Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Mentalitate de şoferiţă

Merg liniştit pe stradă. Conduc maşină mea în limita legală de viteză pentru Bucureşti. Este o după-amiază tihnită de sâmbătă cu trafic relativ lejer, chiar dacă sunt tocmai în mijlocul oraşului. Drumul e drept şi nimic nu pare să-mi tulbure plimbarea prin oraş.

Pe strada pe care mă aflu eu sunt două benzi de circulaţie pe sens. De cele mai multe ori sunt libere. De altfel firmele de ridicat maşini sunt mai tot timpul prezente în această zonă, îndeosebi în timpul săptămânii. Însă azi e sfârşit de săptămâna şi o parte dintre şoferi s-au bazat pe norocul lor şi pe lipsa de vigilenţă a ridicătorilor de maşini aşa că au parcat sporatic pe prima bandă de circulaţie.

Dat fiind această situaţie eu conduc pe banda a două a străzii. Ştiu că în codul rutier este specificat că se circulă cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului, dar câţi şoferi respectă în realitate această regulă? Oare câţi dintre aceştia aleg să facă slalom printre maşinile parcate pe prima bandă? Din câte am văzut eu aproape niciunul. Aşa că şi eu mă înscriu în trendul general şi circul pe a doua bandă de mers.

Deodată în spatele meu apare ea: îmbrăcată în negru, conducând o maşină neagră. O maşină neagră de teren, trebuie făcută această precizare! Probabil maşina o făcea să se simtă regina şoselelor. Senzaţia de regalitate îi dă încredere să fie complet stăpână pe autovehicul, aşa că îşi aduce maşina cât mai aproape de mine. Oricum eu nu îi dau importanţă şi continui să rulez liniştit fără să îi acord nicio atenţie.

Nemulţumită de primul rezultat începe să „îmi facă cu ochii” apăsând energic tija pentru aprinderea/închiderea farurilor. Acum înţeleg şi eu ce vrea de la sufletul meu: vrea să mă dau la o parte din magnifica şi preamărita ei cale! Vrea ca eu să intru umil pe prima bandă pentru a nu obtura traseul divinităţii sale! Poate că aş fi procedat aşa dacă nu ar fi fost parcate maşini pe prima bandă. Dar aşa, cu ele oprite ici şi colo, e mai greu. În definitiv, dacă nu are loc de mine pe stradă, poate foarte bine să mă ocolească pe interior. Nimeni nu o împiedică să procedeze astfel. Dar realizează şi ea că e dificil şi nu face asta. Probabil e obişnuită ca toţi cei pe care îi întâlneşte în trafic să elibereze calea la primul semn din faruri.

Eu continui să nu îi dau atenţie şi nici satisfacţie. Dezamăgită, revine la prima metodă în speranţa că de data această va avea sorţi de izbândă. Se apropie foarte tare de spatele maşinii mele şi începe să claxoneze. Spre ghinionul ei se face galben la semafor şi pun frână. Imediat frânează şi ea violent, speriată probabil că va intra în mine. A pus frână atât de hotărât încât s-a auzit un scârţâit infernal, dar a reuşit să nu mă lovească în spate.

După acest episod total neaşteptat în filozofia ei de viaţă, rămâne în spatele meu păstrând distanţa regulamentară. Probabil i-a picat greu să nu mă dau la o parte din faţa ei pentru că la următoarea intersecţie opreşte lângă mine  la semafor, da jos geamul şi începe să mă înjure într-un stil ce denotă o bogată experienţă anterioară. O ignor şi de această data, dar, din păcate, această atitudine a mea o incită şi mai tare pentru că începe să ţipe şi mai hotărât ca înainte.

Văzând-o atât de nemulţumită de faptul că nu i-am recunoscut statutul regal şi intrigat de tăria vorbelor ce mi se proferau, am hotărât să deschid geamul  şi să o întreb politicos ce doreşte de la mine. Entuziasmată nevoie mare că a reuşit să intre în dialog cu mine, mă chestionează foarte arţăgos dacă nu ştiu cum anume trebuie să procedez atunci când cineva în spate îmi face „flashuri”. Îi răspund foarte calm că nu trebuie să fac absolut nimic din moment ce nu e scris nicăieri în Codul rutier că aş avea vreo obligaţie în această situaţie. Răspunsul meu o exasperează complet şi, după ce mai mă înjură încă o dată, îmi transmite că eu ar fi trebuit să mă dau la o parte din calea ei, „că aşa se face”! Apoi demarează cu „scârţâituri”.

Ei nu zău! Chiar „aşa se face”? Şi dacă nu vreau să mă dau la o parte ce îmi poţi face? Nimic! Decât cel mult să mă şicanezi pe stradă şi să te apropii foarte tare de mine sau să mă depăşeşti la limita coliziunii. Da, ai dreptate că mă poţi hărţui aşa pe stradă, dar trebuie să îţi intre în cap că dacă vreau să mă dau la o parte din ilustra ta cale atunci o fac pentru că aşa vreau eu, nu pentru că tu dai „flashuri” sau claxonezi! În definitiv, dacă vrei să te respect în trafic trebuie să începi tu prin a mă respecta pe mine! Iar dacă vii lansată cu claxonul apăsat, furioasă ca nu mă dau repede din calea ta, pot spune că nu dovedeşti nici cea mai mică formă de respect! În consecinţă nici eu nu te voi respecta lăsându-te să treci în faţa mea. Deci nici data viitoare nu mă voi mută de bunăvoie pe prima bandă. Dacă vrei, mă poţi depăşi pe interior. Eşti liberă să o faci. Dar nu mă stresa  pe mine inutil, doar pentru că tu te simţi zeiţă în maşina ta puternică!

Facebook Twitter Plusone Linkedin Email


Articole care au aceeasi tema:


Articole din categoria Civilizatie:

Categorie Civilizatie
Etichete:
  • maria spune:

    Ai procedat foarte bine atata timp cat mergeai cu viteza legala si nu incurcai circulatia dar ce folos ca domnisorica tot n-a inteles nimic si tot asa o sa procedeze de fiecare data,o sa streseze optic si fonic pe conducatorii auto.

    15 septembrie 2009 la 9:03
  • Irina B. spune:

    Buna tuturor,
    in primul rand da-mi voie sa-ti spun, Bogdan, ca mor de focul tau…esti genial, ma ungi la suflet cu „aciditatile” tale…sunt pe stilul meu, ma regasesc 10% in trairile si reactiile tale. Punct!

    Referitor la aceasta tema eu am o concluzie legata de traficul din Bucuresti: a te urca la volan in Bucuresti este ca si cum te-ai arunca fara colac intr-o mare in care valurile sunt: test de rezistenta psihica, testarea reactiilor, interactiune cu apogeul prostiei umane, cu acea mentalitate specific romaneasca pe care nu ai cum sa nu o recunosti (ai observat ca exista o mentalitate a soferului roman, total aparte si in contradictoriu cu cea a altor tari?).

    Este minunat atunci cand conduci (fortat de conjunctura) pe ultima banda (ca si cazul tau) si se trezeste unu´ sa te hartuiasca, pur si simplu, cu faruri, apropieri care sa intimideze, pentru ca mintea lui nu este suficient de rationala sa constientizeze si el ca nu de drag circuli pe banda de viteza…

    Deasemenea este minunat cand pur si simplu esti grabit si „alergi”, pe raspunderea ta, (bineinteles fara a constitui un pericol pt ceilalti) dar nu poti avansa pentru ca mai este cate o domnisorica sau un domn la varsta la care parul alb indeamna la respect dar el nu stie ce e ala, in fine, e cate un specimen de acest gen pe ultima banda, cu 40 la ora, care pur si simplu nu isi da seama de ce el sa nu mearga pe acolo, cand toti merg….si ce daca el merge mai incet asa…

    Sau mai minunt este atunci cand vrei sa schimbi banda, nu? Ai observat? O adevarata aventura: da repede semnal si baga-te, nene, ca daca apuca ala sa vada ca vrei sa intri pe banda lui, chiar daca e in spate cu 100m, el baga viteza, isi aduce aminte ca merge prea incet iar tu sa nu care cumva sa reusesti la timp sa iti schimbi banda.

    Ultimul ca sa nu plictisesc dar pentru mine sunt super, am ajuns la stadiul sa ma amuz teribil de ei, sa recunosc tiparul si sa actionez ca atare. Este vorba despre acela care merge incet, incet, incet, parca face sedinta de yoga la volan, contempla, e multumit DAR daca ai pucat sa il depasesti, dintr-o data prinde suflu si baga si el viteza, stanga, dreapta, nu se lasa pana nu te depaseste si el pe tine………….

    Ideea este urmatoarea: pentru toti acesti oameni de care mie imi este sincer mila (iti dai seama ce minti chinuite si involburate au?) eu am cate un leac….pentru fiecare…poate chiar sunt diabolica dar deja am o placere sa ii vad cum ii pun la punct pe fiecare si cum ii las ca pe niste catelusi schelalaind….eu sunt modesta de felul meu dar la sofat recunosc: sunt BUNA, atat de buna ca muuuuulti si-au luat lectii de la mine si cred ca inca nu le-au uitat!!!!! Aviz amatorilor: daca vedeti un sofer care conduce intelept, aveti grja: poate sa ve fie NASUL!!!

    15 septembrie 2009 la 20:15
  • Irina B. spune:

    Rectific: ma regasesc 100% in trairile tale…..degetele astea…

    15 septembrie 2009 la 20:16
  • Madalina spune:

    Bogdan,

    Nici nu stiu cat de mult inteleg situatia, reactiile… tot!
    Mi s-a intamplat de tz ori si incerc sa reactionez la fel: calm si cu frane bruste gandindu-ma mereu ca poate asa e un semnal sa reflecteze la comportamentul lor.

    17 septembrie 2009 la 16:21
  • eduard ignat spune:

    E foarte adevarat ca ne-am cam saturat de….dar nu e o solutie sa raspundem la fel….puterea exemplului pozitiv e mai educativ….adica…trebuiesc educati,chiar si ei ,cei cu foarte multi bani,bani ce nu tin loc de inteligenta si bun simt…as avea „n „povestiri si din prisma cealalta,cand blitzul e inlocuit de semnalizare(mai subtil) si totusi si asta este un semn de proasta crestere la altii (Germania)….fara frane,fara injuraturi….am o singura concluzie
    MAI AVEM …………..MULT !!! si unii si altii
    P.S. E dragut articolul…..
    E undeva la mijloc….dreptatea dar in cazul unui accident nu mai conteaza….

    25 septembrie 2009 la 14:52
  • Bianca spune:

    Parerea mea e ca esti cam frustrat… fara rost…

    Astept maine sa scrii despre cum era o toanta in masina din fata ta si nu se dadea de pe banda a doua, iar tu foarte grabit era sa o lovesti, noroc ca ai avut super agilitate si ai franat milimetric… Proaste ca ele reprezinta cauza accidentelor de circulatie…

    C’mon, have a life!

    20 noiembrie 2009 la 14:19

Adresa email nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

ATENTIE !!! Toate comentariile sunt moderate.

Vor fi aprobate doar comentariile care se refera strict la tema dezbatuta in cadrul articolului si care nu contin replici rasiste, xenofobe sau jignitoare.
Vor fi respinse automat comentariile care folosesc un limbaj nepotrivit si/sau care contin injurii la adresa autorului articolului original sau la adresa unui autor de comentariu din cele anterioare.