Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Reflectii rutiere

Ca in orice tara civilizata si in Romania exista un numar de telefon special pentru situatii de urgenta. Desigur este o enigma pentru toti de ce Politia, Pompierii sau Salvarea raspundeau pana acum cateva luni la numere de telefon diferite, dar am asteptat cu nerabdare mijlocul acestui an decand avem un numar unic pentru urgente: 112.

Dar nu acesta este subiectul principal al acestei relatari. Problema abordata este lipsa de bun simt al unora (mai bine spus marlania acestora) care nu respecta nici cele mai elementare norme de etica atunci cand se afla pe drumurile publice.

Eu posed permis de conducere din octombrie 2000 si spre fericirea (sau nefericirea) mea conduc un Matiz. Departe de mine gandul sa fac reclama mascata acestui tip de autovehicul, dar, dupa parerea mea , este unul dintre cele mai reusite modele de la Daewoo si, pe deasupra, consuma putin in mediul urban.

Dar sa revenim la problema spinoasa care m-a determinat sa iau atitudine. Zilele trecute am parcat masina la intersectia strazilor Calea Victoriei si Sevastopol. Dupa zece minute, timp in care am avut de facut cateva cumparaturi, ma reintorc la masina si vreau sa plec. Dar stupoare… In spatele meu parcase un BMW 4×4. In afara faptului ca soferul respectivei masini parcase pe carosabil intr-o zona cu oprirea interzisa , imi provocase si mie o bucurie extrem de mare : eram prins in parcare intre stalpul din fata masinii mele si jumatate din BMW.

Avand in vedere acestea, ma inarmez cu multa rabdare si imi zic ca nu s-a intamplat nimic. Ca doar nu sta tipul acela cateva ore acolo… Doar s-o fi gandit si el ca a blocat pe cineva, nu? In treacat merita spus ca langa masina mea era parcata o Dacia Nova care era deasemenea blocata, dar soferul ei nu a aparut in acest timp…

Dupa aproximativ jumatate de ora de asteptare, imi vine ideea salvatoare : de ce n-as da telefon la Politie? Ca doar politistii ar putea sa ma scoata din acest mare impas. Zis si facut, formez 112, imi raspunde dispecerul, ii explic problema mea si imi face legatura spre Politie. Dupa ce iarasi astept ceva timp imi raspunde cineva cu un “Da…” plictisit. Nelamurit de ineditul acestei situatii intreb mirat daca am sunat la Politie si mi se raspunde ca acolo este dispeceratul. Timp de aproximativ doua minute ii explic domnului de la celalalt capat al firului problema mea si ii cer ajutorul. Dar din nou stupoare… Dumnealui ma sfatuieste sa sun la Directia Politiei Rutiere la un numar din sapte cifre (care desigur nu mai era gratuit…).

Pus in fata acestei noi incercari, ramane sa aleg intre cateva optiuni : astept fara sa mai fac nimic, dau masina cu spatele si imping BMW-ul pana imi fac loc sau sun la Politia Rutiera. Evident am ales ce-a de-a treia varianta. (ca doar n-ati fi vrut sa imping cu Matiz-ul ditamai “tancul”?)

Imi incerc astfel sansa cu Politia Rutiera si imi raspunde din nou un domn ( oare dumnealor nu au nume, ca sa stii eventual pe cine reclami in caz de “prea multa bunavointa…”?) caruia ii explic problema mea si care imi raspunde senin ca nu are ce face pentru ca nu poate trimite pe nimeni special sa evalueze situatia si sa-mi rezolve problema. Exasperat intreb “Dar eu ce fac???” iar raspunsul vine prompt : “Asteptati…” I-am multumit din suflet domnului agent ( cred ca era agent, ca doar nu s-a prezentat) pentru sfaturi si, cuprins de o mare scarba, am asteptat cu stoicism pana cand, dupa aproximativ patruzeci si cinci de minute de la reintoarcerea mea la masina, a venit si proprietarul masinii ( de fapt o proprietara) ce nu avea mai mult de 25 de ani. Domnisoara ( sau doamna,imi cer scuze, nici dumneaei nu s-a prezentat…) s-a urcat repede la volan si a demarat in tromba. Dupa atitudinea afisata am inteles ca nici nu m-a observat sau nu a vrut sa ma observe ( ca doar nu s-ar fi uitat la un nenorocit intr-un Matiz!…)

Cuprins de o bucurie spontana, am iesit din parcare si am plecat. La prima intersectie semaforizata ma opresc la culoarea rosie si observ ca pe cealalta banda era BMW-ul. Cobor geamul si, in cel mai politicos mod, o intreb pe domnisoara ( sau doamna…) de la volan daca stie ca m-a blocat. Raspunsul vine transant “Da”. Cuprins de o curiozitate sadica o intreb daca nu s-a gandit ca eu sau soferul Daciei Nova am putea dori sa plecam inaintea dumneaei. Cu aceeasi seninatate pe fata imi raspunde ca a vazut ca blocheaza masinile noastre, dar se astepta sa ii recomand eu un loc de parcare. Ultima fraza a dumneaei “Ca doar nu vezi ca nu sunt locuri de parcare…” a fost acompaniata de un cor de claxoane ( asa se anunta intre soferi schimbarea culorii la semaforul electric…) de la cei din spatele nostru, asa ca din nou BMW-ul a demarat in tromba.

Pe drumul inapoi spre serviciu am reflectat la aceeasta intamplare si m-am intrebat de fapt cu ce-am ramas eu : am avut de recuperat o ora peste program din cauza intarzierii, de platit convorbirile efectuate de pe mobil pe fix “in interes personal”( nu mult, doar vreo cateva minute) si ceva stress acumulat pe durata acelei ore de asteptare.

Concluzia pe care am tras-o a fost simpla : stimati soferi care conduceti masini “mici” renuntati la acest obicei ! Haideti sa facem intr-un fel sa golim strazile de Fiat-uri, Golf-uri, Tico-uri si alte marci ca sa lasam loc de parcare pentru “tancuri”… Oricum noi pe strada suntem insignifianti. De fapt, ar trebui sa mergem pe jos, face mai bine la sanatate!…

Facebook Twitter Plusone Linkedin Email


Articole din categoria Enervant:

Categorie Enervant, Social

Adresa email nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

ATENTIE !!! Toate comentariile sunt moderate.

Vor fi aprobate doar comentariile care se refera strict la tema dezbatuta in cadrul articolului si care nu contin replici rasiste, xenofobe sau jignitoare.
Vor fi respinse automat comentariile care folosesc un limbaj nepotrivit si/sau care contin injurii la adresa autorului articolului original sau la adresa unui autor de comentariu din cele anterioare.