Despre viaţă cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam "acid" în comentarii. Vă las pe voi să decideţi asta…

Boxul colecţiei

Am observat că de câţiva ani anumite ziare şi reviste oferă cititorilor şi câte un DVD la achiziţionarea respectivei publicaţii. Ideea de marketing este bună şi presupun că astfel a crescut numărul ediţiilor vândute pentru că altfel ar fi încetat această practică. Indiferent dacă publicaţia apare zilnic sau săptămânal, metoda „ataşării” unui alt obiect de interes (acesta putând fi o carte, un DVD sau un calendar) i-a determinat pe cititori să înceapă să asocieze publicaţia cu diversele colecţii pe care această le promovează, crescând gradul de recunoaştere a publicaţiei printre aceştia.

Deşi ideea promovării unui alt obiect din sferă culturii este lăudabilă, sunt convins că niciun trust de presă nu face acest lucru din grijă nemăsurată pentru nivelul de cultură al cititorilor săi. Păstrând un nivel al preţului decent se asigură faptul că cei care vor cumpără se vor bucură de „bonusul” primit, menţinându-le acestora trează dorinţa de a cumpără şi data viitoare un alt obiect „ataşat”.

Însă colecţiile de DVD se pot împrăştia foarte uşor în biblioteca cititorului, aşa că responsabilii de la publicaţii şi-au imaginat un sistem prin care colecţiile numeroase primesc o cutie în care urmează să fie păstrate toate DVD-urile. Abordarea este foarte interesantă pentru că în acest mod se crează artificial o nevoie la nivelul cumpărătorului de a achiziţiona toată colecţia, aspect foarte important pentru că determină creşterea profitabilităţii colecţiei respective. În schimb implementarea putea fi mai inspirată.

Ceea ce este ciudat din punct de vedere lingvistic este denumirea dată cutiei respective. În toate mediile de informare această simplă cutie este denumită pompos „boxul colecţiei”. Înţeleg faptul că cei care sunt responsabili de apariţia colecţiei sunt afectaţi de sindromul romglezei, dar în acest caz situaţia este chiar hilară pentru că „box” are o cu totul altă semnificaţie în limba romană.

Citește mai departe

Eu nu vreau sa fiu „schegiulat”!

Motto: „Limba noastra-i o comoara / In adancuri infundata / Un sirag de piatra rara / Pe mosie revarsata” (Alexe Mateevici – Limba noastra)

Tu vrei? De fapt, stii ce anume inseamna a fi „schegiulat”? Nici eu nu stiam pana acum cateva zile. Atunci am avut marea revelatie: „a fi schegiulat” inseamna a fi programat sa te intalnesti cu cineva. Sincer, nu m-as fi gandit niciodata la asa ceva! Nu sunt un fan impatimit al domnului ex-senator Pruteanu (cel care a propus ca toti termenii sa fie tradusi in limba romana si sa se foloseasca doar variantele autohtone ale cuvintelor importate), dar mi se pare ca totul a depasit orice limita decenta!

Suntem pretutindeni inconjurati de individe sau indivizi care vorbesc romgleza pentru ca li se pare lor ca in acest fel devin mai importante / importanti si ca le arata si celorlalti ca stiu si ei engleza. Asa, si? Mare parte din populatia activa a acestei tari stie engleza, dar sunt doar cativa care se lauda cu asta…

Traim intr-o lume nebuna aflata permanent in miscare. Acum toti sunt „focusati” pe realizarea „asaigmenturilor bifor dedlain”. Lumea nu se mai duce la serviciu – si nici macar la servici! – ci toti se duc la „giob”. Ca de, e mai „trendi” sa spui asa decat arhaismul serviciu. Parintii nostri se duceau la serviciu! Noi nu! Noi suntem generatia de „menegeri” care ne ducem la „ofis”. Pai nu-i asa? Pana si banala functie de secretara a devenit „ofis meneger”…

Citește mai departe