Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Trofeul „Pinocchio”

Pe vremea când cotidianul „Adevărul” avea o altă echipă de conducere, din care făcea parte şi Dumitru Tinu, direcţia ziarului era diferită de cea actuală, în sensul că lipseau ştirile senzaţionale neinteresante gen „ce a mai făcut un anume manelist” sau „ce cucerire nouă are un faimos fotbalist”. În acea perioadă „Adevărul” era axat în special pe ştiri sociale şi politice, cu accent uneori spre politica de stânga, dar fără a se implică activ pentru a susţine un anumit partid.

Tot în această perioadă exista şi un top săptămânal al celor petrecute în viaţa publică, centrat pe declaraţiile oamenilor politici. Mare parte dintre actualii lideri politici au fost cel puţin o data citaţi în acest top în calitatea de deputat, senator sau ministru pe care o aveau atunci. Topul avea mai multe secţiuni, dar mă voi rezumă să descriu doar pe una dintre ele: „Trofeul Pinocchio”, trofeu ce se acorda acelei declaraţii care era total neadevărată. Ba, mai mult decât atât, unele dintre acestea erau şi neplauzibile sau total ilogice, cu şanse foarte mici de a fi puse în practică, încât era evident pentru toată lumea că acestea reprezintă doar rodul imaginaţiei celui care le-a rostit.

După câţiva ani în care acest trofeu a fost dat uitării, eu îl readuc în prim-plan pentru că a început campania electorală. În aceste zile politicienii au ocazia să promită cele mai năstruşnice chestii pentru a mai câştiga un vot sau două. Iar apropierea datei alegerilor face ca ghiduşiile promise să fie din ce în ce mai puţin plauzibile, unele dintre ele devenind deadreptul ridicole. După ce domnul Geoană a avut „geniala” idee de a oferi o sumă de bani celor care se vor întoarce în ţară sau se vor stabili la ţara în România, a venit timpul că şi domnul Videanu să emită o teorie populistă, „profund fundamentată” economic!

Citește mai departe

Poveste de campanie

Se apropie alegerile şi se ascut săbiile. Confruntările de idei sunt înlocuite uneori de bătăi în plină stradă, iar discursurile candidaţilor tind să devină din ce în ce mai acide. În definitiv miza este foarte mare: cine câştiga alegerile poate forma noul guvern şi poate conduce ţara pentru următorii patru ani. Aşa că niciun efort nu este prea mare pentru un posibil viitor câştig!

Spre deosebire de campaniile electorale anterioare, am remarcat o diversificare a mijloacelor de comunicare atât audio-video cât şi în mediul on-line. Mai toate partidele şi-au construit campanii noi, mai mult sau mai puţin revoluţionare, pe care le afişează electoratului în speranţa că ei vor fi cei votaţi. O serie de alte formaţiuni politice încearcă să adopte stilul de campanie agresiv şi nonconformist folosit până acum doar de PD-L / Traian Băsescu (vă mai aduceţi aminte de primele pagini ale ziarelor şi a unor site-uri care aveau cuvântul „NU” scris cu un alt font şi cu o altă culoare din campania pentru demiterea Preşedintelui?)

Dacă până acum PD-L (atât individual, cât şi ca parte din fosta alianţă DA) era învingătorul absolut în cursa pentru sloganuri de campanie atractive şi uşor de memorat (vezi „Vin la Primărie!”, „Aşa DA sănătate!”, „Să trăiţi bine!”), de data această au pornit greşit în campanie. Sloganul ales „Ei cu ei, noi cu voi” este mai puţin inspirat şi produce o confuzie în mintea alegătorului. Cine suntem „noi” şi care sunt „ei”? Este adevărat că sloganul este însoţit de sigla PD-L, iar site-ul campaniei prezintă candidaţii PD-L, dar câţi dintre viitori alegători au avut curiozitatea să intre pe site ca să se lămurească?

Citește mai departe