Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Civilizatia se masoara pe strada

I: Merg pe strada linistit. Aud in spatele meu un sunet infiorator: „Hrhhh! Ptiu”. Ma intorc pentru ca nu stiam exact ce se intampla. In vacarmul strazii sunetele auzite au trecut pragul psihic de la care ti se atrage atentia. Curiozitatea mi-a fost lamurita repede: in spatele meu era un „domn” imbracat intr-un costum foarte frumos si un palton lung si negru, deschis la nasturi. Sunetele pe care le-am auzit proveneau de la faptul ca dumnealui s-a hotarat sa-si desfunde nasul si gatul, iar apoi s-a gandit sa ne arate si noua ce „comori” ascunse erau in sistemul respirator al dumnealui si „le-a expus” pe strada in vazul tuturor. Probabil costumul de firma pe care il poarta nu are si buzunare pentru o batista sau poate dumnealui nu mai are bani sa-si cumpere batista dupa ce si-a cumparat costumul de la magazinul de fite! Cert este un singur lucru: „balta” lasata pe trotuar in locul unde a scuipat va mai ramane ceva timp si noi toti ceilalti vom calca peste toti microbii si toate impuritatile pe care corpul dumnealui a refuzat sa le lase inauntru… Oare asa face si acasa? Scuipa pe jos? Imi imaginez cum trebuie sa arate casa dumnealui…

II: Astept autobuzul in statie. Frig, bate vantul, fiecare calator incearca sa se inchida la haina cat de mult poate ca sa-si mentina tempertura corporala cat de cat constanta. Printre calatori o „domnisoara” in jur de 28 de ani. Draguta… Chiar frumoasa, as putea spune! Dar ce tine in mana? O tigara! Fumeaza cu o pofta nebuna, ca si cum ar fi ultima tigara din viata ei. Tot fumul se duce spre ceilalti calatori care asteapta infrigurati in statie. Pe dumneaei nu o deranjeaza. De altfel, dupa ce se termina prima tigara, mai aprinde una. Insa ghinion! Se apropie autobuzul dorit, asa ca „domnisoara” arunca repede tigara pe jos si o stinge apasat cu varful cizmelor din piele. O intreb daca considera ca e normal sa arunce resturile de tigari pe jos. Ma ignora, se urca pe scarile autobuzului si expira ultima „portie” de fum in mijlocul autobuzului plin de copii si de bunici… Oare asa face si acasa? Arunca resturile de tigara pe jos? Imi imaginez cum trebuie sa arate casa dumneaei…

III: Stau la semafor sa traversez strada. E semaforul de pe Magheru de la coloane, cel care scoate sunetele pentru nevazatori. Se aduna multa lume in jurul meu in intervalul de peste 1 minut cat dureaza culoarea rosie. Langa mine o „doamna” foarte stilata. Undeva la 40 de ani, foarte frumos coafata si cu un parfum imbietor. E imbracata intr-o haina de blana (oare cate animale o fi omorat ca sa faca haina aia??) maro si mananca un corn cu ciocolata. Termina cornul si pac! jos invelitoarea. Ma uit socat la dumneaei, in special datorita faptului ca la mai putin de doi metri se afla un cos de gunoi gol. Ii atrag atentia intr-un mod politicos ca s-ar putea sa ii fi cazut ceva. Se uita mirata si intelege aluzia subtila. Imi raspunde increzatoare ca i-a cazut ceva, dar de fapt nu e asa, pentru ca i-a scapat invelitoarea din mana pe jos. Ma ofer sa o ajut sa o ridice de pe jos si sa o puna in cos. Ma fulgereaza cu privirea si imi trage un „Nu fi badaran!” apoi isi intoarce privirea dinspre mine. Adica tot eu sunt cel prost crescut? Hmm… Oare asa face si acasa? Arunca ambalajele de la produse pe jos? Imi imaginez cum trebuie sa arate casa dumneaei…

CONCLUZIE: Romania este plina de indivizi prost crescuti care se comporta ca niste animale atunci cand sunt pe strada. Nu conteaza varsta acestora, sexul, pregatirea profesionala, categoria sociala. Exemplele date de mine sunt generice si pot fi adaugate multe altele asemenea lor. Ce ma enerveaza cel mai mult este faptul ca nimeni nu ia atitudine, iar atunci cand o face se considera ca el este cel care nu se integreaza in multime si vrea sa faca zgomot pentru nimic, si nu ceilalti care scuipa, injura, arunca hartiile pe strada, isi descarca scrumiera la intersectie, fumeaza in mijloacele de transport in comun etc. Solutia este una singura: amenzi foarte mari si urmarirea in justitie a celor care nu platesc amenzile primite. Sunt curios cum ar reactiona cele trei personaje ale relatarii mele daca ar sti ca ar avea de platit o amenda de vreo cateva sute de Euro si ar trebui sa munceasca mai mult de o luna ca sa faca rost de banii acestia? In aceasta situatie sigur ei ar fi in postura mea de acum si le-ar da sfaturi altora cum anume sa faca ca sa nu murdareasca spatiul comun al tuturor – strada.

Facebook Twitter Plusone Linkedin Email
Categorie Civilizatie
  • John Doe spune:

    Exemplele sunt cu miile…Eu unul sunt un protector convins al mediului [apropo de asta, „An inconvenien truth”, documentarul lui Al Gore despre global warming si ce putem face fiecare dintre noi pentru a proteja natura, a castigat aseara Oscarul], insa este de admirat ca iei atitudine…eu sunt mai pasiv de felul meu. Poate unul din motivele pentru care multi tineri vor sa plece atat de arzator din tara este acesta…lipsa de respect, atat fata de natura, cat si fata de ceilalti! M-am saturat sa vad ca in alte locuri mai calde niste reguli simple de bun simt sunt aplicate in mod natural de catre toata lumea, iar la noi daca nu scuipi seminte in parc, n-ai facut nimic, ca doar na, vorba aia, sunt biodegradabile!

    26 februarie 2007 la 17:29
  • oana moro spune:

    le vad in fiecare zi, le vezi in fiecare zi. ce fac? ce faci?

    temperamentu-mi coleric ma impinge sa apostrofez, corectez, subliniez. eleva de liceu rimelata si rujata imi raspunde: „Traim in Romania! toti fac asa”

    pot parasi Romania. la fel si tu.

    azi tac, maine zvacnesc din nou. momentan mai sper.

    26 februarie 2007 la 21:09
  • eFTy spune:

    Sa vezi ce misto e cand discuti o problema asemanatoare cu propria mama… Sentimenul de alienare creste si mai mult.

    O data am petrecut cateva ore in Germania, intr-un orasel relativ micut, datorita unei defectiuni a autocarului. Hai sa ne plimbam. Mergem ce mergem, admiram curatenia si frumusetea orasului, pana ajungem in centru si ne asezam pe o banca. Unul dintre noi se uita in jos si ce vede: o groaza de coji de seminte. Concluzia: toata lumea spune intr-un glas „Pe aici au mai trecut romani”. Ne-am ridicat si ne-am dus la alta banca.

    Mi-e dor de Anglia…

    26 februarie 2007 la 21:11
  • Alexandru Savu spune:

    Domne gândeşte pozitiv. Mâine o să fie şi mai rău…

    28 februarie 2007 la 21:34
  • Pnina spune:

    IV: Calatoresc cu metroul. Ma grabesc sa ajung la destinatie si spre fericirea mea nici macar nu era alomeratie mare. Ajung repede la scarile rulante, urc cateva trepte si dau de un tanar. Il rog frumos sa ma lase sa trec, se uita urat la mine si imi zice ca el nu se misca. Ii explic rapid ca pasii aceia galbeni de pe trepte semnifica faptul ca pe partea dreapta se sta iar pe stanga pot trece cei care se grabesc. Cu o privire care ma si speria imi raspunde „si ce daca?! s-au sters!”

    Si as mai avea si eu inca multe-multe asemenea povesti, dovada clara ca traim intr-o tara necivilizata si degeaba ii indici omului cum e corect sa procedeze daca nu e „obligat” sa faca astfel. Sunt absolut de acord ca singura solutie ar fi amenzile. Dar pana atunci zic sa o tinem asa. Cum nu avem autoritatea sa facem mai mult, macar atat. Unii o sa se uite urat, altii o sa ne considere nebuni, dar poate o persoana sau doua o sa se simta prost pentru ce au facut si vor avea putin mai multa atentie pe viitor.

    24 martie 2007 la 14:41

Adresa email nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

ATENTIE !!! Toate comentariile sunt moderate.

Vor fi aprobate doar comentariile care se refera strict la tema dezbatuta in cadrul articolului si care nu contin replici rasiste, xenofobe sau jignitoare.
Vor fi respinse automat comentariile care folosesc un limbaj nepotrivit si/sau care contin injurii la adresa autorului articolului original sau la adresa unui autor de comentariu din cele anterioare.