Frica de avatar

Multi oameni folosesc serviciul de mesagerie instant Yahoo Messenger, altii MSN Messenger, iar mai nou exista si Google Talk. Fiecare cu optiunea sa. Scopul este acelasi pentru toti: avem nevoie sa comunicam cu ceilalti, iar Internetul ne ofera optiunea de a „vorbi” gratis si nelimitat in timp! Acesta este si motivul pentru care numarul utilizatorilor serviciilor de mesagerie instant  creste in fiecare luna!

Cateodata insa nevoia de a comunica liber se intrepatrunde cu anumite cutume sociale greu de indepartat! Zilele trecute conversam pe messenger cu o veche cunostinta de sex feminin. Dupa un anumit timp m-a rugat sa imi scot poza de la avatar. Mirat am intrebat de ce ma roaga acest lucru. Raspunsul a fost stupefiant pentru mine: prietenul ei de origine spaniola nu intelege ce anume vorbim noi si este foarte gelos. Am indeplinit dorinta ei si am folosit optiunea „don’t share a display image” pentru restul discutiei.

Dupa ce am terminat conversatia m-am gandit la motivul care a determinat-o pe cunostinta mea sa ma roage asa ceva. De ce ii era frica de avatarul meu? Doar pentru faptul ca sunt baiat? Pentru ca sunt de parere ca prietenul ei gelos nu are nicio problema daca o vede discutand cu o fata! Deci e clar: doar faptul ca vedea un avatar in care era infatisat un baiat incepea sa aiba dubii cu privire la sinceritatea relatiei dintre ei doi. Poate mi se pare doar mie ciudat, dar eu gasesc ca acest lucru este putin anormal…

Continuă lectura Frica de avatar

„Premonitia” de a nu intra la film

Intotdeauna am fost de parere ca filmele in care joaca Sandra Bullock nu sunt de calitate. Aici ma refer in special la acele pelicule facute special doar ca sa umple cinematografele si sa inregistreze incasari record. Exemplele la care ma refer sunt „Speed 1” si „Speed 2„, „Reteaua„, „Demolatorul” care sunt filme de actiune, dar si la asa numitele „comedii romantice” gen „Elixirul dragostei” si „Miss Agent secret 1” si „Miss Agent secret 2„. Cu toate acestea anumiti oameni sunt de parere ca Sandra Bullock este o actrita foarte buna, dar numai ca isi alege filmele in care va aparea intr-un mod mai putin inspirat…

Mergand pe principiul ca talentul actoricesc se prezinta cel mai bine intr-o drama, am hotarat saptamana trecuta sa ma duc la un astfel de film in care rolul principal feminin este interpretat de catre Sandra Bullock. Filmul ales se numeste „Premonitia” si este un film foarte ciudat. Ciudat in sensul ca actiunea se petrece intr-un mod cu totul haotic. Nu exista un fir epic clar al filmului, totul desfasurandu-se pe perioada unei saptamani, dar zilele nu sunt tratate in ordinea fireasca. Saptamana incepe cu ziua de duminica si se termina in ziua de sambata (specific americanilor), iar actiunea se muta dintr-o zi in alta pe firul: joi, luni, vineri, marti, sambata, duminica, totul terminandu-se cu ziua de miercuri.

Subiectul filmului este unul relativ banal: la mijlocul saptamanii sotul Sandrei Bullock moare, ea afla a doua zi si pregateste toate cele necesare pentru inmormantare. Nimic spectaculos pana aici. Dar faptul ca zilele saptamanii nu se succed in ordinea normala face ca actiunea sa se petreaca haotic. Nu stii exact cand personajul interpretat de Sandra Bullock viseaza si nici cand traieste realitatea. Cu toate ca am incercat sa fiu foarte atent la ordinea in care se petrece actiunea, la un moment dat am pierdut firul si nu mai stiam exact ce zi este!

Continuă lectura „Premonitia” de a nu intra la film

Turismul romanesc

De 1 Mai am fost plecat in Bulgaria, la Nisipurile Aurii. Unii dintre cunoscutii mei mi-au reprosat – mai in gluma, mai in serios – ca „subminez” economia nationala preferand sa merg la mare la vecinii nostri bulgari, in detrimentul litoralului romanesc. Impulsionat cumva si de acest lucru, la sfarsitul saptamanii trecute am hotarat sa reevaluez conditiile si calitatea serviciilor oferite in statiunile noastre de la malul Marii Negre.

Am ales ca destinatie statiunea Olimp. Am facut aceasta alegere deoarece de mai multi ani doream sa aflu care sunt conditiile de cazare la hotelul Amfiteatru din Olimp. Asa ca vineri seara am sunat sa imi fac rezervare pentru o camera cu vedere la mare, iar sambata dupa pranz eram in fata receptiei hotelului Amfiteatru.

Primul contact cu serviciile turistice romanesti a fost unul placut. Domnisoara receptioner m-a intampinat cu un zambet larg, am realizat ca sunt printre cei norocosi care au primit camera cu vedere la mare (ulterior am aflat faptul ca jumatate de hotel era in reconstructie, deci se pare ca am fost chiar foarte norocos!) si totul parea ca decurge normal. Dar cum romanii trebuie sa faca ei ceva ca lucrurile sa nu fie placute pentru turist, aflu ca trebuie sa mai platesc o taxa denumita pompos „taxa hoteliera” in plus fata de pretul afisat la receptie. Nu m-a deranjat cuantumul acestei taxe (aprox. 12 RON) ci faptul ca nu am fost anuntat de la inceput cat anume trebuie sa platesc la final. Mi se pare normal ca atunci cand am facut rezervarea si am intrebat cat anume trebuie sa platesc in total sa mi se spuna si de aceasta taxa. Probabil doar mie mi se pare normal acest lucru…

Continuă lectura Turismul romanesc

Copacul de hartie

Am descoperit saptamana trecuta – in urma unui link primit de la o prietena – o initiativa demna de laudat: „Copacul de hartie” este un program ecologic care se adreseaza noua, tuturor celor care folosim hartie in activitatea noastra zilnica.

Ideea care sta la baza acestui concept este urmatoarea: se colecteaza hartie (de orice fel: de scris, pliante, fluturasi, ambalaje, ba chiar si ziare sau reviste) de la toate firmele sau persoanele care sunt dispuse sa-si ofere deseurile de hartie, apoi se transporta hartia colectata la un centru de reciclare si cu banii primiti se platesc cheltuielile pentru plantarea unor puieti.

Parerea mea este ca aceasta initiativa este oportuna, mai ales ca in Romania (in special in Bucuresti!) exista o totala lipsa de respect fata de spatiul verde. Goana dupa bani a trecut de orice limita a bunului simt si orice centimetru de iarba plasat intr-o zona cautata este ingradit si apoi transformat in spatiu construibil. Putin cate putin se va ajunge la situatia in care „micul Paris” va deveni „gigantul de beton”!

Continuă lectura Copacul de hartie

Discriminarea, intre bine si rau

Citesc ziarele si ma minunez din ce in ce mai mult de ce anume se intampla in tara asta. Am citit de curand o stire in care se relata faptul ca Ministerul Educatiei si Cercetarii a fost amendat de catre Comisia Nationala pentru Combaterea Discriminarii. De ce? Pentru ca nu a tradus variantele de subiecte de la bacalaureat si in limba minoritatilor nationale. Si nu, nu este vorba despre subiectele de la proba limba materna (proba rezervata exclusiv absolventilor apartinand minoritatilor nationale), ci este vorba despre subiectele propuse la matematica sau la fizica sau la oricare alta disciplina de la bacalaureat.

Acuzatia de discriminare a pornit de la un reprezentant al Uniunii Civice Maghiare din Miercurea-Ciuc care a declarat ca variantele subiectelor la bacalaureat au fost publicate si in limbile minoritatilor nationale abia in data de 13 februarie, la aproape o luna de la data publicarii acestora in limba romana – 15 ianuarie – si doar cu 3 zile inainte de finalul dezbaterii publice referitoare la ambiguitatea anumitor rezolvari ale subiectelor propuse.

Vreau sa va spun de la inceput ca am fost de mai multe ori prin Transilvania si nu mi s-a parut ca sunt conflicte intre romani si etnicii maghiari. In trei ani diferiti 2001, 2004 si 2005 am petrecut cate o saptamana de vacanta in statiuni montane considerate „neprielnice”: Sovata si Baile Tusnad, unde am fost tratat cu tot respectul cuvenit, desi nu stiu nici macar trei cuvinte unguresti! Ba, mai mult, toti cei de acolo vorbeau cu noi in romaneste daca vedeau ca nu stim ungureste. Avand in vedere acestea, ce anume ma deranjeaza pe mine referitor la amenda in cauza?

Continuă lectura Discriminarea, intre bine si rau

Sauna din autobuzul RATB

Scriam intr-un articol mai vechi „RATB-ul, claustrofobia si istoria Romaniei” despre senzatia pe care o traiesti atunci cand calatoresti cu unul dintre noile autobuze Mercedes care circula prin Bucuresti: caldura mare si lipsa de spatiu. De atunci a trecut mai mult de un an, numarul autobuzelor s-a marit (a depasit 400) dar conditiile sunt acelasi: aglomeratie, caldura, lipsa oxigenului. Exact ca intr-o sauna…

Motivul care m-a determinat sa revin asupra acestui subiect este ca am realizat ca s-a adeverit una dintre previziunile mele. Asa cum am relatat in articolul mentionat, geamurile noilor autobuze sunt putine, au suprafete mici si se deschid prin balansare la 45o si nu reusesc sa introduca o cantitate suficienta de aer in interiorul autobuzului. In plus trapa din plafon este asezata spre mijlocul vehicului astfel incat calatorii care sunt plasati in partea din fata au toate sansele sa ramana fara aer. Exista cateva exceptii de la aceasta regula (ma refer aici la ultima serie de autobuze care permite deschiderea geamurilor in plan orizontal si are trapa asezata spre partea din fata a vehiculului) insa acestea sunt foarte putine relativ la numarul total de autobuze Mercedes.

Anul trecut nemultumirile oamenilor nu s-au facut auzite deoarece primele autobuze au fost introduse la inceputul verii, numarul lor a crescut treptat, asa ca s-a circulat preponderent cu vechile autobuze DAF in perioada torida. Oricum, anul trecut oamenii asteptau sa vada exact cum se circula cu noile vehicule, mai ales ca domnul primar Videanu ne-a promis tuturor ca vom circula „civilizat” cu autobuzele Mercedes. Luand in calcul modul in care se circula in aceste zile caniculare prin Bucuresti cu autobuzul ma intreb: intradevar se circula „civilizat”?

Continuă lectura Sauna din autobuzul RATB

„Poporul” minus minoritatile

Se pare ca domnul presedinte Basescu are o problema cu minoritatile. Indiferent daca este vorba despre minoritatile sexuale sau cele etnice. Este binecunoscut faptul ca domnia sa se comporta ca un om din popor – probabil acesta a fost si motivul pentru care are un numar atat de mare de simpatizanti si de adepti – insa eu cred ca functia de Presedinte iti ofera si obligatii, nu numai drepturi!

Una dintre obligatii este sa respecti legile statului si Constitutia. Desi nimeni nu a putut demonsta fara dubii acest lucru, eu cred ca domnul presedinte a incalcat cel putin o data Codul rutier atunci cand s-a urcat la volan dupa ce a petrecut cu echipa Steaua calificarea in semifinalele Cupei UEFA. Nici a doua oara nu a putut fi demonstrat fapul ca a incalcat legea care interzice discrimarea de orice fel atunci cand a folosit apelative jignitoare la adresa unui ziarist la finalul unei conferinte de presa. Nestingherit de nimeni (nici de justitie si nici de electorat) presedintele a reusit performanta de a mai incalca inca o data legea pentru combaterea discriminarii, dar de data asta si-a atras si un mic bonus: posibila incalcare a Codului penal. Din pacate pentru domnia sa, ultima oara a fost inregistrat si prezentat la stiri.

Continuă lectura „Poporul” minus minoritatile

Civilizatia la telefon

Suntem inconjurati pretutindeni de telefoane. Acasa, la scoala, la serviciu, in timpul liber. Vorbim la telefoane fixe, mobile, la cele VoIP, folosim „dinte albastru”, „maini libere”, „vorbitor”. Cu toate acestea stim sa comunicam simplu, eficient si manierat? Nu cumva avalansa de „superoferte” de la companiile de telefonie mobila ne-a dat peste cap ritmul natural de crestere si penetrare a telefoniei in tara, iar noi ne-am trezit posesori ai unor aparate miraculoase pe care nu stim sa le folosim corect si civilizat?

In acest articol vreau sa va prezint cateva din situatiile pe care le-am intalnit atunci cand am sunat pe cineva sau am fost sunat. Unele dintre acestea sunt comice, iar altele tragice. Nu vreau sa le numesc reguli pentru ca fiecare dintre noi este unic in felul sau si nu toti gandim la fel! De aceea, doresc ca tot ce am scris mai jos sa fie interpretat drept sfaturi!

Pentru inceput tin sa mentionez faptul ca am invatat din propria experienta (adica in stilul dur – ai patit o data si nu vrei sa mai patesti si a doua oara!) ca e indicat sa dormi cu telefonul mobil inchis in timpul noptii. De ce? Pentru ca exista „binevoitori” care se plictisesc in timpul noptii si care se gandesc sa te salute. Aici nu ma refer la cazurile in care vorbesti cu cineva pe messenger, stie ca esti treaz si vrea sa continuati convorbirea la telefon. Ma refer la acei indivizi care nu au mai vorbit cu tine de mult timp si acum au o revelatie nocturna, te apeleaza si te trezesc la 3 dimineata ca atunci vor ei sa te intrebe ce mai faci!

Continuă lectura Civilizatia la telefon

DA si Basescu

Zilele acestea presedintele-suspendat Traian Basescu se confrunta cu o mare problema de imagine, problema pe care, mai mult ca sigur, nu a preconizat-o niciodata. Cunoscut drept Presedintele „DA”, domnia sa este nevoit acum sa convinga electoratul sa voteze NU la referendumul de la sfarsitul acestei saptamani.

Asa cum am declarat si in alte articole ale mele, eu sunt de parere ca omul politic Traian Basescu este 100% rezultatul unei campanii bine facute de marketing politic. Asemeni oricarui produs care se bucura de o expunere media foarte buna, si politicianul Basescu a avut parte de o crestere fulminanta, care s-a finalizat cu alegerea sa in functia de Presedinte al Romaniei.

Eu eram in clasele primare atunci cand domnul Basescu conducea pentru prima oara Ministerul Transporturilor in timpul guvernului Petre Roman, asa ca nu pot expune o parere pertinenta cu privire la activitatea dumnealui din acea perioada. Insa a ramas in zvonistica nationala intrebarea referitoare la soarta flotei comerciale romanesti care se pare ca a fost vanduta in primii ani dupa revolutie.

Continuă lectura DA si Basescu

Apartamentul non comunist

E vopsit intr-o culoare foarte atragatoare. De cele mai mult ori crem sau oranj. Atrage privirea tuturor. E frumos. E un soi de dragoste la prima vedere. Il vrei. Nu conteaza cum. Vrei si tu sa stai in el, sa simti ca ai orasul la picioare. Iti place asteptarea senzatiei pe care o vei simti cand vei deschide prima oara usa de la apartamentul tau nou!

Oricum pana sa ajungi sa devii proprietar e mult de lucru. Cam vreo 30 de ani de munca continua! Vi se pare mult? Mie mi se pare enorm! Este oare corect sa muncesti o viata intreaga si la sfarsit sa ramai cu un apartament de maxim 150 m2? Personal mi se pare inechitabil. Fata de cine? Fata de noi toti care vrem doar sa avem un acoperis deasupra capului!

Cum se ajunge la situatia aceasta? Simplu: locurile libere pentru constructie de blocuri sunt putine in Bucuresti. Si cele care sunt disponibile sunt folosite pentru constructia de cladiri de birouri. Asa ca este o cerere foarte mare de spatiu si o oferta foarte mica. In aceasta situatie, orice dezvoltator este nevoit sa ajusteze in plus pretul final al apartamentului. Din pacate insa acest nu este singurul motiv care determina preturile exorbitante ale apartamentelor noi.

Continuă lectura Apartamentul non comunist