Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Timpul nu se opreşte niciodată

Pentru tataia…

Există în viaţa fiecăruia situaţii când ai vrea ca timpul să fie reversibil astfel încât să te poţi întoarce la anumite momente pe care le-ai trăit şi care atunci ţi se păreau că nu se vor termina niciodată. Îţi sunt clare secvenţele pe care ai vrea să le retrăieşti, rememorezi exact toate sentimentele pe care le-ai avut atunci şi te întrebi de ce oare nu ai preţuit mai mult clipa. De ce oare nu ai arătat celorlalţi ceea ce simţi tu, asigurându-i pe cei dragi că sentimentele pentru ei nu s-au schimbat, fiind la fel de puternice…

Pentru că vine un moment în care tot ceea ce ţi se părea evident, tot ceea ce era bine definit şi normal dispare. Şi vrei să dai timpul înapoi pentru o ultimă îmbrăţişare, un ultim cuvânt sau o ultimă privire. Dar nu poţi să faci asta pentru că timpul nu a mai avut răbdare şi lucrurile sunt total diferite acum, fără nicio speranţă că vor reveni la situaţia pe care o deplângi tu…

Ne-am obişnuit ca cei dragi să ne fie aproape. Dar acest aproape este relativ. Pe măsură ce suntem angrenaţi din ce în ce mai mult în dinamica de zi cu zi ajungem să ne întâlnim mult mai puţin cu cei dragi. Mai ales dacă aceştia sunt la o  oarecare depărtare de noi, dar nu neapărat în acest caz. Ne bazăm pe faptul ca îi vom găsi acasă şi mâine şi poimâine şi săptămâna viitoare sau luna viitoare. Amânăm întâlnirea sub diferite pretexte pentru că nouă să ne fie bine. Credem în existenţa unor situaţii foarte importante care ne acaparează în totalitate şi care ne fac să amânăm întâlnirea programata…

Citește mai departe

Frica de avatar

Multi oameni folosesc serviciul de mesagerie instant Yahoo Messenger, altii MSN Messenger, iar mai nou exista si Google Talk. Fiecare cu optiunea sa. Scopul este acelasi pentru toti: avem nevoie sa comunicam cu ceilalti, iar Internetul ne ofera optiunea de a „vorbi” gratis si nelimitat in timp! Acesta este si motivul pentru care numarul utilizatorilor serviciilor de mesagerie instant  creste in fiecare luna!

Cateodata insa nevoia de a comunica liber se intrepatrunde cu anumite cutume sociale greu de indepartat! Zilele trecute conversam pe messenger cu o veche cunostinta de sex feminin. Dupa un anumit timp m-a rugat sa imi scot poza de la avatar. Mirat am intrebat de ce ma roaga acest lucru. Raspunsul a fost stupefiant pentru mine: prietenul ei de origine spaniola nu intelege ce anume vorbim noi si este foarte gelos. Am indeplinit dorinta ei si am folosit optiunea „don’t share a display image” pentru restul discutiei.

Dupa ce am terminat conversatia m-am gandit la motivul care a determinat-o pe cunostinta mea sa ma roage asa ceva. De ce ii era frica de avatarul meu? Doar pentru faptul ca sunt baiat? Pentru ca sunt de parere ca prietenul ei gelos nu are nicio problema daca o vede discutand cu o fata! Deci e clar: doar faptul ca vedea un avatar in care era infatisat un baiat incepea sa aiba dubii cu privire la sinceritatea relatiei dintre ei doi. Poate mi se pare doar mie ciudat, dar eu gasesc ca acest lucru este putin anormal…

Citește mai departe

Sentimentele mele

Dupa ce am scris articolele mele „Prietenia in mileniul III” si „Baia cu spuma…” am primit multe comentarii in care mi se reprosa faptul ca sunt prea negativist si ca vad lumea si sentimentele umane dintr-o perspectiva foarte intunecata.

Spre surprinderea mea placuta, am primit ieri link-ul catre un articol din ziarul „Ziarul” in care se face referire la profunzimea sentimentului de dragoste in zilele noastre. Articolul se intituleaza „Romeo si Julieta17_Buc” si este scris de domnul Julius Constantinescu.

Va las si pe voi sa-l cititi si sa-mi spuneti daca nu credeti ca , in zilele noastre, dragostea, romantismul si iubirea sincera nu sunt niste elemente perimate care apartin trecutului si ca noi toti ar trebui sa ne comportam ca niste robotei care trec prin viata ca gasca prin apa fara sa ne pese de absolut nimic!

In metrou, doua fete de liceu dragutele, imbracate decent (totusi, suficient cat sa-l scoata din minti pe Irinel), discuta despre nenorocitul de Cristi. Inteleg ca musiu Cristi e prietenul uneia dintre ele; cealalta o prevenise din capul locului ca asta e un nenorocit, stia toata scoala, dar n-avusese cu cine povesti; aburii iubirii ii luasera mintile prietenei lui Cristi. Pana in week-end, cand l-a prins.
Deci, se intalnesc sambata si isi pun problema, absolut fireasca intre doi liceeni: „Unde mergem, la tine sau la mine?”. In cele din urma, se decid sa mearga la Cristi (in caz ca sunteti parintii lui, sa stiti ca loaza de Cristi n-a facut nici un referat la info cat ati fost plecati, ci a venit cu gagici acasa). „Fata, cum am intrat, m-am repezit la calculatorul lui. Chiar era stricat, nu mintise ca n-a putut intra pe messenger”. „Da’ lu’ aia din Oradea cum i-a dat atunci accept?”, infige cealalta un cutit in spatele lui Cristi. „A zis ca n-o cunoaste, nu stie cine e. A dat asa, la misto. S-a jurat”. „Hai, fata, ca esti proasta. E un nenorocit care da accept la toate fufele de pe net”.
In fata acestui argument atat de solid, eu, unul, l-as fi parasit imediat pe nemernic si m-as fi cuplat, numa’ de-a dracu’, cu unu’ de pe sentimente.ro. Dragostea, insa, poate depasi orice obstacole: „Fata, mi-a demonstrat ca ma iubeste. Am fost la un internet caffe si le-a dat reject la toate de fata cu mine!”. „Deci v-ati impacat?”. „Da”. „Sa nu-mi spui ca v-ati si pupat!”. „Ba da”. „Fata, esti nebuna. Tu chiar il iubesti…”. Gagica lui Cristi suspina incetisor, cam ca Adela Popescu cand se uita la Bordeianu (sau oriunde): „Iti dai seama, fata, ca le-a dat reject la toate alea pentru mine?”.
Le-am multumit in gand fetelor: daca Euripide, Virgiliu sau Ovidiu au scris despre Orfeu, care a coborat in Infern dupa Euridice, iar Homer despre incercarile prin care a trecut Ulise pentru a ajunge acasa, la Penelopa, eu am avut sansa sa scriu despre Cristi, care, in numele iubirii pentru gagica-sa, le-a dat reject la toate fufele de pe net.

Sursa articolului preluat din ziarul „Ziarul”  („http://ziarulziarul.ro/article/romeo-si-julieta17buc-43390.html”) nu mai este disponibila online.

Baia cu spuma…

Ieri am facut o baie cu spuma. Nimic neobisnuit pana aici. Voi nu faceti baie cu spuma? Personal mi se pare foarte relaxanta… Insa nu despre asta vreau sa scriu in acest articol…

Am avut proasta inspiratie sa scriu la status la messenger ce fac. Atunci a inceput totul! Nu a trecut multa vreme si s-au si luat ceilalti de mine. Ma refer la ceilalti „messenger buddies” ai mei. Fiecare cu cate o replica mai taioasa. La un moment dat aparusera mai mult de patru ferestre si era destul de greu sa intretin o conversatie cat de cat fluenta cu fiecare dintre ei. Evident ca pana atunci au stat cu totii cuminti si n-a zis nimeni nimic. Asa ca, ce i-a determinat sa „se trezeasca”? Faptul ca eu fac o baie cu spuma este un eveniment asa de important?!? Atunci care e adevaratul motiv al acestei dezmortiri neasteptate?

Personal n-am gasit decat un singur motiv plauzibil: SEXUL. Sunt constient de faptul ca fac parte din generatia „Sex and the City„. Lucrurile sunt de mult timp si in Bucuresti la fel cum le descria Carrie Bradshaw ca s-ar fi petrecut in New York. Deja s-a acoperit diferenta de mentalitate dintre cetatenii SUA si romani. La toate varstele si ocupatiile. Suntem ceea ce vedem la televizor, iar daca nu suntem avem grija sa ne corectam pana ne atingem „modelul”.

Asa ca toti prietenii mei de pe messenger s-au gandit automat ca daca eu fac o baie cu spuma, neaparat trebuie sa fie si ceva sexual implicat in subiect. DE CE??? Nu stiu exact, dar asa e la moda. Sigur eu am vrut sa spun altceva decat am facut-o… Si sigur eu ma gandeam la altceva cand am scris ca faca baie cu spuma la status. Asta da! Ma gandeam ca nu voi fi haituit de ceilalti. Personal nu ma gandeam ca vor dori atat de multi sa comenteze un fapt de altfel banal.

Citește mai departe

Prietenia in mileniul III

Un cuvant greu. Contine patru consoane tari: p, r, t si n. Greu de pronuntat de catre cei care au probleme la ponuntia literei r. Greu de zis si de catre ceilalti, care nu au nici un fel de probleme de pronuntie.

Marea dilema legata de acest cuvant este ca nu stii aproape niciodata cum anume sa-l folosesti. La cine anume te referi astfel incat sa nu fii prost inteles. Care e diferenta dintre „cunoscut”, „amic”, „tovaras” si „prieten”?

Nu vreau sa dau lectii nimanui despre cum anume sa vorbeasca sau sa se comporte cu persoanele de langa el/ea. Departe de mine gandul asta. Vreau doar sa-mi exprim parerea mea despre acest subiect. Evident ca este o parere subiectiva, asa ca nu o luati drept un sfat…

Citește mai departe