Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Ridica-ma la cer!

V-ati intrebat vreodata cum se poate face ca intr-o zona cu un nivel redus de inaltime a cladirilor sa apara peste noapte cativa „zgarie-nori” autohtoni? Care este procedura legala prin care alaturi de o casa cu parter cu sau fara etaj apare din senin o constructie grandioasa de cateva zeci de etaje? Am avut curiozitatea sa vad care este procedeul legal prin care se ridica nivelul de inaltime al cladirilor intr-un mod cu totul legal si am identificat o modalitate folosita pe scara larga in Bucuresti dar care se afla la granita dintre etic si nonetic…

La inceput este nevoie un plan urbanistic zonal (PUZ) care este adoptat de catre Primaria Capitalei. In ultimii ani au fost adoptate o multime de PUZ-uri care prevedeau cresterea nivelului de inaltime pentru anumite zone. Ce i-a determinat pe consilierii municipali sa adopte asemenea hotarari? Probabil dorinta de a dezvolta cat mai repede orasul! Pentru ca alt motiv nu pot identifica din moment ce s-a aprobat PUZ pentru cresterea nivelului de inaltime a cladirilor in zona Dorobanti (zona cunoscuta pentru cladirile cu maxim 4 etaje), in zona Baneasa (unde erau doar case cu parter si etaj) si in multe alte zone.

Dar PUZ-ul nu poate fi aprobat doar daca doreste un anumit intreprinzator sa construiasca acolo o cladire inalta. Se poate intampla sa afle cei direct interesati (vecinii care nu vor mai vedea soarele) si sa apara nemultumiri si anchete prin presa. Asa ca se alege metoda „monumentul”. Ce presupune exact aceasta metoda? Construiesti din banii Primariei sau din bani privati un monument sau o institutie de cultura/arta/religie care sa fie foarte inalta. Putin conteaza faptul ca nu foloseste la nimic inaltimea mare a noii cladiri. Trebuie doar sa se ridice deasupra celorlalte cladiri din jurul ei. Acesta este scopul principal! Asa ca nu intereseaza pe nimeni daca turnul sau ultimele etaje vor fi folosite intr-un mod just! Asta daca vor ajunge sa fie folosite!…

Un exemplu edificator in aceste sens este construirea unei biserici. Inainte sa se construiasca aceasta biserica, mare parte dintre cladirile din zona au doar parter. Mai exista si unele care au etaj si/sau mansarda, dar aceastea sunt doar prin exceptie! Dupa ce se construieste biserica respectiva incep sa apara in jur blocuri de cate 4,6 sau 8 etaje plus mansarde sau etaje tehnice. O mica diferenta, nu? Pentru mare parte dintre noi acest lucru este nesemnificativ. Dar pentru cei care inca mai locuiesc in casa doar cu parter si nu mai vad niciodata razele soarelui dupa ce au fost inconjurati si in stanga si in dreapta de blocuri, este o mare diferenta! Diferenta apare in confortul zilnic oferit de catre caminul lor, dar se face simtita si in factura de energie electrica pentru ca sunt nevoiti sa foloseasca mai mult curent electric, din moment ce soarele „rasare” mai tarziu si „apune” mai devreme pentru ei!

In momentul construirii bisericii, niciunul dintre vecini nu isi pune vreo problema. Biserici s-au construit si se vor mai construi. Chiar si atunci cand se observa ca respectiva biserica are un turn foarte, foarte inalt – care aparent nu foloseste la nimic anume – nimeni nu anticipa inflatia de blocuri pe metru patrat ce va urma. Din pacate finalul este altul decat cel preconizat de catre vecini. Evident ca totul incepe de la constructorii interesati de amplasamentele respective care contribuie la ridicarea lacasului de cult. PUZ-ul trece repede pentru ca si consilierii sunt oameni si cred si ei in ceva, chiar daca respectiva biserica este de alta religie ca a lor. De altfel, care primar/consilier roman s-ar opune fatis construirii unei case a lui Dumnezeu?

Acelasi stil pare ca va fi folosit si in zona Razoare. Conform datelor publicate in cotidianul Gandul, in zona Razoare urmeaza sa fie construit un monument inchinat emigrantilor romani care sunt plecati in Spania si Italia. Evident ca este de importanta capitala sa se construiasca acest monument! Canalizarea in Bucuresti merge perfect, mizeria si gunoiul sunt cuvinte de mult uitate, cainii comunitari mai sunt doar in reportajele de arhiva, iar traficul a fost atat de mult fluidizat astfel incat ajungi de la nord la sud in doar cinci minute! Asa ca daca toate s-au rezolvat, de ce nu ne apucam sa facem si monumente? Si nu monumente inchinate eroilor sau anumitor persoane care reprezinta ceva in istoria acestei tari! Nu, noi facem monumente emigrantilor! Ce vor spune copii nostri nepotilor nostri cand vor trece pe langa monument? „Mami, vezi daca emigrezi si tu in Spania, ajung ca tanti asta si vei fi sculptata intr-un monument!”

Parerea mea este ca acest monument se va ridica pentru a servi unor interese imobiliare in zona si nicidecum pentru a aduce un omagiu emigrantilor romani care muncesc in conditii mizere prin Spania si prin Italia lucrand ceea ce localnicii refuza sa faca motivand ca este prea injositor sau este prea putin platit! Oricum, daca va fi inconjurat de blocuri cu apartamente si de cladiri de birouri, greu de crezut ca va mai putea cineva observa monumentul de la mare departare. Deci, se pare ca vor fi niste bani cheltuiti fara folos. Sau, poate, vor fi cheltuiti cu folos, dar sigur nu in interesul bucurestenilor!

Facebook Twitter Plusone Linkedin Email


Articole care au aceeasi tema:


Articole din categoria Economie:

Categorie Economie
  • Roxana spune:

    Articolul tau m-a lovit. Mi-a dat doua idei: fie plec si eu in Spania ca sa mi se faca monument, fie ma apuc de politica. Hmm, grea decizie… Sa fiu privita ca un om fara tara in strainate sau sa dovedesc faptul ca nu mai am de mult o tara. . .

    21 august 2007 la 16:38

Adresa email nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

ATENTIE !!! Toate comentariile sunt moderate.

Vor fi aprobate doar comentariile care se refera strict la tema dezbatuta in cadrul articolului si care nu contin replici rasiste, xenofobe sau jignitoare.
Vor fi respinse automat comentariile care folosesc un limbaj nepotrivit si/sau care contin injurii la adresa autorului articolului original sau la adresa unui autor de comentariu din cele anterioare.