Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

O mişcare inteligentă?

Nu ştiu câţi credincioşi catolici participă în fiecare dumininca la slujba săptămânală de la Catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureşti. Probabil în jur de câteva sute. Poate în anumite cazuri – sărbători religioase importante, vizite ale unor înalte feţe bisericeşti – să fie câteva mii. Oricum rar se ajunge la cifra de 5.000 de enoriaşi care să participe simultan la slujbă, mai ales într-o duminică fără o însemnătate aparte în calendarul catolic. Cu toate acestea duminica trecută au fost prezenţi aproximativ 5.000 de credincioşi la Catedrală (chiar 8.000 conform altor surse). Cum s-a reuşit această mobilizare fără precedent? Printr-o decizie inteligentă a conducerii bisericii catolice din Bucureşti. Mai întâi s-a anunţat oficial că în nicio altă biserică catolică din sudul ţării (cu excepţia Catedralei) nu se va oficia slujba duminicală în semn de protest faţă de continuarea lucrărilor la clădirea de birouri Cathedral Plaza din imediata vecinătate a Catedralei „Sfântul Iosif”. Apoi a fost anunţată şi organizarea unui marş pentru a protesta cu privire la nepăsarea autorităţilor în ceea ce priveşte construcţia de blocuri foarte înalte lângă clădiri de patrimoniu.

De ce afirm că această hotărâre total ieşită din comun a fost una inteligentă? Pentru că în acest fel s-a reuşit mobilizarea credincioşilor catolici pentru a participa la marş. De fapt consider că toată acţiunea s-a desfăşurat respectând un plan foarte bine pus la punct şi care a funcţionat extrem de bine. Pentru început a fost nevoie de acoperire media pentru a populariza intenţia de organizare a marşului de protest. Cum presa nu este interesată neapărat de ceea ce este corect şi normal, ci mai degrabă este avidă de extraordinar şi de anormal, ne putem imagina cu toţii ce relatări „ample” ar fi fost prin ziare şi pe la televiziuni despre „un alt protest împotriva Cathedral Plaza”. Probabil presa scrisă ar fi publicat un scurt reportaj despre pe care l-ar fi încadrat printre ultimele pagini, iar televiziunile ar fi făcut o relatare despre marş undeva în zona reclamelor când atenţia telespectatorului este destul de scăzută.

Dar senzaţionalul a venit din partea conducerii bisericii catolice care a hotărât să nu se oficieze sfânta liturghie decât la Catedrala „Sfântul Iosif”. Această hotărâre a atras atenţia presei care imediat a popularizat-o. În definitiv bisericile sunt deschise şi se oficiază slujbe chiar şi pe timp de război, iar acum, pe timp de pace, să fie închise duminică? Neobişnuitul a atras şi hotărârea a ajuns repede la publicul ţintă, iar acţiunea şi-a atins scopul final din moment ce la marşul organizat au participat foarte mulţi credincioşi.

Hotărârea a mai avut şi un alt scop: atragerea credincioşilor exclusiv către Catedrală „Sfântul Iosif” pentru a putea participa ulterior şi la marşul organizat. Să ne imaginăm că nu ar fi fost luată această hotărâre şi credincioşii ar fi putut participa duminică la slujbă la bisericile cele mai apropiate de casele lor, iar la final preotul le-ar fi spus acestora despre marşul organizat în Bucureşti. Mă întreb câţi dintre cei prezenţi la slujbă ar fi dorit să participe şi la marş? Şi câţi dintre ei ar fi participat efectiv? Probabil nu prea mulţi.

Problema pe care o are această mişcare de protest este că durează de prea mult timp. Oamenii au fost revoltaţi la început de hotărârea de a se construi acea clădire foarte înaltă lângă catedrală. S-au organizat marşuri, s-au depus petiţii, a intervenit până şi Sfântul Scaun pentru oprirea construcţiei. Dar acest lucru nu s-a realizat, iar clădirea este acum la faza de finisaje exterioare. Oamenii s-au obişnuit într-un anume fel cu acea clădire. Mulţi nu o plac, alţii sunt indiferenţi şi sunt puţini cei care sunt de acord cu existenţa ei. Dar cu toţii s-au resemnat şi deja au acceptat-o în peisajul cotidian. Aşa că acum sunt puţini cei care încă mai militează activ pentru stoparea lucrărilor.

Confructată cu o blazare generalizată conducerea bisericii catolice a trecut la măsuri extreme. Aceastea au funcţionat pentru săptămâna trecută. Finalitatea a fost aceeaşi că de fiecare data: un marş de protest şi o petiţie depusă la Guvern. Rezultatul? Probabil niciunul, din moment ce este greu de crezut că Guvernul va expropia actualul proprietar şi va dărâma o clădire de aşa dimensiuni. Mă refer la costurile pe care o asemenea hotărâre le-ar implica. Nu numai costul clădirii propiu-zise ci şi la eventualul câştig obţinut din afacerea de închiriere a spaţiului!

Poate că ar fi fost posibilă soluţia dezafectării construcţiei dacă s-ar fi constatat o ilegalitate la întocmirea documentaţiei de construcţie. Însă justiţia a hotărât că toate avizele sunt în regulă şi că autorizaţia de construcţie este valabilă. Deci nicio şansa să se oprească construirea clădirii. Analizând situaţia putem conluziona până la urmă că indiferent cât de bine şi de inteligent a fost organizată mişcarea de duminică, rezultatul ei pe termen lung pare să fie total potrivnic Catedralei „Sfântul Iosif”.

Facebook Twitter Plusone Linkedin Email


Articole din categoria Social:

Categorie Social
Etichete:

Adresa email nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

ATENTIE !!! Toate comentariile sunt moderate.

Vor fi aprobate doar comentariile care se refera strict la tema dezbatuta in cadrul articolului si care nu contin replici rasiste, xenofobe sau jignitoare.
Vor fi respinse automat comentariile care folosesc un limbaj nepotrivit si/sau care contin injurii la adresa autorului articolului original sau la adresa unui autor de comentariu din cele anterioare.