Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

„Ingerul necesar”. Care inger?

Desi titlul filmului „Ingerul necesar” contine cuvantul „necesar”, personal sunt de parere ca nu este necesar sa vizionati acest film. De fapt, chiar va dau un sfat sa nu va duceti sa vedeti acest film. Eu de obicei nu sunt atat de categoric in ceea ce priveste un anumit spectacol, indiferent ce fel de spectacol este acesta (film, teatru, opera, opereta etc), dar de data aceasta voi face o exceptie.

In momentul cand am intrat in sala de cinema ma asteptam sa vizionez o drama. Ceea ce a fost pe ecran poate fi greu categorisit la genul drama, dar nici nu poate fi incadrat la alt gen! Deci oarecum le dau dreptate producatorilor cand l-au prezentat drept o drama! Filmul „Ingerul necesar” are un subiect straniu, firul actiunii este ciudat, iar finalul lasa de dorit. Dupa ce urmaresti aceasta pelicula te intrebi despre ce a fost vorba pana la urma? O enigma greu de rezolvat de catre spectatori…

In fapt acest film sta sub semnul necunoscutului din moment ce trece mai mult de o treime din film si inca nu ai realizat care este subiectul sau! De acest privilegiu se bucura doar cei alesi care au rabdare si nu pleaca din sala de cinema pana ce se ajunge la jumatatea filmului! Abia atunci realizezi ca pelicula are drept subiect viata unei tinere domnisoare compozitoare care are o existenta stranie, total rupta de realitate. Domnisoara Ana Coman (interpretata de catre Anca Florea) traieste singura intr-o vila imensa de pe malul lacului Snagov, conduce o masina Volkswagen Beetle, deci are un standard de viata destul de ridicat. Cu toate acestea toata ziua sta in casa, face curatenie sau compune. Ceea ce te face sa crezi ca toti banii ei provin din munca ei de compozitor… Greu de crezut! Si cum in film nu apare nicio alta sursa de venit, sunt de parere ca toti banii ei provin dintr-o mostenire probabil!

Citește mai departe

„Dupa ea”. Care ea?

Ce imi place mie cel mai mult la filmele romanesti este ca au un specific local. Recunosti strazile si locurile prin care se desfasoara actiunea si esti familiarizat cu modul de a se purta sau de a vorbi al personajelor. Cateodata personajele trec prin anumite intamplari care sunt aproape absurde, dar traind in Romania te astepti sa se intample si asa ceva. De altfel, in anumite cazuri, in filmele americane actiunea este atat de indepartata de lumea pe care o cunoastem noi din viata de zi cu zi, incat realizezi aproape instantaneu ca acel film este o fictiune. De aceea, din cand in cand, mai vizionez si un film romanesc care sa mi se para veridic.

Saptamana aceasta am vazut filmul „Dupa ea„. Genul de film pe care il poti incadra la categoria „nici prea-prea, nici foarte-foarte”. Adica nici nu este o capodopera cinematografica, dar nici nu pot spune ca regret ca l-am vazut. Undeva pe la mijloc. Senzatia pe care am avut-o atunci cand s-a terminat filmul a fost ca tot ceea ce am vazut poate fi adevarat, se poate intampla, dar nu cred ca o intamplare asemanatoare poate exista in viata de zi cu zi.

Incadrat in categoria drama, filmul are drept subiect pasiunea personajului principal masculin pentru o necunoscuta blonda. Daca la inceput aceasta pasiune poate fi considerata doar o ratacire de moment, spre sfarsitul filmului ea devine o adevarata obsesie. Pentru cine? Pentru o tanara domnisoara pe care nu a intalnit-o niciodata si careia nu i-a vorbit niciodata! Deci, o himera! Merita oare sa isi riste viata – atat cu cele bune cat si cu cele rele – doar pentru o iluzie?

Citește mai departe

Opera in aer liber

Sambata trecuta a avut loc un eveniment cultural extraordinar. Adica extraordinar in sensul ca a fost iesit din comun, nu a mai avut loc niciodata pana acum si nici nu credeam ca va fi posibil vreodata sa se intample!

Ce s-a intamplat mai exact? In fata operei din Bucuresti a fost amenajata o scena si a avut loc o reprezentatie in aer liber. Da, opera in aer liber! Accesul a fost gratuit pentru toti cei interesati, iar evenimentul s-a bucurat de un real succes (peste 4000 de spectatori – conform site-ul oficial ONB). Pot spune ca au fost mult mai multi oameni decat ma asteptau eu sa fie! Tot parcul din fata operei era plin de oameni care stateau in picioare, pe scaunele de pescuit aduse special pentru aceasta ocazie sau direct pe iarba. Iar vremea a fost de partea organizatorilor pentru ca la ora 21 – ora la care a inceput spectacolul – erau in jur de 25 de grade Celsius si un cer senin.

Spectacolul in sine a fost compus din arii celebre din diverse opere. In fata spectatorilor au cantat rand pe rand o parte dintre solistii Operei Nationale Bucuresti printre care am identificat-o si pe doamna Felicia Filip. Din cate am inteles eu, aceasta reprezentatie a fost avanpremiera spectacolului „Viva Opera” care va fi sustinut la Sibiu in cadrul programului „Sibiu – capitala culturala europeana 2007„. Deci, se poate spune ca a fost o ultima repetitie cu public, repetitie reusita in mare masura.

Citește mai departe

„Premonitia” de a nu intra la film

Intotdeauna am fost de parere ca filmele in care joaca Sandra Bullock nu sunt de calitate. Aici ma refer in special la acele pelicule facute special doar ca sa umple cinematografele si sa inregistreze incasari record. Exemplele la care ma refer sunt „Speed 1” si „Speed 2„, „Reteaua„, „Demolatorul” care sunt filme de actiune, dar si la asa numitele „comedii romantice” gen „Elixirul dragostei” si „Miss Agent secret 1” si „Miss Agent secret 2„. Cu toate acestea anumiti oameni sunt de parere ca Sandra Bullock este o actrita foarte buna, dar numai ca isi alege filmele in care va aparea intr-un mod mai putin inspirat…

Mergand pe principiul ca talentul actoricesc se prezinta cel mai bine intr-o drama, am hotarat saptamana trecuta sa ma duc la un astfel de film in care rolul principal feminin este interpretat de catre Sandra Bullock. Filmul ales se numeste „Premonitia” si este un film foarte ciudat. Ciudat in sensul ca actiunea se petrece intr-un mod cu totul haotic. Nu exista un fir epic clar al filmului, totul desfasurandu-se pe perioada unei saptamani, dar zilele nu sunt tratate in ordinea fireasca. Saptamana incepe cu ziua de duminica si se termina in ziua de sambata (specific americanilor), iar actiunea se muta dintr-o zi in alta pe firul: joi, luni, vineri, marti, sambata, duminica, totul terminandu-se cu ziua de miercuri.

Subiectul filmului este unul relativ banal: la mijlocul saptamanii sotul Sandrei Bullock moare, ea afla a doua zi si pregateste toate cele necesare pentru inmormantare. Nimic spectaculos pana aici. Dar faptul ca zilele saptamanii nu se succed in ordinea normala face ca actiunea sa se petreaca haotic. Nu stii exact cand personajul interpretat de Sandra Bullock viseaza si nici cand traieste realitatea. Cu toate ca am incercat sa fiu foarte atent la ordinea in care se petrece actiunea, la un moment dat am pierdut firul si nu mai stiam exact ce zi este!

Citește mai departe

Dezamagirea numita „Revizorul”

Dupa o asteptare de aproximativ doua saptamani, duminica seara am fost la piesa de teatru „Revizorul” de N. V. Gogol, pusa in scena la Teatrul de Comedie de catre regizorul Horatiu Malaele. Cu toate ca acest spectacol are in distributie actori foarte cunoscuti (Stefan Banica jr., George Mihaita) si este regizat de un nume mare al teatrului romanesc, ceea ce m-a determinat mai mult sa-l vad a fost faptul ca am primit referinte foarte bune privind aceasta punere in scena.

Dupa ce a fost laudat atat de mult, am hotarat sa merg si eu sa-l vad. Am incercat de mai multe ori sa iau bilete, dar ghinion, se vindeau foarte repede. Oarecum de inteles avand in vedere faptul ca sala de spectacol se incadreaza la categoria sala de dimensiuni medii si ,in afara de asta, mai mult de jumatate dintre bilete sunt automat rezervate pentru comanda on-line. Asa ca am urmat sfatul doamnei vanzator si m-am prezentat sa cumpar bilete miercuri la ora 12.30, atunci cand se anunta programul pentru saptamanile urmatoare. Fericit ca am facut rost de biletul mult cautat, am asteptat sa vina ziua spectacolului…

Din pacate, asteptarea lunga s-a finalizat cu o mare dezamagire. Spectacolul mi-a lasat un gust amar nu neaparat prin prisma asteptarilor avute ci prin modul cum s-au desfasurat lucrurile atat pe scena cat si in sala. Din punctul meu de vedere, toata organizarea pentru acest spectacol se incadreaza la categoria haos total.

Citește mai departe

Istoria Romaniei? In consolidare!

Duminica trecuta am fost la Muzeul National de Istorie a Romaniei. Ultima ora am vizitat acest muzeu cand avea ceva mai mult de cinci ani, eram in Bucuresti in vizita si tatal meu a vrut sa mergem impreuna la muzeu ca sa vedem si noi cum este prezentata istoria tarii noastre. De atunci si pana acum nu am mai reusit sa trec din nou pragul acestui muzeu desi am trecut de multe ori pe Calea Victoriei.

Grabit de vantul care batea in rafale puternice saptamana trecuta, am deschis usa mare si impunatoare de la parterul muzeului cu aceeasi curiozitate si dorinta de a afla chestii noi ca si acum aproximativ douazeci de ani. Nu mai tin minte exact cum s-au intamplat lucrurile atunci, dar acum impactul a fost maxim! Imediat ce am trecut pragul muzeului am intrat in contact cu un jardarm care injura in cel mai autentic grai romanesc pe cei care nu inchid usa dupa ce intra in muzeu. Acelasi individ mi-a aratat si drumul catre casa de bilete.

Am urmat drumul catre casa de bilete, am stat frumos la coada si am cumparat bilete. Nu voi comenta prea mult faptul ca biletele pe care le-am primit nu aveau trecuta serie si numar, pret si alte detalii. Sa inteleg ca tocmai Muzeul de Istorie s-a apucat de evaziune fiscala? Si pentru ce suma? Pentru 3 lei intrarea generala (1.5 lei pret redus)?

Citește mai departe

„/Happy End” fara sfarsit!

Cateodata cuvintele nu pot exprima ceea ce vrei sa spui. Aceasta este si impresia mea acum cand vreau sa va povestesc despre probabil cel mai bun film romanesc pe care l-am vazut in ultimii ani. Daca stau bine si ma gandesc este cel mai bun film romanesc pe care l-am vazut dupa Revolutie.

Denumirea filmului este ciudata: „/Happy end„. Nu stiu exact ce cauta acel slash acolo, dar trebuie sa invat sa nu mai pun atatea intrebari ca s-ar putea sa primesc si raspunsuri…

Desi azi eram hotarat sa nu ma duc la cinematograf ca sa vad o drama, va asigur ca a meritat pe deplin sa vizionez acest film. Nu stiu exact ce m-a atras cel mai mult, dar un lucru e sigur: are un anumit farmec local pe care filmele comerciale din ultimul timp l-au pierdut. Este vorba de transpunerea in viata reala a romanilor si de impresia ca esti si tu acolo, langa cameraman si vezi actiunile asa cum se petrec intr-un decor care ti se pare foarte cunoscut pentru ca scenografia este foarte bine pusa la punct.

Citește mai departe

007 a devenit 000

Am fost aseara impreuna cu cativa prieteni la ultimul film din seria James Bond. Ei au fost cu ideea sa mergem, dar nu pot spune ca au insistat. De altfel parca vream si eu sa merg, pentru ca nu am mai fost la cinematograf la un film cu Bond decand au lansat „Golden Eye” prin ’90 si ceva.

Din punctul de vedere al marketingului filmul este reusit. O promovare intensa, o lansare spectaculoasa, o reclama la Heineken care aminteste de atmosfera filmului. Pana si titlul este foarte bine ales: „Casino Royale„, adica Casinoul Regal, locul unde este numai lume buna, mancaruri fine, atmosfera de lux, exact stilul Bond. Pot spune ca totul este realizat asa incat sa te aduca in sala de cinema.

Insa, spre dezamagirea mea, marketingul este singurul lucru reusit la acest film. Personal am fost dezamagit de tot ceea ce s-a petrecut pe ecran timp de aproape 3 ore.

Si cum lucrurile proaste, de obicei, incep prost si se termina execrabil, la fel s-a intamplat si cu filmul nostru. Dupa ce am privit reclame mai bine de 20 de minute, a inceput. Personal, nici nu mi-am dat seama ca a inceput! Motivul este unul foarte simplu: melodia de generic aduce mai degraba a mesaj publicitar decat a melodie ce se doreste a fi slagar international. Ma asteptam la ceva in genul „Golden Eye” sau „Die Another Day„, dar rezultatul a fost catastrofal. Singurul lucru care a reusit sa salveze cat de cat genericul a fost animatia 3D care este foarte bine realizata, ca in rest…

Citește mai departe

Cosmarul din Noaptea Devoratorilor de Publicitate

Lume multa… Chiar foarte multa! Media de varsta: in jur de 23 de ani. Cu totii erau in seara de 30 iunie la Sala Polivalenta din cauza unei pasiuni comune: publicitatea. Mare parte dintre ei astepta de anul trecut acest eveniment, asa ca imediat ce s-au pus in vanzare biletele, le-au si cumparat.

Avand in vedere faptul ca anii trecuti evenimentul a coincis cu preziua unui examen foarte important si foarte dificil, anul acesta am rasuflat usurat: gata, pot sa ma duc si eu, in sfarsit, la Noaptea Devoratorilor de Publicitate! Yupeee!!! Va imaginati ca entuziasmul era mare…

Ca un bun cetatean ce sunt, imi caut bilet cu cateva zile inainte, mi-l cumpar si aflu la ce ora incepe. Vad ca scrie ca incepe la 21.00. Imediat imi refac programul zilei de vineri. Plec de la serviciu mai devreme, ajung acasa, ma schimb etc. Totul trebuie terminat ca pana la ora 21.00 sa ma aflu in sala, stand comod pe scaun si savurand o bautura racoritoare sau o bere…

Acestea fiind facute, vine ziua cea mare. Foarte entuziasmat, ma duc si eu alaturi de ceilalti tineri spre Sala Polivalenta. La intrare, primul hop: desi erau peste 35 de grade Celsius afara, nimeni nu avea voie sa intre cu sticle cu apa in sala. Motivul: acestea pot fi folosite drept arme in cazul in care se incing spiritele. Bine, bine, dar daca imi cumpar sticle de apa de la barurile din interior, atunci nu le pot folosi ca arma? O dilema greu de desfacut…

Citește mai departe