Un altfel de “Greu de ucis”: “Cod roşu la Casa Albă”

“Cod Roşu la Casa Albă” poate fi foarte lesne comparat cu oricare din primele filme din seria “Greu de ucis” prin prisma faptului că eroul principal elimină de unul singur pe aproape toţi cei 80 de indivizi răi care i se opun. De altfel şi metodele prin care personajul principal (interpretat de Gerard Butler) îi reduce la tăcere sunt similare cu cele folosite de Bruce Willis: lupte corp la corp sau lupte cu arme albe. Desigur că se folosesc şi arme de foc, dar este evident că eroul reuşeşte să îi elimine pe toţi folosind în principal un pistol mânuit cu precizie în faţă adversarilor care nu îl pot atinge nici măcar atunci când îl ţintesc şi îl împuşcă cu arme automate.

Asemănările dintre cele două filme se referă şi la faptul că cei doi eroi sunt membri ai forţelor de ordine (Gerard Butler este membru al Serviciului Secret şi Bruce Willis era poliţist) şi amândoi reuşesc să salveze situaţia critică în care sunt implicaţi eliminând unul câte unul pe inamici. Deosebirea esenţială constă în faptul că Gerard Butler este aşteptat cu braţele deschise de soţie la finalul aventurii pe când Bruce Willis ajunge chiar să divorţeze de nevasta sa, deşi la finalul primului film din seria “Greu de ucis” este şi el întâmpinat şi îmbrăţişat de către aceasta.

“Cod Roşu la Casa Albă” este un film de acţiune încadrat la stilul acţiune clasică, deşi în opinia mea se face din când în când abuz de violenţă: se mai rupe o coloană vertebrală, se mai înfige un cuţit în adversar provocând un rău de sânge, personajele se împuşcă între ele cu diverse arme (pistoale, mitraliere, RPG, rachete etc), pe la mijlocul filmului sunt doi indivizi torturaţi, sunt filmate câteva execuţii în direct precum şi metode nu tocmai plăcute de extragere a informaţiilor de la cei care le deţin. Drept urmare eu nu aş recomanda nici copiilor şi nici adolescenţilor acest film, dar este decizia fiecăruia ce anume doreşte să vizioneze.

Nu voi dezvălui întreaga poveste a filmului, dar voi menţiona faptul că intriga acestuia se bazează pe faptul că Gerard Butler încearcă să îl elibereze pe preşedintele SUA care este ţinut ostatic chiar în Casa Albă. Teroriştii sunt nord-coreeni (să fie oare vreo legătură cu recenta escaladare a tensiunii în Peninsula coreeană?) şi sunt foarte bine antrenaţi şi motivaţi. Ciudat este că la începutul filmului se poate admira o operaţiune bine închegată şi pusă în operă prin care “băieţii răi” reuşesc să ocupe Casa Albă şi să îl răpească pe locuitorul acesteia, dar ulterior impresia lăsată se estompează din moment ce gruparea teroristă începe să facă o serie de erori, erori care conduc către un final probabil aşteptat de spectatori. Interesantă este motivaţia care îi îndeamnă la luptă pe aceşti indivizi, motivaţie care nu are nicio legătură cu îmbogăţirea membrilor grupării, fiind una pur ideologică, bazată pe răzbunare şi pe sintagma internaţională “să moară şi capra vecinului!”.

În mijlocul aceste situaţii critice Gerard Butler îşi menţine calmul şi face ce ştie el cel mai bine şi pentru care a fost pregătit: elimină rând pe rând adversarii. Evident că are parte şi de noroc pentru că prin definiţie eroul american este norocos, dar cel mai important este faptul că Gerard Butler nu îşi pierde simţul umorului, filmul beneficiind de câteva momente care aduc aminte de sarcasmul lui Bruce Willis şi care mai deconectează spectatorul de la intensitatea acţiunii desfăşurate pe ecran.

Despre efectele speciale nu voi comenta prea mult pentru că mi s-au părut bine integrate în acţiunea filmului şi nu am remarcat nimic nelalocul lui. În schimb am remarcat câteva inadvertenţe legate de logica scenariului şi a acţiunii: de ce ai avea nevoie de un sistem de anulare pentru un alt sistem de anulare? Şi de ce primul sistem de anulare are nevoie de cinci minute pentru a se execută, pe când cel de-al doilea se execută imediat? Şi de când Preşedintele SUA este de acord să fie dezvăluite coduri secrete legate de armele nucleare?

Ca o concluzie recomand filmul amatorilor genului acţiune şi acelora care şi-ar fi dorit că ultimul film din seria “Greu de ucis” să se încadreze mai mult în tiparul celorlalte filme din serie.