Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Puţină ecologie

Nu cred în eficienţa programelor de tipul „Ora Pământului„. De ce? Pentru că, în opinia mea, acest tip de program mai mult aduce un deserviciu decât să ajute mediul înconjurător şi nu are aproape niciun efect pe termen lung. Este adevărat că punctual se rezolvă ceva, dar gândind în ansamblu rezultatul este aproape nesemnificativ.

„Ora Pământului” presupune că în fiecare an timp de o oră o parte din locuitorii planetei noastre se gândesc că săvârşesc un lucru bun, acţiune pe care aceştia o consideră chiar ceva ecologic. La prima vedere tinzi să le dai dreptate din moment ce pare că anul acesta evenimentul a avut succes în România pentru că a determinat scăderea consumului de energie electrică în intervalul în care s-a desfăşurat evenimentul. Analizând în detaliu realizezi că efectul, deşi încurajator, este mai degrabă dezamăgitor.

Cu toate acestea nu trebuie gândit de la început într-un registru negativ. De fapt citind declaraţia preluată de RTV.net care confirmă că a scăzut consumul de energie electrică ajungi la concluzia că evenimentul a avut succes. A fost oare de ajuns să se închidă lumina şi electrocasnicele timp de o oră? I-a determinat acest lucru pe responsabilii de la nivelul sistemului energetic naţional să comande închiderea sau scăderea producţiei unei centrale electrice pe bază scăderii consumului? Sau a rămas totul la fel, în sensul că centralele electrice au continuat să funcţioneze (unele dintre acestea fiind chiar foarte poluante) la aceeaşi capacitate? Dacă nimic nu s-a schimbat în funcţionarea centralelor atunci rezultatul acţiunii este chiar nul, deşi s-a înregistrat o scădere de consum, fiind necesară oprirea marilor consumatori industriali pentru a se întâmplă ceva.

Citește mai departe

Genocidul verde

„M-am saturat sa fiu indiferent si sa vad cum spatiul verde este distrus in jurul meu! Mi s-a luat sa aud drujbe care taie copaci batrani si fara aparare. Gata! Vreau sa fac ceva care sa puna capat distrugerii sistematice a vegetatiei din Bucuresti! Vreau sa ma implic! Trebuie sa existe o cale care sa stopeze acest masacru la care noi asistam impasibili zi de zi…”

Cam asa credeam acum cateva luni. De atunci si pana acum nu s-a schimbat nimic. Nimic in sensul ca in continuare se taie copaci intr-o veselie fara niciun discernamant. Despre implicarea mea tot ce pot spune este ca am fost la cateva marsuri de protest la adresa administratiei care doreste sa reconfigureze centrul istoric al Capitalei si sa defriseze parcurile, marsuri organizate de catre grupul civic „Bucuresti„. Cam putin! Chiar foarte putin! Scuze si motive pot gasi oricand: nu am timp, nu ne asculta nimeni si nu avem parghii prin care sa obligam autoritatile sa ne asculte, suntem doar cativa si nu putem face manifestatii de amploare etc.

Un lucru este clar: spatiul verde se micsoreaza pe zi ce trece si poluarea ia amploare. De ce acest lucru? In primul rand se taie copacii care „consuma” dioxidul de carbon. In al doilea rand numarul masinilor a crescut foarte mult in Bucuresti. Deci poluarea e la ea acasa! Si ce facem noi? NIMIC! Asistam fara sa ne implicam la acest genocid verde!

Citește mai departe

Copacul de hartie

Am descoperit saptamana trecuta – in urma unui link primit de la o prietena – o initiativa demna de laudat: „Copacul de hartie” este un program ecologic care se adreseaza noua, tuturor celor care folosim hartie in activitatea noastra zilnica.

Ideea care sta la baza acestui concept este urmatoarea: se colecteaza hartie (de orice fel: de scris, pliante, fluturasi, ambalaje, ba chiar si ziare sau reviste) de la toate firmele sau persoanele care sunt dispuse sa-si ofere deseurile de hartie, apoi se transporta hartia colectata la un centru de reciclare si cu banii primiti se platesc cheltuielile pentru plantarea unor puieti.

Parerea mea este ca aceasta initiativa este oportuna, mai ales ca in Romania (in special in Bucuresti!) exista o totala lipsa de respect fata de spatiul verde. Goana dupa bani a trecut de orice limita a bunului simt si orice centimetru de iarba plasat intr-o zona cautata este ingradit si apoi transformat in spatiu construibil. Putin cate putin se va ajunge la situatia in care „micul Paris” va deveni „gigantul de beton”!

Citește mai departe