Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Turist in Bulgaria

Motto: „Ce faci de 1 Mai? Nimic special. Si eu, ca tot romanu’, ma duc in Bulgaria!

Plecand dupa acelasi principiu, sambata dimineata la ora 6 eram in autocar cu destinatia Nisipurile de Aur (sau Nisipurile Aurii – pentru ca mie nu imi este clar cum anume se traduce Golden Sands!). Ma asteptam la o excursie scurta, dar in care sa ma simt extraordinar de bine. De unde aceasta prezumptie? De la toti prietenii mei care fusesera anterior in Bulgaria si care imi prezentasera mirific statiunile de la sud de Vama Veche.

Conform cu una dintre legile lui Murphy care spune ca „Tot ceea ce incepe prost se termina si mai prost!” va spun ca am plecat cu o intarziere de 30 de minute cauzata de lipsa unui pasager. Dupa aproximativ o ora eram la vama de la Giurgiu cu pasapoartele sau cartile de identitate in mana sa trecem granita la vecinii nostri. Imediat dupa, am realizat ca Bulgaria nu difera foarte mult de Romania: aceleasi drumuri proaste, aceleasi campuri agricole abandonate strajuite de catre o cladire in ruina ce era folosita anterior drept siloz si, cel mai important, aceleasi gramezi de gunoaie la marginea drumului. Aveai impresia ca nici nu ai parasit Romania…

Si cum toate pareau ca ar fi ca in Romania, merita sa va descriu putin si agentia de turism care a organizat totul. Insotitor de grup era o individa foarte acra si care avea o atitudine de general de armata desi era evident depasita de situatie. Alaturi de ea era o domnisoara „ghid” care ar fi trebuit sa ne arate diverse lucruri si sa ne ofere informatii. Din pacate pentru noi, domnisoara era ghid doar cu numele pentru ca la capitolul informatii statea foarte prost. Tot ceea ce a putut sa ne ofere au fost niste texte serbede pe care le citea cu o intonatie de inmormantare. Sursa lor nu ne-a fost dezvaluita, dar la felul cum erau scrise inclin sa cred ca erau scoase de pe Wikipedia. Cert este ca nu avea nicio idee despre traseul pe care trebui sa-l urmam, de aceea ne-am si ratacit de mai multe ori! Dintr-un anumit punct de vedere, acest lucru e bun pentru ca altfel nu mai aveam ce sa va povestesc!

Prima „iesire de pe traseu” a fost in orasul Varna unde am trecut cu autocarul prin fata catedralei ortodoxe. Ni s-a prezentat catedrala si urma sa fie parcat autocarul ca sa putem cobori. Pentru aceasta era de ajuns ca soferul sa faca la dreapta si sa intre in parcare. Dar cum nimeni – si aici ma refer la sofer, copilot, „ghid” si insotitor de grup – nu stia exact ce trebuie facut, pana la urma s-a virat la stanga. Dupa un timp au realizat ca nu sunt pe drumul bun si soferul a intors autocarul. Pe unde? Pe o strada foarte ingusta! Asa ca stateai linistit la geam si auzeai trosc, pleosc si crac pe masura ce se rupeau crengi din copacii de pe marginea drumului. Pana la urma am gasit parcarea si ne-am oprit, dar a mai durat ceva.

Dupa o ora si jumatate de pauza am plecat spre statiuni. Cum sunt doar cativa zeci de kilometri, parerea tuturor era ca vom ajunge in maxim o ora. Din nou, organizatorii „profesionisti” ne-au aratat ca nu e chiar asa. Dupa ce au incurcat drumul de mai multe ori, au intors de vreo doua sau trei ori, au luat-o pe interzis si au oprit de nenumarate ori ca sa intrebe care este directia corecta, am reusit sa ajungem la Nisipurile de Aur dupa nu mai putin de 3 ore!!! Evident ca la sosire toti eram super nervosi. Si aveam si de ce: parcursesem distanta Bucuresti-Nisipurile de Aur in mai bine de 10 ore!

Insa acolo ne-au intampinat bulgarii care s-au dovedit a fi foarte ospitalieri si prietenosi. Am remarcat faptul ca toti angajatii hotelului nu spuneau niciodata „NU”. Intotdeauna cand se raspundea erau doua variante de raspuns: „DA” daca se putea rezolva imediat acel lucru sau „Lasati-ma sa verific”, „Va sun eu imediat”, „Trimit pe cineva la camera sa va aduca” daca nu se putea rezolva cerinta ta. Si zambeau continuu. Tot timpul! Mai ales ca unii dintre romani erau foarte nesimtiti. Ca sa exemplific acest lucru am remarcat doua situatii care m-au facut sa ma simt scarbit ca sunt roman! Prima dintre ele s-a consumat in restaurantul hotelului si a avut protagonista o chelnerita. Aceasta debarasa una dintre mese si i-a cazut un cutit de pe tava, generand un zgomot strident la contactul cu marmura de pe jos. Nu stiu ce anume au gasit fascinant la acest lucru doi indivizi de la mese separate pentru ca imediat ce s-a ridicat chelnerita de jos cu cutitul in mana ei au aruncat intentionat cate o furculita pe jos numai sa o faca pe ea sa le ridice! Ea s-a aplecat din nou, a luat furculitele si continua sa zambeasca!!! A doua situatie jenanta a fost intr-o seara cand era o cina tematica bulgareasca. Cu aceasta ocazie doua angajate erau imbracate in costumul traditional bulgaresc si dansau pe langa mese. Unul dintre conationalii nostri a inceput sa huiduie de parca se afla pe stadion. Domnisoarele vizate s-au uitat putin la el, l-au ignorat si au continuat sa danseze si sa zambeasca!

De altfel in toata statiunea romanii se comportau ca acasa. Aveau si de ce pentru ca in afara de vanzatori, politisti, taximetristi si personalul de la hoteluri si restaurante toti ceilalti erau romani! Oriunde te intorceai se vorbea romaneste si toti ceilalti te intelegeau atunci cand vorbeai. Era ca o colonizare a romanilor in Bulgaria! Asa ca romanii si-au adus de acasa si obiceiurile: masinile erau parcate pretutindeni (pe strada, pe trotuar, in intersectie, dublate langa o alta masina parcata, pe spatiul verde, pe plaja – vezi fotografia), gunoaiele se aruncau direct pe strada -apropos, nu am vazut decat patru sau cinci cosuri de gunoi in toate statiunea!- se vorbea tare si se consumau bauturi alcoolice pe strada direct din sticla sau din doza.

La capitolul distractie nu mi s-a parut ca exceleaza. Ma asteptam la altceva, dar aproape jumatate din terase/restaurante/baruri/cluburi era inchisa pentru ca sezonul incepe la ei din 4 mai. Gaseai prin mijlocul statiunii muncitori care reparau strada, altii care reparau si mobilau terase si cu toti se pregateau de deschiderea sezonului. Cateodata aveai impresia ca ii deranjezi prin prezenta ta acolo! Insa nu iti ziceau nimic. Nu ca as fi inteles eu bulgara, dar, asa cum v-am mai spus, atitudinea lor era foarte, foarte prietenoasa.

Sa nu credeti ca toti bulgarii se comportau frumos. Erau si exceptii: se ofereau sa iti vanda ceva si in Euro, dar la un curs foarte, foarte prost, aveai acces la piscina gratis, dar trebuia sa platesti sezlongul, iar apa din piscina nu avea mai mult de 18-19 grade pentru ca au facut economie la energie! Si apoi am vazut si cativa bulgari care pareau ca injura romanii pentru ca parcasera pe strada si pentru ca treceau incet pe trecerea de pietoni. Deh, nu pot fi toate in regula. Insa daca auzeai un claxon strident si insistent pe strada sigur era un roman cel care apasa cu putere pe claxonul masinii sale, pentru ca pe ei nu prea i-am auzit claxonand!

Dupa mai multe zile in care m-am simtit bine, a venit si momentul reintoarcerii in tara. Evident ca m-am intors cu acelasi autocar condus de aceeasi „profesionisti”. Ora plecarii:13.30. Ora la care a venit autocarul: 14.15 Doar 45 minute de asteptat… Prima oprire: Balcik, domeniul si castelul reginei Maria. „Fascinant”! Cateva case de vacanta aruncate pe un domeniu. Nimic spectaculos la acest castel. Accesul costa aproximativ 5 Euro dar merita vazut un singur lucru: gradinile, transformate in Gradina Botanica. Acestea sunt construite foarte interesant cu pasaje secrete din piatra si cu flori colorate foarte frumoase.

Dupa ce am vizitat domeniul (apropos, cati romani ar da aproximativ 20 RON ca sa viziteze un castel din Romania?!?) am plecat spre casa pe aceeasi ruta pe care am venit: Varna-Ruse-Giurgiu-Bucuresti. Evident ca nemultumirile pasagerilor au fost de la plecare. Pentru inceput s-a stabilit ora de plecare 16.00 si ora de ajungere la destinatia finala 21.00. La ora 16.00 eu si inca cativa pasageri eram in fata autocarului mancand inghetata. Primim un ultimatum de genul „Daca nu va urcati, plecam fara voi!” de la individa conducator de grup. Eu reusesc sa termin inghetata, dar o domnisoara o arunca aproape intreaga! Inghetata pe care platise cativa Euro! Ne urcam, porneste motorul si apoi se opreste. Motivul: nu erau toti pasagerii la bord! Apoi am asteptat inca 15 minute. Nu ar fi trebuit sa ne lase sa mancam inghetata in liniste? Oricum am asteptat pana la urma. Dar aici se vede care era grija individei pentru grup pentru ca nu eram toti si ea a realizat acest lucru doar in momentul plecarii!

Pana la urma plecam la 16.30. Pe drumul spre Varna trebuie sa parasim drumul principal pentru ca era in reparatie. Si cum soferul nu stia exact semnele de circulatie la o intersectie a virat la stanga desi era un indicator cu virajul la dreapta obligatoriu! Asa ca am ocolit printr-o bucla o mare parte dintr-o localitate. Asa cum zicea un pasager „Voi sunteti tineri, dar eu ieseam la pensie daca mai statea mult in bucla aia!”. Scapati de bucla bucuclasa mergem reprede, repede spre Varna de unde trebuie sa ne indreptam spre Ruse. Aici soferul profesionist se rataceste iarasi. Culmea tupeului este ca la un moment dat ne intreaba pe noi, pe calatori, daca stim cumva drumul spre Ruse. Pai de unde sa-l stim noi? Nu asta e treaba lui? Nu de asta l-am platit? O domnisoara calator intreba daca nu au cumva o harta. Soferul tupeist spune ca au harta dar drumul e blocat si a trebuit sa gaseasca o alternativa. Ne intreaba daca noi nu am patit acelasi lucru. Da, nene, si noi am patit cel putin o data la fel, dar noi suntem soferi amatori, nu profesionisti!!!

Dupa ce am petrecut vreo cateva ore prin Varna si am mai facut un mic tur al Bulgariei, pana la urma este identificata autostrada spre Sofia care duce si spre Ruse. Se pare ca „profesionistii” nu stiau acest mic amanunt! Cand am ajuns la granita nu mai era nimeni la coada. Toata lumea intrase in tara si statea cuminte pregatindu-se pentru a doua zi care era lucratoare. Deja era ora 21. In jurul orei 23.00 am ajuns in Bucuresti. Individa insotitor de grup ne-a transmis toate cele bune si o invitatie sa mai apelam la serviciile oferite de compania de turism. Da, da, sigur voi mai face acest lucru! La felul cum au decurs lucrurie: 10 ore la dus si 10 ore la intors pentru un drum de cateva sute de kilometri nu coincide cu idee mea de eficienta. Iar felul cum s-au purtat cu noi il pot categorisi drept execrabil!

Concluzia: turismul in Bulgaria este frumos si atragator! Pacat ca il strica romanii. Atat prin agentia de turism care a organizat totul cat si prin turistii care strica imaginea romanilor peste granita!

Fotografii © eFTy 2007

Facebook Twitter Plusone Linkedin Email


Articole care au aceeasi tema:

Categorie Calatorii
Etichete:
  • eFTy spune:

    Sunt curios cum o fi in plin sezon, cand preturile sunt la nivel corespunzator, si nu au toti romanii vacanta. Magazine deschise, turisti de mai multe nationalitati (in mod special mai putini badarani romani). Cred c-ar fi foarte frumos prin august…

    Dar concluzia mea este aceeasi: in afara sezonului, stau acasa, sau merg undeva unde restul populatiei sa nu aiba un potential impact asa nasol (munte, vama, picnic, ceva).

    03 mai 2007 la 21:34
  • Fru spune:

    Chiar amuzant articolul. Asta pana te apuca plansul daca stai prea mult sa te gandesti ce fel de popor suntem. Pacat de bulgari, ei nu au nici o vina ca suntem vecini.
    Dincolo de ilaritate, articolul este si util. Stiu la ce sa ma astept daca am de gand sa apelez la serviciile unei agentii de turism romanesti. Oare toate sunt asa? Nu e mai simplu sa iti gasesti singur de aici cazare si transport si sa pleci pe cont propriu?

    04 mai 2007 la 10:46
  • Laura spune:

    Am fost vara trecuta – pe la mijlocul lui august – in Bulgaria, mai precis in Albena, si pot spune ca a fost Super! Din fericire, noi am mers cu masina si nu am apelat la serviciile „profesioniste” de care vorbeai. Au fost romani destui, dar cu destul de mult bun simt, si foarte multi nemti in rest.

    Ospitalieri bulgarii, orasul curat, – pentru distractii, insa, Albena e cam saraca in cluburi (e mai pt familisti, sa zic 🙂 ), dar o gramada de terase, cocktail bars si restaurante erau foarte atragatoare, preturile OK in plin sezon. Foarte prost stau cu drumurile si cu semnele de circulatie – in general absente sau plasate foarte prost… Si pt ca mie si prietenilor ne-a placut asa mult, la vara vrem sa mergem tot in Bulgaria – fie in Nisipuri, fie in Sunny Beach.

    De 1 mai am petrecut frumos in Sighisoara si Sibiu. Schimbari in bine si oameni f ospitalieri…

    04 mai 2007 la 14:12
  • Maria spune:

    Nu ar trebui generalizat ca bulgarii sunt un popor „destoinic”, cel putin in comparatie cu noi…Da, intr-adevar, statiunile lor sunt „all new and shiny”: mie mi-au placut si m-as mai duce. Dar afirm asta din perspectiva egoista: e mai ieftin si mai curat, imi protejez buzunarul. Totusi, orasele lor mi-au inspirat mila…Blocuri vechi, culori jalnice si pe-acolo. Unei doamne din autocarul meu i s-a furat portofelul cu toti banii, in Varna. Iar ghidul nostru ne-a zis de nenumarate ori sa avem grija unde schimbam banii. Poate ca „hotia e molipsitoare”, zicea o alta turista din grup. Nu stiu ce sa zic: nu m-as grabi la concluzii. Cand m-am intors, am povestit incantata colegilor de serviciu cum a fost. Am primit multe zambete si o remarca mai dura: un coleg mi-a zis ca l-am dezamagit, ca ajut turismul altui popor, trebuia sa ma duc in Vama, daca voiam mare…Poate avea dreptate, poate doar a imprumutat opinii de la TV. Sau, poate, inca am o farama de patriotism in mine si de aceea am cazut pe ganduri. 😀
    Oricum, exceptand frigul INGROZITOR, nu am obiectii legate de vizita mea in Bulgaria. Recunosc ca ce ti s-a intamplat tie, Bogdan, legat de agentia de turism si drumul neasteptat de lung, este pentru mine, ca cititor, hazliu, dar daca as fi fost in locul tau, cu siguranta m-as fi enervat. Totusi, datorita acestor intamplari, excursia a capatat iz de aventura! 😉

    06 mai 2007 la 19:32
  • eFTy spune:

    Am vazut si noi ce gri is blocurile lor, dar asta nu ne-a prea interesat. Pe noi ne-a interesat sa ne simtim bine in Golden Sands. Si daca erau mai putini romani si mai multi „alti straini”, probabil ca ne-am fi simtit. Mie personal mi s-a facut efectiv rusine ca sunt roman uneori, desi mi-am dat seama ca altora ar fi trebuit sa le fie rusine, nu mie.

    07 mai 2007 la 22:38
  • ramona spune:

    …da fff tare vacantza n`am ce zike….:(….aja e…uneori ne este rusine k suntem romani..nu din cauza noastra si a altora care se cred ……oriukum in fata Europei aveam o imagine de rahat….:(:(….

    13 iunie 2008 la 22:36
  • vasile spune:

    Mi-a placut scrierea mai putin remarca ,,Cateva case de vacanta aruncate pe un domeniu. Nimic spectaculos la acest castel…”pentru Castelul Reginei Maria de la Balcic…trist sa spui asa ceva…lipsa de sensibilitate,de cultura???

    28 ianuarie 2011 la 12:43

Adresa email nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

ATENTIE !!! Toate comentariile sunt moderate.

Vor fi aprobate doar comentariile care se refera strict la tema dezbatuta in cadrul articolului si care nu contin replici rasiste, xenofobe sau jignitoare.
Vor fi respinse automat comentariile care folosesc un limbaj nepotrivit si/sau care contin injurii la adresa autorului articolului original sau la adresa unui autor de comentariu din cele anterioare.