Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Loc de veci sau de parcare?

Despre parcările de reşedinţa din Bucureşti aproape că nu mai este nimic de scris. Toate publicaţiile afirmă că numărul acestora este foarte mic în comparaţie cu numărul proprietarilor de autovehicule care doresc să le închirieze, iar la televizor sunt difuzate emisiuni întregi despre acest subiect. Cu toţii ştim că sunt prea multe maşini pentru câte parcări de reşedinţa avem disponibile!

Drept urmare suntem obişnuiţi cu această stare de fapt. Mai mult decât atât, suntem obişnuiţi şi cu retorica candidaţilor la Primărie care promit mii de locuri noi de parcare în fiecare campanie electorală. Indiferent dacă candidează pentru Primăriile de sector sau pentru Primăria Municipiului Bucureşti, aceştia propun proiecte care de care mai fanteziste, rezultând un număr al viitoarelor parcări ameţitor!

Cu toate acestea un singur lucru este de netăgăduit: până când viitoarele super-parcări de reşedinţă se vor construi trebuie să ne mulţumim cu ce avem. Iar în acest moment avem un număr insuficient de locuri de parcare de reşedinţă, care nici măcar nu sunt distribuite uniform pe raza celor şase sectoare. Acestea sunt întreţinute şi închiriate cetăţenilor prin intermediul Administraţia Domeniului Public din fiecare sector, pe baza unui algoritm de tipul „primul venit, primul servit”. Cei care au avut contract de închiriere şi anul anterior sunt mai avantajaţi deoarece contractul se  reînnoieşte automat în cazul în care nu apar evenimente neprevăzute. Tocmai în acest fapt stă tentaţia de a frauda sistemul!

La ce mă refer mai exact? Am citit în această săptămână un articol în cotidianul Adevărul care prezenta un fapt divers: în sectorul 5 la ghişeul unde se achită contravaloarea închirierii locului de parcare au fost consemnate incidente datorate numărului mare de plătitori corelat cu numărul mic de casiere. S-au format cozi pentru că oamenii erau foarte temători că îşi vor pierde locul de parcare deţinut în anul 2008 dacă nu îl vor plăti la timp. Luând în calcul faptul că termenul limită de plată este sfârşitul lunii martie, am considerat iniţial că atitudinea cetăţenilor este cel puţin exagerată.

Însă afirmaţiile unuia dintre cei care stăteau la coadă m-au făcut să îmi revizuiesc atitudinea. Acesta a declarat reporterilor Adevărul că vecinii săi l-au declarat decedat la primăria de sector pentru a-i putea lua locul de parcare. Într-o primă fază am rămas profund uimit la auzul acestor lucruri, dar ulterior am analizat şi m-am întrebat dacă chiar sunt adevărate. Nu ştiu şi nici nu pot afirma că sunt reale, dar, dacă respectivul domn a prezentat lucrurile aşa cum s-au întâmplat ele cu adevărat, atunci avem o problemă. Şi încă una mare de tot!

Mi se pare inadmisibil să se întâmple aşa ceva! Dacă este adevărat, nu pot spune decât că acei indivizi care au gândit această schemă de fentare a realităţii se desconsideră ca fiinţe umană. Trebuie să remarc ingeniozitatea încercării, dar scopul şi metoda de punere în practică mi se par realmente groteşti! Este total uluitor cum o fiinţă umană încearcă să păcălească în acest fel pe altcineva şi sistemul în care cei doi sunt angrenaţi. Şi pentru ce? Pentru un loc de parcare! Doar pentru un loc de parcare! Mă întreb ce ar fi făcut pentru ceva mult mai important decât asta…

Evident că ai nevoie de o doză de nebunie şi de foarte mult tupeu ca să realizezi aşa ceva. Privind din exterior mă încearcă un sentiment de profund dezgust. Însă îmi revin repede pentru că îmi aduc aminte că trăim în ţara în care concetăţeni de ai noştri „uită” să declare decesul bunicilor lor pentru a încasa în continuare pensia acestora. Morbid, dar oarecum motivat din raţiuni economice şi de supravieţuire atâta timp cât pensia bătrânilor reprezintă pentru o mare parte dintre aceşti indivizi singura modalitate de a primi bani.

Însă când e vorba să îţi declari vecinul decedat pentru a-i ocupa locul de parcare depăşeşti orice limită a bunului simţ şi a regulilor de convieţuire în comunitate. Te ghidezi doar după regula „Să moară şi capra vecinului” modificată într-un stil românesc în „Să moară vecinul, ca să îi iau eu capra”!

Facebook Twitter Plusone Linkedin Email


Articole din categoria Social:

Categorie Social
Etichete:

Adresa email nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

ATENTIE !!! Toate comentariile sunt moderate.

Vor fi aprobate doar comentariile care se refera strict la tema dezbatuta in cadrul articolului si care nu contin replici rasiste, xenofobe sau jignitoare.
Vor fi respinse automat comentariile care folosesc un limbaj nepotrivit si/sau care contin injurii la adresa autorului articolului original sau la adresa unui autor de comentariu din cele anterioare.