Boala turismului românesc: tichetele de vacanţă
Bogdan Ignat Întotdeuna am fost de părere că un sistem economic se poate auto-perfecţiona atâta timp cât acesta este bazat pe o relaţie corectă dintre cerere şi ofertă. Prin această afirmaţie mă refer la acele sisteme în care cererea şi oferta sunt aproximativ egale ca influenţă, determinând un preţ final bazat pe jocul dintre acestea două.
Din păcate o economie de piaţă bazată 100% pe relaţia cerere-ofertă nu există nicăieri în lume. Diverşi factori externi influenţează fie cererea, fie oferta astfel încât, la final, rezultatul nu mai este unul independent. Desigur, influenţa statului este importantă şi binevenită în anumite cazuri, dar se poate ajunge foarte uşor în situaţia în care o acţiune bine intenţionată să provoace un efect advers şi total nedorit.
În opinia mea acesta va fi rezultatul final al acţiunii referitoare la tichetele de vacanţă. Construit ca un program naţional de revigorare a turismului intern în perioada de criză, totul poate determina un efect negativ pe termen lung asupra turismului românesc. Deşi pare ciudat, pentru mine este evident că milioanele de lei folosite pentru acest proiect vor provoca mai mult rău decât bine, iar, în final, vor fi considerate fonduri cheltuite inutil!