Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Genocidul verde

„M-am saturat sa fiu indiferent si sa vad cum spatiul verde este distrus in jurul meu! Mi s-a luat sa aud drujbe care taie copaci batrani si fara aparare. Gata! Vreau sa fac ceva care sa puna capat distrugerii sistematice a vegetatiei din Bucuresti! Vreau sa ma implic! Trebuie sa existe o cale care sa stopeze acest masacru la care noi asistam impasibili zi de zi…”

Cam asa credeam acum cateva luni. De atunci si pana acum nu s-a schimbat nimic. Nimic in sensul ca in continuare se taie copaci intr-o veselie fara niciun discernamant. Despre implicarea mea tot ce pot spune este ca am fost la cateva marsuri de protest la adresa administratiei care doreste sa reconfigureze centrul istoric al Capitalei si sa defriseze parcurile, marsuri organizate de catre grupul civic „Bucuresti„. Cam putin! Chiar foarte putin! Scuze si motive pot gasi oricand: nu am timp, nu ne asculta nimeni si nu avem parghii prin care sa obligam autoritatile sa ne asculte, suntem doar cativa si nu putem face manifestatii de amploare etc.

Un lucru este clar: spatiul verde se micsoreaza pe zi ce trece si poluarea ia amploare. De ce acest lucru? In primul rand se taie copacii care „consuma” dioxidul de carbon. In al doilea rand numarul masinilor a crescut foarte mult in Bucuresti. Deci poluarea e la ea acasa! Si ce facem noi? NIMIC! Asistam fara sa ne implicam la acest genocid verde!

Citește mai departe

Culmea examenului: subiectele de bacalaureat pe net!

Nici nu stiti cat de mult ma bucur ca am terminat liceul in 2001! Pentru ca daca ar fi trebuit sa dau examenul in 2007, probabil as fi innebunit. Nu de stres, nu de materia multa care trebuie invatata, nu de incapatanarea profesorului de fizica care te pune sa inveti formule peste formule din fizica nucleara cand stie clar ca tu vei da examen la limbi straine si nici macar de faptul ca esti neinteles de director si de diriginte cand stai si tu luni acasa dupa ce ai petrecut un week-end intreg la majoratul unui coleg.

Ce m-ar fi enervat cel mai tare este faptul ca actuala conducere a ministerului a hotarat sa arunce la cos toata munca depusa de catre elevi in ultimii patru ani. Manifestand o atitudine mai comunista decat cea care era prezenta inainte de ’89, domnul ministru Hardau s-a gandit sa-i ajute pe toti chiulangii, profitorii si plagiatorii de referate de pe net sa treaca si ei bacul. Ca doar oricum nu se uita nimeni la diploma ta de bacalaureat cand vrei sa te angajezi! Aici cred ca e singurul loc in care domnul ministru are dreptate: inflatia de facultati particulare acreditate sau mai putin acreditate a facut sa fie o oferta nemaiintalnita de absolventi de studii superioare. Acum poti fi orice:economist, jurist, filolog, pana si medic sau actor daca „cotizezi” bine si stii ce trebuie sa faci ca sa treci cu bine prin facultate.

In nemarginita sa marinimie, domnul ministru si echipa sa de specialisti (hmm… imi aduce aminte de „cei 50.000 de specialisti” de pe vremea CDR-ului!) au ajuns la concluzia ca e mai bine pentru elevi sa cunoasca subiectele la examenul de bacalaureat inainte de ziua examenului propriu-zis. Cum asta? Simplu: le-au afisat pe net. Si nu numai atat! Le-au afisat si rezolvarile la cele de la profile reale! Adica cum, sa nu poata consulta bietul elev subiectele pe care le va primi? Pai nu e mai bine pentru el asa? Ce sa se mai streseze saracul absolvent de liceu rezolvand munti de culegeri de matematica si/sau fizica? Chiar nu ne gandim si la intelectul tanarului in formare? Ce atata stres, ce atati neuroni distrusi incercand sa gaseasca rezolvarea! Nu-i trebuie si lui o pauza mica? Trebuie sa aiba si el timp de un Counter in retea si de un flirt mic pe Hi5! Oricum nu ramane cu nimic din atatea materii invatate! Oricum viata il va indruma pe alte cai in care nu intotdeauna cunostintele de cultura generala ii vor fi folositoare!

Citește mai departe

RATB-ul loveste din nou!

Ma duc sa-mi iau abonament la RATB. Vad la ghiseu un afis despre cardul de calatorii valabil in comun la RATB si la metrou. Ma gandesc ca acest lucru e numai bun pentru mine. Eu ma duc la serviciu folosind tramvai / autobuz si metrou. Deci m-ar scuti sa-mi iau doua abonamente diferite. Asa ca ii cer doamnei vanzatoare un card RATB minune. Raspunsul ma socheaza. Cu o totala lipsa de chef doamna ma anunta ca doar in anumite locuri se gaseste cardul minune, dar ca dumneaei nu stie exact in care. Cu toate acestea, a auzit pe undeva ca la capatul tramvaiului 32 ar fi o toneta care vinde astfel de carduri. Ii multumesc doamnei vanzatoare pentru amabilitatea de a-mi oferi atatea informatii – si, pe deasupra, foarte detaliate! – si ma hotarasc sa ma duc la toneta cu pricina ca sa vad si eu cum e cu acest card.

Prima oara ma duc sambata. Identific usor toneta de la capatul liniei 32, dar aflu cu stupoare ca nu este aceea pe care am gasit-o eu. O alta doamna vanzator imi explica ca sunt doua astfel de tonete la capatul tramvaiului 32 si ca aceste carduri se vand doar la cealalta toneta. Este de la sine inteles faptul ca cealalta toneta este inchisa pentru ca sambata programul este scurt.

Evident ca ma macina curiozitatea si mai mult. Luni ma duc din nou la capatul liniei 32, dar de data aceasta la toneta corecta. Ajung acolo si stupoare: o coada foarte mare si care se misca foarte incet. Deoarece trebuia sa ajung undeva, am renuntat la idee. Pentru moment!

Citește mai departe

Eu nu vreau sa fiu „schegiulat”!

Motto: „Limba noastra-i o comoara / In adancuri infundata / Un sirag de piatra rara / Pe mosie revarsata” (Alexe Mateevici – Limba noastra)

Tu vrei? De fapt, stii ce anume inseamna a fi „schegiulat”? Nici eu nu stiam pana acum cateva zile. Atunci am avut marea revelatie: „a fi schegiulat” inseamna a fi programat sa te intalnesti cu cineva. Sincer, nu m-as fi gandit niciodata la asa ceva! Nu sunt un fan impatimit al domnului ex-senator Pruteanu (cel care a propus ca toti termenii sa fie tradusi in limba romana si sa se foloseasca doar variantele autohtone ale cuvintelor importate), dar mi se pare ca totul a depasit orice limita decenta!

Suntem pretutindeni inconjurati de individe sau indivizi care vorbesc romgleza pentru ca li se pare lor ca in acest fel devin mai importante / importanti si ca le arata si celorlalti ca stiu si ei engleza. Asa, si? Mare parte din populatia activa a acestei tari stie engleza, dar sunt doar cativa care se lauda cu asta…

Traim intr-o lume nebuna aflata permanent in miscare. Acum toti sunt „focusati” pe realizarea „asaigmenturilor bifor dedlain”. Lumea nu se mai duce la serviciu – si nici macar la servici! – ci toti se duc la „giob”. Ca de, e mai „trendi” sa spui asa decat arhaismul serviciu. Parintii nostri se duceau la serviciu! Noi nu! Noi suntem generatia de „menegeri” care ne ducem la „ofis”. Pai nu-i asa? Pana si banala functie de secretara a devenit „ofis meneger”…

Citește mai departe

Reflectii rutiere

Ca in orice tara civilizata si in Romania exista un numar de telefon special pentru situatii de urgenta. Desigur este o enigma pentru toti de ce Politia, Pompierii sau Salvarea raspundeau pana acum cateva luni la numere de telefon diferite, dar am asteptat cu nerabdare mijlocul acestui an decand avem un numar unic pentru urgente: 112.

Dar nu acesta este subiectul principal al acestei relatari. Problema abordata este lipsa de bun simt al unora (mai bine spus marlania acestora) care nu respecta nici cele mai elementare norme de etica atunci cand se afla pe drumurile publice.

Eu posed permis de conducere din octombrie 2000 si spre fericirea (sau nefericirea) mea conduc un Matiz. Departe de mine gandul sa fac reclama mascata acestui tip de autovehicul, dar, dupa parerea mea , este unul dintre cele mai reusite modele de la Daewoo si, pe deasupra, consuma putin in mediul urban.

Citește mai departe

Caile odoriFerate Romane

Initial m-am hotarat sa scriu un articol despre cum se circula cu trenul in Romania. Stiti si voi cum anume se face acest lucru. Dar, inainte sa ma apuc de scris, am gasit un articol publicat in „Romania Libera”, marti 3 octombrie 2006, intitulat „Personalul 5021 – o bomba ecologica via Bucuresti”.

Autoarea, doamna Camelia Popa, descrie foarte, foarte fidel cum anume se calatoreste de la Bucuresti la Ploiesti in anul 2006. Incredibil, dar inca nu exista nici o toaleta functionala intr-un tren care parcurge mai putin de 60 de KM in mai mult de 1 ora!

Va las pe voi sa decideti daca merita sau nu sa intram in Europa cu asemena trenuri. In continuare voi reproduce o parte din articolul despre care am vorbit…

Personalul 5021, care pleaca zilnic din Bucuresti, Gara de Nord, la ora 7.53 si ajunge in Ploiesti Sud la 9.11, poate fi considerat, fara nici o exagerare, un tren horror, care ar putea face sa paleasca de rusine pana si autoritatile feroviare dintr-o tara a lumii a treia. Calatorind ieri cu acest tren, am constatat cu stupoare ca multe dintre WC-urile defecte se revarsa pe holuri si in compartimente, mutand din loc nasurile zecilor de calatori care nu s-au gandit ca au nevoie de masti de gaze pentru un simplu drum pe caile ferate romane.

Continuarea articolulul preluat din „Romania Libera” poate fi gasita <<aici>>.

Drum bun!

Traim intr-o tara de prosti

Intotdeauna am fost de parere ca Romania este o tara aparte, daca nu chiar speciala… Acum sunt convins ca este sigur tara in care toata lumea face ce vrea, cand vrea si cum vrea fara sa fie atins de lege intr-un fel…

Ca mare parte din romani, si eu stau intr-un apartament de bloc construit de comunisti, asa ca am ocazia sa cunosc mare parte din „fauna” Bucurestiului. Insa nu credeam nicioadata ca voi ajunge sa stau la masa in bucatarie si sa imi fie frica ca voi ajunge la vecinul meu de la nivelul inferior in casa.

Sa va povestesc ce mi s-a intamplat: ieri vecinul cu pricina se hotaraste sa isi monteze spoturi in bucatarie. Nimic anormal pana aici. Probabil cei mai multi dintre noi s-ar fi gandit sa monteze un plafon fals din rigips si sa monteze spoturile in acel plafon. Dar nu, el e de alta parere… Ce-ar fi daca ar da niste gauri in plafon si sa monteze spoturile in ele? Ce conteaza ca inaltimea spoturilor determina gaurirea plafonului foarte mult, asa ca aprope ajunge la mine in casa? Daca vrem sa fie frumos la el in bucatarie, eu trebuie sa ma supun si sa las placa de beton pe care se afla apartamentul meu la mana lui, asa, doar ca sa o gaureasca…

Citește mai departe