalte de protectie care absorb zgomotele dinspre autostrada si praful din afara ei.

Panou solarIn al doilea rand oamenii mi s-au parut a fi foarte primitori. Ma asteptam ca rigoarea specifica popoarelor germanice sa ii faca mai rigizi si mai putin ospitalieri, dar m-am inselat. Ne-au tratat foarte bine si s-au dovedit a fi foarte deschisi cu turistii.

Un exemplu elocvent in acest sens este o situatie dea dreptul incredibila in comparatie cu Romania. In mijlocul Vienei pe o straduta ingusta unul dintre membrii grupului nostru facea poze. Omul nu realizeaza ca se afla pe carosabil si ca oricand poate veni din spate o masina. Si cum facea poze la cladiri si la peisaje, in spatele sau apare o masina. Soferul incetineste in speranta ca turistul va auzi motorul si se va da la o parte. Dar turistul este absorbit de frumusetea cladirilor si nu are niciun gand sa se dea la o parte. Atunci soferul opreste, il lasa pe om sa isi termine de facut fotografiile, se apropie incet de el, turistul realizeaza faptul ca este pe carosabil, se da la o parte si masina trece mai departe. Toata aceasta situatie a durat aproximativ trei-patru minute, in care timp soferul nu a claxonat niciodata si nu a deschis geamul sa il atentioneze pe turist asupra faptului ca obstructioneaza circulatia pe carosabil. Ma gandesc ce s-ar fi intamplat in Romania intr-o situatie asemanatoare. Cel mai probabil soferul venea de departe cu claxonul apasat, iar daca turistul intarzia chiar cateva secunde sa degajeze carosabilul, geamul masinii era lasat si i se adresau acestuia cateva “politeturi” care l-ar fi facut sa revina cu placere si a doua oara in Romania!

Gazon

Un ultim lucru care mi-a placut la austrieci este ca in tara lor lucrurile sunt bine facute. Adica sunt facute asa cum trebuie, fara abatere si fara ‘las-o ca merge si asa!’. Am ramas surprins de faptul ca in parcurile vieneze gazonul este taiat la linie si nu intra peste astfaltul aleilor! Aceasta este unul dintre multele exemple ca in Austria lucrurile se fac conform specificatiilor si nu sunt lasate in voia sortii, asa cum se intampla deseori in Romania.

Facebook Twitter Pinterest Linkedin Email


Articole care au aceeasi tema:


Articole din categoria Calatorii:

eFTy

E fapt stiut ca austriecii sunt ceva mai “dezghetati” decat fratii lor mai de la nord.

Cat despre Paris, din experienta personala, iti voi contrazice prietena. Maniacii ca mine si ca tine se simt cel mai bine acasa la nordici…

Acum grabeste-te si pune si restul de capitole 🙂

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ATENŢIE !!! Toate comentariile sunt moderate.
Vor fi aprobate doar comentariile care se referă strict la tema dezbătută în cadrul articolului și care nu conțin replici rasiste, xenofobe sau jignitoare.
Vor fi respinse automat comentariile care folosesc un limbaj nepotrivit și/sau care conțin injurii la adresa autorului articolului original sau la adresa unui autor de comentariu din cele anterioare.