februarie 2007

Civilizatia se masoara pe strada

I: Merg pe strada linistit. Aud in spatele meu un sunet infiorator: “Hrhhh! Ptiu”. Ma intorc pentru ca nu stiam exact ce se intampla. In vacarmul strazii sunetele auzite au trecut pragul psihic de la care ti se atrage atentia. Curiozitatea mi-a fost lamurita repede: in spatele meu era un “domn” imbracat intr-un costum foarte frumos si un palton lung si negru, deschis la nasturi. Sunetele pe care le-am auzit proveneau de la faptul ca dumnealui s-a hotarat sa-si desfunde nasul si gatul, iar apoi s-a gandit sa ne arate si noua ce “comori” ascunse erau in sistemul respirator al dumnealui si “le-a expus” pe strada in vazul tuturor. Probabil costumul de firma pe care il poarta nu are si buzunare pentru o batista sau poate dumnealui nu mai are bani sa-si cumpere batista dupa ce si-a cumparat costumul de la magazinul de fite! Cert este un singur lucru: “balta” lasata pe trotuar in locul unde a scuipat va mai ramane ceva timp si noi toti ceilalti vom calca peste toti microbii si toate impuritatile pe care corpul dumnealui a refuzat sa le lase inauntru… Oare asa face si acasa? Scuipa pe jos? Imi imaginez cum trebuie sa arate casa dumnealui…

II: Astept autobuzul in statie. Frig, bate vantul, fiecare calator incearca sa se inchida la haina cat de mult poate ca sa-si mentina tempertura corporala cat de cat constanta. Printre calatori o “domnisoara” in jur de 28 de ani. Draguta… Chiar frumoasa, as putea spune! Dar ce tine in mana? O tigara! Fumeaza cu o pofta nebuna, ca si cum ar fi ultima tigara din viata ei. Tot fumul se duce spre ceilalti calatori care asteapta infrigurati in statie. Pe dumneaei nu o deranjeaza. De altfel, dupa ce se termina prima tigara, mai aprinde una. Insa ghinion! Se apropie autobuzul dorit, asa ca “domnisoara” arunca repede tigara pe jos si o stinge apasat cu varful cizmelor din piele. O intreb daca considera ca e normal sa arunce resturile de tigari pe jos. Ma ignora, se urca pe scarile autobuzului si expira ultima “portie” de fum in mijlocul autobuzului plin de copii si de bunici… Oare asa face si acasa? Arunca resturile de tigara pe jos? Imi imaginez cum trebuie sa arate casa dumneaei…

Citește mai mult

Culmea examenului: subiectele de bacalaureat pe net!

Nici nu stiti cat de mult ma bucur ca am terminat liceul in 2001! Pentru ca daca ar fi trebuit sa dau examenul in 2007, probabil as fi innebunit. Nu de stres, nu de materia multa care trebuie invatata, nu de incapatanarea profesorului de fizica care te pune sa inveti formule peste formule din fizica nucleara cand stie clar ca tu vei da examen la limbi straine si nici macar de faptul ca esti neinteles de director si de diriginte cand stai si tu luni acasa dupa ce ai petrecut un week-end intreg la majoratul unui coleg.

Ce m-ar fi enervat cel mai tare este faptul ca actuala conducere a ministerului a hotarat sa arunce la cos toata munca depusa de catre elevi in ultimii patru ani. Manifestand o atitudine mai comunista decat cea care era prezenta inainte de ’89, domnul ministru Hardau s-a gandit sa-i ajute pe toti chiulangii, profitorii si plagiatorii de referate de pe net sa treaca si ei bacul. Ca doar oricum nu se uita nimeni la diploma ta de bacalaureat cand vrei sa te angajezi! Aici cred ca e singurul loc in care domnul ministru are dreptate: inflatia de facultati particulare acreditate sau mai putin acreditate a facut sa fie o oferta nemaiintalnita de absolventi de studii superioare. Acum poti fi orice:economist, jurist, filolog, pana si medic sau actor daca “cotizezi” bine si stii ce trebuie sa faci ca sa treci cu bine prin facultate.

In nemarginita sa marinimie, domnul ministru si echipa sa de specialisti (hmm… imi aduce aminte de “cei 50.000 de specialisti” de pe vremea CDR-ului!) au ajuns la concluzia ca e mai bine pentru elevi sa cunoasca subiectele la examenul de bacalaureat inainte de ziua examenului propriu-zis. Cum asta? Simplu: le-au afisat pe net. Si nu numai atat! Le-au afisat si rezolvarile la cele de la profile reale! Adica cum, sa nu poata consulta bietul elev subiectele pe care le va primi? Pai nu e mai bine pentru el asa? Ce sa se mai streseze saracul absolvent de liceu rezolvand munti de culegeri de matematica si/sau fizica? Chiar nu ne gandim si la intelectul tanarului in formare? Ce atata stres, ce atati neuroni distrusi incercand sa gaseasca rezolvarea! Nu-i trebuie si lui o pauza mica? Trebuie sa aiba si el timp de un Counter in retea si de un flirt mic pe Hi5! Oricum nu ramane cu nimic din atatea materii invatate! Oricum viata il va indruma pe alte cai in care nu intotdeauna cunostintele de cultura generala ii vor fi folositoare!

Citește mai mult

Daca voi nu ma vreti, nici eu nu va vreu!

Atacat din toate partile de catre adversarii politici si pus in situatia in care aliatii cad pe capete (vezi iminenta demisie/demitere a doamnei Macovei) presedintele Traian Basescu si-a jucat aseara o (ultima) carte. Asa cum il stim cu totii, dumnealui este un om de actiune si ii place riscul. Iar aseara si-a scos asul din maneca! Problema care se pune acum este: este un as castigator sau a fost doar ultima speranta a unui condamnat?

Va relatam in “Actorii ratati de pe scena teatrului politic” faptul ca presedintele a prezentat natiunii – sau s-a facut ca prezinta! – un biletel de la Primul-Ministru in care se presupunea ca ar fi fost rugat de acesta din urma sa intervina pe langa Parchet pentru un anumit grup de interese. Ceea ce n-a realizat Basescu atunci a fost ca lucrurile pot avea si intorsaturi neasteptate, dupa principiul “daca semeni vant, culegi furtuna!”. Asa ca, mai nou, a fost initiata procedura de destituire a sa din functie. Evident ca nimeni nu se astepta la asa ceva! Candva adversari de temut, membrii PNL si cei ai PSD au votat impreuna pentru modificarea legii referendumului, lege care in noua formula ar permite ca presedintele sa fie demis de majoritatea celor care s-au prezentat la urne, nu de majoritatea celor cu drept de vot.

Obisnuit cu situatiile de criza de pe vremea cand era comandant de nava, Basescu nu da inapoi la greu. De fapt, cam singura stare in care se simte dumnealui bine este starea de criza. Cred ca daca ar fi o rascoala populara sau o revolutie ar fi cea mai fericita zi a lui din cariere de presedinte! Dar, de data aceasta, situatia este mult mai greu de controlat. Are parte de o sustinere din ce in ce mai firava a Parlamentarilor, iar alegatorii s-au cam saturat de permanenta criza care il face atat de tonic pe “presedintele-jucator”.

Citește mai mult

Dezamagirea numita “Revizorul”

Dupa o asteptare de aproximativ doua saptamani, duminica seara am fost la piesa de teatru “Revizorul” de N. V. Gogol, pusa in scena la Teatrul de Comedie de catre regizorul Horatiu Malaele. Cu toate ca acest spectacol are in distributie actori foarte cunoscuti (Stefan Banica jr., George Mihaita) si este regizat de un nume mare al teatrului romanesc, ceea ce m-a determinat mai mult sa-l vad a fost faptul ca am primit referinte foarte bune privind aceasta punere in scena.

Dupa ce a fost laudat atat de mult, am hotarat sa merg si eu sa-l vad. Am incercat de mai multe ori sa iau bilete, dar ghinion, se vindeau foarte repede. Oarecum de inteles avand in vedere faptul ca sala de spectacol se incadreaza la categoria sala de dimensiuni medii si ,in afara de asta, mai mult de jumatate dintre bilete sunt automat rezervate pentru comanda on-line. Asa ca am urmat sfatul doamnei vanzator si m-am prezentat sa cumpar bilete miercuri la ora 12.30, atunci cand se anunta programul pentru saptamanile urmatoare. Fericit ca am facut rost de biletul mult cautat, am asteptat sa vina ziua spectacolului…

Din pacate, asteptarea lunga s-a finalizat cu o mare dezamagire. Spectacolul mi-a lasat un gust amar nu neaparat prin prisma asteptarilor avute ci prin modul cum s-au desfasurat lucrurile atat pe scena cat si in sala. Din punctul meu de vedere, toata organizarea pentru acest spectacol se incadreaza la categoria haos total.

Citește mai mult

Istoria Romaniei? In consolidare!

Duminica trecuta am fost la Muzeul National de Istorie a Romaniei. Ultima ora am vizitat acest muzeu cand avea ceva mai mult de cinci ani, eram in Bucuresti in vizita si tatal meu a vrut sa mergem impreuna la muzeu ca sa vedem si noi cum este prezentata istoria tarii noastre. De atunci si pana acum nu am mai reusit sa trec din nou pragul acestui muzeu desi am trecut de multe ori pe Calea Victoriei.

Grabit de vantul care batea in rafale puternice saptamana trecuta, am deschis usa mare si impunatoare de la parterul muzeului cu aceeasi curiozitate si dorinta de a afla chestii noi ca si acum aproximativ douazeci de ani. Nu mai tin minte exact cum s-au intamplat lucrurile atunci, dar acum impactul a fost maxim! Imediat ce am trecut pragul muzeului am intrat in contact cu un jardarm care injura in cel mai autentic grai romanesc pe cei care nu inchid usa dupa ce intra in muzeu. Acelasi individ mi-a aratat si drumul catre casa de bilete.

Am urmat drumul catre casa de bilete, am stat frumos la coada si am cumparat bilete. Nu voi comenta prea mult faptul ca biletele pe care le-am primit nu aveau trecuta serie si numar, pret si alte detalii. Sa inteleg ca tocmai Muzeul de Istorie s-a apucat de evaziune fiscala? Si pentru ce suma? Pentru 3 lei intrarea generala (1.5 lei pret redus)?

Citește mai mult