Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

„E doar o hârtie…”

O văd. Este ea. Nu o cunosc, nu mă cunoaște. Corporatistă/femeie de afaceri, brunetă, 35+, drăguță, într-o rochie de vară nici prea lungă nici prea scurtă, iese de la Mega Image și se urca într-un Audi A3. Înainte să închidă ușa aruncă o hârtie mototolită (probabil bonul) pe jos. Hârtia se rostogolește și intră într-o baltă mică aproape de mașina ei. Ajung și eu lângă ea și îi spun:

– V-a căzut ceva din mașină…
Ea deschide geamul și îmi răspunde:
– Da, e doar o hârtie.

Și ea, și eu știm că, de fapt, ea a aruncat hârtia din mașină, nu a căzut, dar ea nu vrea să recunoască, așa că eu continui:
– Adică ați aruncat hârtia intenționat. Eu credeam că v-a căzut așa, fără să știți.
– Da, e o doar o hârtie, repetă ea…. Ce vreți de la mine, să mă dau jos și să o ridic?
– Da.

Expresia feței i se schimbă dramatic. Adică cum, să ridice ea hârtia de pe jos? Ea?!? Tocmai ea? Ea, care conduce un Audi de câteva zeci de mii de euro, să se dea jos și să ridice de pe stradă o hârtie? O amărâtă de hârtie care nu are nicio valoare? Să fie ea nevoită să curețe mizeria pe care tot ea a generat-o? Se uita la mine de parcă i-aș fi cerut să se mărite cu mine.

– E doar o hârtie, repetă a treia oară cu o voce scăzută. Mai mult ca sigur nu se aștepta să fie apostrofată pe stradă de un necunoscut referitor la aruncarea unui bon. De aceea își găsește mai greu cuvintele și repetă de fiecare dată „doar”.

Pornește mașina și dă cu spatele ca să iasă din parcare. Nici vorbă să ridice bonul de pe jos. Dar știu că se gândește la ineditul acestei situații pentru că se uită la mine cu o figură vinovată. Foarte vinovată. Mă privește de mai multe ori, de fiecare dată cu aceeași privire. Știe că ceea ce a facut nu este corect, dar mândria nu o lasă să se dea jos din mașină și să ridice bonul. Ar fi prea mult – după ce a fost prinsă asupra faptului în sine, să treacă și prin situația jenanta de a recunoaște că am dreptate?

Nu ne-am mai zis nimic. Am plecat fiecare în treaba lui. Eu pe jos, ea cu mașina. Hârtia a ramas acolo. „E doar o hârtie” umedă și biodegradabilă…

Facebook Twitter Plusone Linkedin Email


Articole care au aceeasi tema:


Articole din categoria Civilizatie:

Categorie Civilizatie

Adresa email nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

ATENTIE !!! Toate comentariile sunt moderate.

Vor fi aprobate doar comentariile care se refera strict la tema dezbatuta in cadrul articolului si care nu contin replici rasiste, xenofobe sau jignitoare.
Vor fi respinse automat comentariile care folosesc un limbaj nepotrivit si/sau care contin injurii la adresa autorului articolului original sau la adresa unui autor de comentariu din cele anterioare.