Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Impozitul facultativ – obligatoriu

Un principiu de bază al taxării este faptul că plată impozitelor şi a taxelor este obligatorie pentru toţi cei care îndeplinesc criteriile stabilite prin lege. Desigur, ne putem imagina un sistem în care taxele ar fi plătite doar de către cei care vor, pe sistemul facultativ, dar acest sistem nu poate fi fezabil. Oare s-ar mai duce cineva să plătească taxele, dacă s-ar ştie că acest lucru nu este obligatoriu, sau casieriile de la direcţiile financiare ar fi pustii? Probabil ar mai fi câţiva cetăţeni care ar plăti, dar, cu siguranţă, statul ar intra repede în incapacitate de plată şi ar renunţă la serviciile pe care în mod normal acesta le oferă: sănătate, educaţie, apărare.

Revenind la realitatea care ne înconjoară şi descoperim faptul că şi în zilele noastre există o categorie de cetăţeni care consideră că nu ar trebui să li se aplice şi lor legile privind impozitele şi taxele. În acest caz nu mă refer la evazioniştii de meserie, cei care nu au plătit niciodată nimic, pentru că aceştia ar trebui să fie identificaţi şi impozitaţi drastic de către stat. În plus faţă de aceştia mai există şi categoria celor care plătesc o serie de impozite şi apoi consideră că restul de impozite nu li se mai pot impune şi lor din diverse motive, mergând până la situaţia în care declanşează „greva fiscală”.

Nu vreau să se înţeleagă că sunt de acord cu modul în care statul român colectează impozitele şi taxele. Cred că sistemul actual poate fi mult îmbunătăţit, dar consider că, în ciuda situaţiilor anormale întâlnite la noi (cozi la casierii, birocraţie imensă etc), cu toţii ar trebui să plătim impozite şi taxe atâta timp cât ne dorim să beneficiem de îngrijire medicală, educaţie sau cultură. Din păcate nu de aceeaşi părere sunt şi taximetriştii independenţi care îşi desfăşoară activitatea sub forma de PFA. Conform Realitatea.net aceştia sunt foarte revoltaţi de faptul că trebuie şi ei să plătească asigurările de sănătate lunar. Revolta lor este amplificată şi de faptul că nu au mai plătit niciodată această contribuţie, deşi ei erau obligaţi să o facă!

În acest moment situaţia este total defavorabilă taximetriştilor deoarece în aceste zile aceştia s-au prezentat la oficiile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pentru a plăti contribuţia lunară şi au aflat că trebuiau să plătească această contribuţie de mai mult timp. Cum taximetriştii nu au plătit, ei au primit decizii de impunere pe ultimii cinci ani, sumele neplătite fiind în unele cazuri semnificative. Confruntaţi cu această situaţie dificilă taximetriştii declară că vor declanşa „greva fiscală” şi nu vor plăti sumele impuse deoarece nu sunt de acord cu modul în care statul a procedat.

Nu comentez şi nici nu voi face speculaţii referitoare la corectitudinea acţiunilor întreprinse de către angajaţii statului în calculul respectivelor sume, dar cred totuşi că hotărârile luate sunt în regulă. Chiar dacă taximetriştii nu au primit notificări prin care să fie înştiinţaţi anual despre sumele pe care le au de plătit, hotărârea este corectă din moment ce nu este datoria statului să anunţe fiecare contribuabil cu privire la taxele pe care le are de plată. Legea este una singură, publică, se aplică tuturor şi toţi cetăţenii trebuie să respecte prevederile ei fără a fi somaţi de autorităţile fiscale să o facă. În concluzie cred că statul a procedat corect, chiar dacă a aplicat măsurile tardiv şi acum sumele sunt substanţiale.

Ceea ce m-a frapat pe mine este atitudinea unuia dintre taximetriştii nemulţumiţi care declară „De ce să fie obligatoriu? Dacă eu vreau să mă duc la o clinică privată?”(sâc!). Adică domnul taximetrist încearcă să imprime opiniei publice ideea că nu este obligat să plătească pentru serviciile medicale publice din moment ce dumnealui foloseşte exclusiv serviciile clinicilor private. Ideea a mai fost vehiculată în trecut şi de către alte categorii sociale, de fiecare dată iniţiatorii ideii prevalându-se de faptul că oricum sistemul public nu este performant şi atunci de ce ar fi ei obligaţi să cotizeze la acest sistem din moment ce nu îl pot folosi. Întrebarea este oarecum îndreptăţită, dar soluţia nu este sustragerea de la plata contribuţiilor de sănătate. Cred că este corect din punct de vedere social că toţi cei care realizează venituri să plătească asigurările de sănătate publice, iar, apoi, dacă doresc acest lucru, să îşi facă şi o altă asigurare într-un cadru privat. Consider că este total anormal ca salariaţilor să le fie reţinute la sursă contribuţiile, iar ceilalţi cetăţeni care realizează venituri să opteze dacă vor sau nu să plătească aceste contribuţii.

Rămâne, în schimb, întrebarea domnului taximetrist care consideră că nu este obligat să plătească asigurările de sănătate. Asta în condiţiile în care, cel mai probabil, a plătit în toată această perioadă contribuţiile la pensie, deşi specialiştii declară că şi acest sistem este ineficient. Probabil domnul taximetrist s-a gândit la viitorul său şi la eventuala pensie pe care o va primi, dar nu s-a întrebat niciodată dacă nu ar trebui să plătească şi dumnealui contribuţiile de sănătate. Sau poate s-a întrebat, dar s-o fi gândit că nu mai contează dacă plăteşte dumnealui sau nu. Oricum sunt atâţia care plătesc, nu-i aşa?

Stau şi mă întreb, domnule taximetrist, dacă în ultimii cinci ani aţi apelat vreodată la serviciile medicale publice? Aţi fost vreodată la medicul de familie şi aţi primit reţetă compensată sau gratuită? Dacă da, atunci v-aţi întrebat cumva din ce bani a fost plătit actul medical sau cum a fost compensată acea reţetă? V-a trecut prin minte că acei bani pe care nu vreţi acum să îi plătiţi vor fi folosiţi pentru a salvă cândva o viaţă? Sau credeţi că sunteţi nemuritor? Credeţi cumva ca nu veţi ajunge niciodată să aveţi nevoie de serviciile medicale publice? Chiar aşa? Credeţi că întotdeauna veţi putea acoperi costul intervenţiilor efectuate în sistemul privat? Nu va gândiţi şi la momentul când va fi nevoie să apelaţi la spitalele de stat? Şi atunci cum ar fi dacă medicul v-ar anunţa că nu se poate face nimic deoarece dumneavoastră nu aţi plătit cotizaţia la asigurări sociale? Oare, în acest caz extrem, aţi mai avea o atitudine  atât de vehementă împotrivă sistemului?

Facebook Twitter Plusone Linkedin Email


Articole care au aceeasi tema:


Articole din categoria Economie:

Categorie Economie
Etichete:
  • Nicolae NAUMOF spune:

    Foarte pertinent articolul Bogdan, cu un amendament: nu ar fi deloc rau ca statul sa trimita instiintari de plata la termene rezonabile de 1 an. Sunt multe chestii de care nu stii, chiar daca legea spune ca trebuie sa stii despre ele.

    O alta chestie ciudata referitoare la asigurarile medicale este ca fiecare trebuie sa plateasca chiar daca nu lucreaza sau nu are venituri, mai putin situatia in care acea persoana este minora, este pensionata sau este in somaj.

    De exemplu eu trebuie (cel putin in principiu) sa contribui la asigurarile de sanatate chiar daca nu mai lucrez in Ro, nu mai am venituri din Ro si sunt asigurat intr-un sistem dintr-o alta tara. Motivul… am domiciliul in Romania.

    Atat timp cat imi petrec uriasa majoritate a timpului dintr-o perioada data (sa zicem un an) intr-o alta tara unde am o asigurare publica sau privata, consider ca nu este normal sa contribui si la cel din Romania, chiar daca in buletinul meu scrie ca am domiciliul acolo.

    30 august 2010 la 23:25

Adresa email nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

ATENTIE !!! Toate comentariile sunt moderate.

Vor fi aprobate doar comentariile care se refera strict la tema dezbatuta in cadrul articolului si care nu contin replici rasiste, xenofobe sau jignitoare.
Vor fi respinse automat comentariile care folosesc un limbaj nepotrivit si/sau care contin injurii la adresa autorului articolului original sau la adresa unui autor de comentariu din cele anterioare.