Ca toţi elevii de liceu din România, am învăţat şi eu în cadrul orelor de biologie că există două moduri de reproducere a organismelor pe Pământ: reproducerea sexuată – cea care implică un contact fizic între două organisme din aceeaşi specie – şi reproducerea asexuată prin care organismul respectiv se descurcă să se reproducă singur prin diverse metode.
Tot la biologie am învăţat că mamiferele întotdeauna se reproduc sexuat, uneori printr-un proces destul de complex. De altfel iminenta dispariţie a unor animale (urşi polari sau koala, tigri siberieni, elefanţi etc.) se datorează în mare parte şi imposibilităţii acestor animale de a se reproduce în arealul lor natural.
Spre fericirea lor specia câine vagabond de Bucureşti (botezată câine comunitar) nu este nici pe departe pe cale de dispariţie. Ba, dimpotrivă, prosperă pe zi ce trece, încurajată şi de lipsa de acţiune a autorităţilor care sunt obligate de lege să nu mai eutanasieze niciun animal sănătos.
Binecunoscută pentru gradul ei de adaptabilitate şi uneori inteligenţă – drept mărturie fiind traversarea străzilor pe la trecerea de pietoni, specia a fost în ultimii ani supusă unui proces de sterilizare care presupune prinderea câinilor şi inactivarea anumitor funcţii sexuale pentru a împiedica înmulţirea acestora. Ca marcare a faptului că aceşti câini au trecut prin procesul de sterilizare li se ataşează de ureche o etichetă galbenă.
În ciuda faptului că autorităţile şi organizaţiile de protecţie a animalelor luptă pentru sterilizarea tuturor membrilor speciei, acţiune ce va duce pe termen lung la dispariţia acesteia, animalele au fost mai inteligente de această dată decât toţi oamenii implicaţi în proces descoperind înmulţirea asexuată!
Deşi este greu de crezut aşa ceva, pare că specia pur şi simplu a evoluat pentru a se conserva. Şi deşi teoriile biologiei ne explică că acest fenomen este de lungă durată, pare că doar în Bucureşti comunitarii nu respectă această lege universală adaptându-se doar în câţiva ani.
Păi cum altcumva am putea explica înmulţirea şi apariţia puilor în haite de comunitari marcaţi toţi ca fiind sterilizaţi? Dacă nu este vorba despre o minune, atunci naşterea unor noi generaţii având drept mamă o femelă marcată cu etichetă reprezintă de departe o adaptare evidentă a speciei la noile condiţii de mediu.
Pe de altă parte este posibil să credem că unii dintre câini, deşi sunt marcaţi, nu sunt sterilizaţi? Să gândim oare că, în grabă sau în goana după bani, cei care s-au ocupat de această treabă au omis să o facă până la sfârşit? Să credem că există o practică în acest sens sau pur şi simplu s-a întâmplat doar într-un singur caz izolat? Greu de crezut, din moment ce comunitarii se înmulţesc pe zi ce trece şi nimic nu pare că îi poate opri!
Nu vreau să trag concluzii ci doar să prezint situaţia ca atare. Personal sunt convins că nu toţi câinii marcaţi cu etichete galbene sunt sterilizaţi, ceea ce mă face să mă întreb când şi dacă vor fi traşi la răspundere cei care au permis existenţa unei asemenea situaţii. În definitiv orice sterilizare este plătită de cineva şi banii ar trebui să fie încasaţi doar pentru o treabă bine făcută, nu doar pentru marcarea urechilor patrupedelor!
Articole din categoria Enervant:
- 21-10-2008 - Basul şi cu toba mare
- 31-03-2008 - CFR de 1 Aprilie
- 02-01-2008 - Români, Happy New Year!
