Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Civilizatia la telefon

Suntem inconjurati pretutindeni de telefoane. Acasa, la scoala, la serviciu, in timpul liber. Vorbim la telefoane fixe, mobile, la cele VoIP, folosim „dinte albastru”, „maini libere”, „vorbitor”. Cu toate acestea stim sa comunicam simplu, eficient si manierat? Nu cumva avalansa de „superoferte” de la companiile de telefonie mobila ne-a dat peste cap ritmul natural de crestere si penetrare a telefoniei in tara, iar noi ne-am trezit posesori ai unor aparate miraculoase pe care nu stim sa le folosim corect si civilizat?

In acest articol vreau sa va prezint cateva din situatiile pe care le-am intalnit atunci cand am sunat pe cineva sau am fost sunat. Unele dintre acestea sunt comice, iar altele tragice. Nu vreau sa le numesc reguli pentru ca fiecare dintre noi este unic in felul sau si nu toti gandim la fel! De aceea, doresc ca tot ce am scris mai jos sa fie interpretat drept sfaturi!

Pentru inceput tin sa mentionez faptul ca am invatat din propria experienta (adica in stilul dur – ai patit o data si nu vrei sa mai patesti si a doua oara!) ca e indicat sa dormi cu telefonul mobil inchis in timpul noptii. De ce? Pentru ca exista „binevoitori” care se plictisesc in timpul noptii si care se gandesc sa te salute. Aici nu ma refer la cazurile in care vorbesti cu cineva pe messenger, stie ca esti treaz si vrea sa continuati convorbirea la telefon. Ma refer la acei indivizi care nu au mai vorbit cu tine de mult timp si acum au o revelatie nocturna, te apeleaza si te trezesc la 3 dimineata ca atunci vor ei sa te intrebe ce mai faci!

Citește mai departe

Civilizatia se masoara pe strada

I: Merg pe strada linistit. Aud in spatele meu un sunet infiorator: „Hrhhh! Ptiu”. Ma intorc pentru ca nu stiam exact ce se intampla. In vacarmul strazii sunetele auzite au trecut pragul psihic de la care ti se atrage atentia. Curiozitatea mi-a fost lamurita repede: in spatele meu era un „domn” imbracat intr-un costum foarte frumos si un palton lung si negru, deschis la nasturi. Sunetele pe care le-am auzit proveneau de la faptul ca dumnealui s-a hotarat sa-si desfunde nasul si gatul, iar apoi s-a gandit sa ne arate si noua ce „comori” ascunse erau in sistemul respirator al dumnealui si „le-a expus” pe strada in vazul tuturor. Probabil costumul de firma pe care il poarta nu are si buzunare pentru o batista sau poate dumnealui nu mai are bani sa-si cumpere batista dupa ce si-a cumparat costumul de la magazinul de fite! Cert este un singur lucru: „balta” lasata pe trotuar in locul unde a scuipat va mai ramane ceva timp si noi toti ceilalti vom calca peste toti microbii si toate impuritatile pe care corpul dumnealui a refuzat sa le lase inauntru… Oare asa face si acasa? Scuipa pe jos? Imi imaginez cum trebuie sa arate casa dumnealui…

II: Astept autobuzul in statie. Frig, bate vantul, fiecare calator incearca sa se inchida la haina cat de mult poate ca sa-si mentina tempertura corporala cat de cat constanta. Printre calatori o „domnisoara” in jur de 28 de ani. Draguta… Chiar frumoasa, as putea spune! Dar ce tine in mana? O tigara! Fumeaza cu o pofta nebuna, ca si cum ar fi ultima tigara din viata ei. Tot fumul se duce spre ceilalti calatori care asteapta infrigurati in statie. Pe dumneaei nu o deranjeaza. De altfel, dupa ce se termina prima tigara, mai aprinde una. Insa ghinion! Se apropie autobuzul dorit, asa ca „domnisoara” arunca repede tigara pe jos si o stinge apasat cu varful cizmelor din piele. O intreb daca considera ca e normal sa arunce resturile de tigari pe jos. Ma ignora, se urca pe scarile autobuzului si expira ultima „portie” de fum in mijlocul autobuzului plin de copii si de bunici… Oare asa face si acasa? Arunca resturile de tigara pe jos? Imi imaginez cum trebuie sa arate casa dumneaei…

Citește mai departe