Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Şi ei sunt printre noi!

Scaun cu rotile

De câte ori aţi văzut semnul acesta? De multe ori? De puţine ori? De fapt, vă mai aduceţi aminte unde l-aţi văzut ultima oară? La alimentară? La toaletă? La urcarea în autobuz? La metrou?…

De obicei treci pe lângă el fără să îl remarci. Prins în agitaţia zilnică a vieţii, nu mai ai timp să te gândeşti şi la ce fac ceilalţi. Ajunge chiar să nu te mai intereseze. Fiecare cu treaba lui! Ce contează dacă în magazinul în care tocmai ai intrat este facilitat sau nu accesul personelor cu dizabilităţi locomotorii! Şi dacă nu e, ce? Tu ai intrat, îţi faci cumpărăturile liniştit şi te duci acasă! Să se ocupe alţii de treaba asta! Nu e treaba ta!

Te-ai gândit vreodată la ce simte o persoană imobilizata în scaunul cu rotile atunci când nu poate intra într-un magazin general? Ai încercat să vezi prin ochii ei umilinţă pe care o îndură atunci când roagă pe unul sau pe altul să o împingă pe scări cu caruciorul? Şi care e vină ei? Doar că suferă de un handicap?!? Nu e de ajuns faptul că deja a primit o palmă de la soartă? Acum mai trebuie să cerşească şi mila trecătorilor să o ajute să intre în magazin? Şi când te gândeşti că e doar un magazin! Nu mai vorbesc de alte instituţii, mijloace de transport în comun sau diverse alte locuri publice!

Legat de întrebarea din primul paragraf, vă pot spune eu sigur unde aţi văzut semnul respectiv! La staţiile de metrou Gara de Nord şi 1 Mai. Pentru că acestea sunt momentan singurele staţii de metrou dotate cu lifturi special construite pentru accesul persoanelor cu dizabilităţi locomotorii! Că şi cum aceste persoane s-ar plimba tot timpul doar între staţiile de metrou specificate! Este o bătaie de joc la adresa noastră, a tuturor! Conform site-ului Metrorex există un plan care prevede că se vor investi 24 de milioane de Euro pentru facilitarea accesului persoanelor imobilizate în căruciorul cu rotile, dar până acum s-au construit doar două lifturi în două staţii! De curând au mai fost construite planuri înclinate de acces la alte două staţii de metrou! Unde? Unul la Piaţă Unirii, iar celălalt la Gara de Nord! Evident că tot la Gara de Nord, dar la intrarea cealaltă! (sâc!)

Cât despre alte mijloace de transport în comun, nu mai am ce comenta! Doar autobuzele Mercedes au platformă joasă şi permit urcarea caruţului mult mai uşor! Dar, cu toate acestea, nu am văzut niciun fel de platformă mobilă automată care să facă legătură dintre bordură şi platforma autobuzului şi care să permită accesul personelor imobilizate în cărucior fără însoţitor. Există un plan înclinat care se coboară la uşa din mijloc, dar nu poate fi folosit decât de însoţitorul celui din cărucior! De altfel, nici nu e nevoie de un sistem automat, având în vedere obiceiul prost al şoferilor de autobuz de a opri la mai mult de un metru de bordură şi de staţie pentru a reintra ulterior mai uşor în trafic! Oricum ar fi inutil pentru că este foarte greu – dacă nu aproape imposibil! – să te urci în autobuz cu caruciorul atunci când plouă şi eşti până aproape de genunchi în apa de ploaie care nu se scurge pentru că este înfundată canalizarea!

Iar la tramvaie este şi mai rău! Refugiul este construit la o înălţime de cel puţin 20 de cm şi nimeni nu îl poate urcă de unul singur dacă se află într-un cărucior! Apoi urmează calvarul urcarii în tramvai pentru că există doar câteva tramvaie din Bucureşti construite cu platformă joasă sau cu dispozitive speciale pentru accesul carucioarelor! Incredibil, dar adevărat!

Mai nou aproape toate instituţiile publice s-au conformat şi au făcut locuri de acces special pentru cărucioare. Dar, aşa cum e în România, atunci când se face ceva care este impus, sigur se face în bătaie de joc şi cu multă risipă de resurse! Multe dintre aceste rampe au costat enorm (mii de lei fiecare) şi rezultatele sunt catastrofale! Pentru că s-au făcut „ca să se facă”, nimeni nu s-a gândit şi la funcţionalitatea lor! Aşa că mare parte dintre ele prezintă un unghi de înclinare mai mare de 30o, asta în cazul fericit, pentru că sunt şi cazuri în care unghiul depăşeşte 45o urcând vertiginos spre 60o! Oare pentru cine sunt făcute aceste rampe? Pentru persoane cu dizabilităţi locomotorii care au fost anterior campioni la alpinism?!?

Din păcate unghiul de înclinare a rampei de acces nu este singurul inconvenient. Aşa cum am citit în acest articol, unele dintre instituţiile obligate de lege să construiască rampe speciale de acces au hotărât să placheze aceste rampe cu gresie (probabil ca să arate mai frumos), dar cu toţii ştim că pe gresie se alunecă, deci rezultatul este acelaşi: tot nu este permis accesul celor imobilizati în caruciorul cu rotile!

În final vreau să vă atrag atenţia asupra unui fapt banal: mersul pe jos! Aţi remarcat câte dintre străzile din Bucureşti dispun de loc special pentru urcarea caruciorului cu rotile? România nu se dezminte nici de data această! După ce domnul primar Băsescu a promis că dacă va câştiga alegerile din 2000 într-o perioadă de un an va realiza rampe speciale de acces – şi, spre surprinderea multora, chiar s-a ţinut de cuvânt! – s-a întâmplat că în 2004 să fie ales Preşedinte, iar locul vacant să fie adjudecat de către domnul Videanu. Şi ce face domnul Videanu? Da startul la operaţiunea „borduriada” prin care se schimbă bordurile pe fiecare stradă de mai multe ori pe an. Dar, de această dată, nimeni nu se mai gândeşte şi la rampele speciale de acces! Iar, în cazurile fericite în care există şi aceste rampe, cel mai probabil în mijlocul lor stă un stâlp bine ancorat care are drept scop împiedicare şoferilor să intre cu maşină pe trotuar! Că doar de, suntem în România!

Concluzia este una simplă: încă nu avem grijă de semenii noştri imobilizaţi în scaunul cu rotile! Şi, mai mult decât atât, facem anumite lucruri care îi pun pe aceştia într-o postură şi mai ingrată! Vă propun ceva: lăsaţi la o parte tot ce aţi citit până acum! Gândiţi-va că nu este vorba despre un adult în caruciorul cu rotile! Imaginaţi-vă că sunteţi voi în spatele caruciorului pentru bebeluşi şi în el se află copilul vostru în vârstă de câteva luni. Credeţi că pentru voi va fi mai uşor să urcaţi caruciorul în tramvai? Va fi mai uşor să urcaţi cele câteva trepte de la primărie? Eu nu cred! Iar atunci când realizaţi că acest lucru este dificil de făcut, gandiţi-vă la ce simte un semen de-al nostru care este în căruciorul cu rotile fără voia lui…

Logo preluat de pe Free Wheeling Graphics

Facebook Twitter Plusone Linkedin Email


Articole din categoria Social:

Categorie Social
  • gab spune:

    Da! Şi handiapaţii e oameni! Natura umană nu înseamnă numai picioare şi oase, ci şi roţi şi fiare! Trebuie să luptăm împreună pentru promovarea principiilor formulate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului! După cum spunea şi Ion Iliescu „ancoraţi în sinergia faptelor, noi nu mai avem să ne gandim la cei de lângă noi”. Avem nevoie mondială prin care toate forţele sociale să se unească şi să ducă la pieire burghezia egoistă care monopolizează străzile. Trăiască republica!

    P.S: Să oprim şi traficul cu creiere!

    05 martie 2008 la 10:17
  • stefan spune:

    Sunt intru-totul de acord bogdane, e aiurea ce se intampla, e o bataie de joc. legat de copil nici nu cred ca l-as transporta in carucior ci mai bine in spate si il invat sa mearga de la o varsta frageda pentru ca, deh, suntem in romania. m-am si saturat de scuza asta, romania e o tara ca toate celelalte, nu suntem intr-o zona de conflict, nu avem fenomene naturale distructive in zona ci pur si simplu suntem lenesi, superficiali si nepasatori. e vorba de fibra umana, cate tari au trecut prin conflicte, si-au vazut orasele bombardate si cu toate astea le-au facut de o frumusete inconfundabila. Cat timp nu eliminam elementul putred din fibra umana putem sa comentam si sa ne plangem cat vrem, tara nu se va schimba. vreau sa cred ca tara asta va ajunge la standardele civilizatiei occidentale insa nu cred ca ma incalzeste prea mult faptul ca ma voi bucura de asta cu cateva zile inainte sa mor de batranete.
    Putem, prin fonduri si investitii, sa oferim romanilor cele mai frumoase cladiri, cele mai curate parcuri si rezervatii naturale, cele mai bune conditii de munca si salarii mai mult decat satisfacatoare, acest lucru nu-i va impiedica sa-si manifeste lipsa de respect pentru sine si semeni. Aici trebuie sa lucram, schimband omul putem sa schimbam mediul in care traim.

    06 martie 2008 la 21:59
  • John Doe spune:

    Apropo de treaba asta, eu am ramas profund impresionat in America cand mergeam cu autobuzul si intr-o statie astepta un om intr-un scaun cu rotile. Pe langa faptul ca autocarul s-a inclinat in partea dreapta pana la acelasi nivel cu bordura, a mai fost rabatata automat o rampa pentru persona in cauza, dupa care soferul s-a dat jos si ajutat persona respectiva sa se „ancoreze” [erau niste benzi elastice] in autobuz si l-a ajutat sa-si puna centura de siguranta. Prima daca cand am vazut treaba asta, ma uitam fascinat de intreg procesul.
    In Germania nu toate mijloacele de transport in comun [tramvaiele] erau prevazute pentru persoanele cu cu dizabilităţi locomotorii/carucioare, insa cele care erau, veneau in mod regulat [cel putin 30 min].
    In fine, cateodata stau si ma gandesc…life sucks, but sometimes it can suck even more!

    13 martie 2008 la 21:58
  • stefan spune:

    Azi am fost la bogdan un prieten de a lui soramea e in scaun cu rotile sisi culmea ironiei el ma ajutat eram in buzau si nu aveam cum sa imi pun niste bandaje in public si m-am dus la el acasa si mi am pus bandajele … dumnezeu sa il ajute

    13 mai 2008 la 15:49

Adresa email nu va fi publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

ATENTIE !!! Toate comentariile sunt moderate.

Vor fi aprobate doar comentariile care se refera strict la tema dezbatuta in cadrul articolului si care nu contin replici rasiste, xenofobe sau jignitoare.
Vor fi respinse automat comentariile care folosesc un limbaj nepotrivit si/sau care contin injurii la adresa autorului articolului original sau la adresa unui autor de comentariu din cele anterioare.