Desi titlul filmului “Ingerul necesar” contine cuvantul “necesar”, personal sunt de parere ca nu este necesar sa vizionati acest film. De fapt, chiar va dau un sfat sa nu va duceti sa vedeti acest film. Eu de obicei nu sunt atat de categoric in ceea ce priveste un anumit spectacol, indiferent ce fel de spectacol este acesta (film, teatru, opera, opereta etc), dar de data aceasta voi face o exceptie.

In momentul cand am intrat in sala de cinema ma asteptam sa vizionez o drama. Ceea ce a fost pe ecran poate fi greu categorisit la genul drama, dar nici nu poate fi incadrat la alt gen! Deci oarecum le dau dreptate producatorilor cand l-au prezentat drept o drama! Filmul “Ingerul necesar” are un subiect straniu, firul actiunii este ciudat, iar finalul lasa de dorit. Dupa ce urmaresti aceasta pelicula te intrebi despre ce a fost vorba pana la urma? O enigma greu de rezolvat de catre spectatori…

In fapt acest film sta sub semnul necunoscutului din moment ce trece mai mult de o treime din film si inca nu ai realizat care este subiectul sau! De acest privilegiu se bucura doar cei alesi care au rabdare si nu pleaca din sala de cinema pana ce se ajunge la jumatatea filmului! Abia atunci realizezi ca pelicula are drept subiect viata unei tinere domnisoare compozitoare care are o existenta stranie, total rupta de realitate. Domnisoara Ana Coman (interpretata de catre Anca Florea) traieste singura intr-o vila imensa de pe malul lacului Snagov, conduce o masina Volkswagen Beetle, deci are un standard de viata destul de ridicat. Cu toate acestea toata ziua sta in casa, face curatenie sau compune. Ceea ce te face sa crezi ca toti banii ei provin din munca ei de compozitor… Greu de crezut! Si cum in film nu apare nicio alta sursa de venit, sunt de parere ca toti banii ei provin dintr-o mostenire probabil!

Continuă lectura “Ingerul necesar”. Care inger?

Ce imi place mie cel mai mult la filmele romanesti este ca au un specific local. Recunosti strazile si locurile prin care se desfasoara actiunea si esti familiarizat cu modul de a se purta sau de a vorbi al personajelor. Cateodata personajele trec prin anumite intamplari care sunt aproape absurde, dar traind in Romania te astepti sa se intample si asa ceva. De altfel, in anumite cazuri, in filmele americane actiunea este atat de indepartata de lumea pe care o cunoastem noi din viata de zi cu zi, incat realizezi aproape instantaneu ca acel film este o fictiune. De aceea, din cand in cand, mai vizionez si un film romanesc care sa mi se para veridic.

Saptamana aceasta am vazut filmul “Dupa ea“. Genul de film pe care il poti incadra la categoria “nici prea-prea, nici foarte-foarte”. Adica nici nu este o capodopera cinematografica, dar nici nu pot spune ca regret ca l-am vazut. Undeva pe la mijloc. Senzatia pe care am avut-o atunci cand s-a terminat filmul a fost ca tot ceea ce am vazut poate fi adevarat, se poate intampla, dar nu cred ca o intamplare asemanatoare poate exista in viata de zi cu zi.

Incadrat in categoria drama, filmul are drept subiect pasiunea personajului principal masculin pentru o necunoscuta blonda. Daca la inceput aceasta pasiune poate fi considerata doar o ratacire de moment, spre sfarsitul filmului ea devine o adevarata obsesie. Pentru cine? Pentru o tanara domnisoara pe care nu a intalnit-o niciodata si careia nu i-a vorbit niciodata! Deci, o himera! Merita oare sa isi riste viata – atat cu cele bune cat si cu cele rele – doar pentru o iluzie?

Continuă lectura “Dupa ea”. Care ea?

Intotdeauna am fost de parere ca filmele in care joaca Sandra Bullock nu sunt de calitate. Aici ma refer in special la acele pelicule facute special doar ca sa umple cinematografele si sa inregistreze incasari record. Exemplele la care ma refer sunt “Speed 1” si “Speed 2“, “Reteaua“, “Demolatorul” care sunt filme de actiune, dar si la asa numitele “comedii romantice” gen “Elixirul dragostei” si “Miss Agent secret 1” si “Miss Agent secret 2“. Cu toate acestea anumiti oameni sunt de parere ca Sandra Bullock este o actrita foarte buna, dar numai ca isi alege filmele in care va aparea intr-un mod mai putin inspirat…

Mergand pe principiul ca talentul actoricesc se prezinta cel mai bine intr-o drama, am hotarat saptamana trecuta sa ma duc la un astfel de film in care rolul principal feminin este interpretat de catre Sandra Bullock. Filmul ales se numeste “Premonitia” si este un film foarte ciudat. Ciudat in sensul ca actiunea se petrece intr-un mod cu totul haotic. Nu exista un fir epic clar al filmului, totul desfasurandu-se pe perioada unei saptamani, dar zilele nu sunt tratate in ordinea fireasca. Saptamana incepe cu ziua de duminica si se termina in ziua de sambata (specific americanilor), iar actiunea se muta dintr-o zi in alta pe firul: joi, luni, vineri, marti, sambata, duminica, totul terminandu-se cu ziua de miercuri.

Subiectul filmului este unul relativ banal: la mijlocul saptamanii sotul Sandrei Bullock moare, ea afla a doua zi si pregateste toate cele necesare pentru inmormantare. Nimic spectaculos pana aici. Dar faptul ca zilele saptamanii nu se succed in ordinea normala face ca actiunea sa se petreaca haotic. Nu stii exact cand personajul interpretat de Sandra Bullock viseaza si nici cand traieste realitatea. Cu toate ca am incercat sa fiu foarte atent la ordinea in care se petrece actiunea, la un moment dat am pierdut firul si nu mai stiam exact ce zi este!

Continuă lectura “Premonitia” de a nu intra la film

Cateodata cuvintele nu pot exprima ceea ce vrei sa spui. Aceasta este si impresia mea acum cand vreau sa va povestesc despre probabil cel mai bun film romanesc pe care l-am vazut in ultimii ani. Daca stau bine si ma gandesc este cel mai bun film romanesc pe care l-am vazut dupa Revolutie.

Denumirea filmului este ciudata: “/Happy end“. Nu stiu exact ce cauta acel slash acolo, dar trebuie sa invat sa nu mai pun atatea intrebari ca s-ar putea sa primesc si raspunsuri…

Desi azi eram hotarat sa nu ma duc la cinematograf ca sa vad o drama, va asigur ca a meritat pe deplin sa vizionez acest film. Nu stiu exact ce m-a atras cel mai mult, dar un lucru e sigur: are un anumit farmec local pe care filmele comerciale din ultimul timp l-au pierdut. Este vorba de transpunerea in viata reala a romanilor si de impresia ca esti si tu acolo, langa cameraman si vezi actiunile asa cum se petrec intr-un decor care ti se pare foarte cunoscut pentru ca scenografia este foarte bine pusa la punct.

Continuă lectura “/Happy End” fara sfarsit!

Am fost aseara impreuna cu cativa prieteni la ultimul film din seria James Bond. Ei au fost cu ideea sa mergem, dar nu pot spune ca au insistat. De altfel parca vream si eu sa merg, pentru ca nu am mai fost la cinematograf la un film cu Bond decand au lansat “Golden Eye” prin ’90 si ceva.

Din punctul de vedere al marketingului filmul este reusit. O promovare intensa, o lansare spectaculoasa, o reclama la Heineken care aminteste de atmosfera filmului. Pana si titlul este foarte bine ales: “Casino Royale“, adica Casinoul Regal, locul unde este numai lume buna, mancaruri fine, atmosfera de lux, exact stilul Bond. Pot spune ca totul este realizat asa incat sa te aduca in sala de cinema.

Insa, spre dezamagirea mea, marketingul este singurul lucru reusit la acest film. Personal am fost dezamagit de tot ceea ce s-a petrecut pe ecran timp de aproape 3 ore.

Si cum lucrurile proaste, de obicei, incep prost si se termina execrabil, la fel s-a intamplat si cu filmul nostru. Dupa ce am privit reclame mai bine de 20 de minute, a inceput. Personal, nici nu mi-am dat seama ca a inceput! Motivul este unul foarte simplu: melodia de generic aduce mai degraba a mesaj publicitar decat a melodie ce se doreste a fi slagar international. Ma asteptam la ceva in genul “Golden Eye” sau “Die Another Day“, dar rezultatul a fost catastrofal. Singurul lucru care a reusit sa salveze cat de cat genericul a fost animatia 3D care este foarte bine realizata, ca in rest…

Continuă lectura 007 a devenit 000