februarie 2009

Boala turismului românesc: tichetele de vacanţă

Întotdeuna am fost de părere că un sistem economic se poate auto-perfecţiona atâta timp cât acesta este bazat pe o relaţie corectă dintre cerere şi ofertă. Prin această afirmaţie mă refer la acele sisteme în care cererea şi oferta sunt aproximativ egale ca influenţă, determinând un preţ final bazat pe jocul dintre acestea două.

Din păcate o economie de piaţă bazată 100% pe relaţia cerere-ofertă nu există nicăieri în lume. Diverşi factori externi influenţează fie cererea, fie oferta astfel încât, la final, rezultatul nu mai este unul independent. Desigur, influenţa statului este importantă şi binevenită în anumite cazuri, dar se poate ajunge foarte uşor în situaţia în care o acţiune bine intenţionată să provoace un efect advers şi total nedorit.

În opinia mea acesta va fi rezultatul final al acţiunii referitoare la tichetele de vacanţă. Construit ca un program naţional de revigorare a turismului intern în perioada de criză, totul poate determina un efect negativ pe termen lung asupra turismului românesc. Deşi pare ciudat, pentru mine este evident că milioanele de lei folosite pentru acest proiect vor provoca mai mult rău decât bine, iar, în final, vor fi considerate fonduri cheltuite inutil!

Citește mai mult

Ionică se angajează la bancă

Vremea a trecut şi acum Ionică este proaspăt absolvent al Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti. Cei patru ani de facultate au trecut ca gândul şi acum Ionică se vede pus în faţa unei situaţii nemaintalnite anterior: ca să îşi poată continua studiile, respectiv masterul într-un anumit domeniu, Ionică trebuie să facă rost de bani pentru a plăti taxa de şcolarizare. Şi cum poate face rost de bani în alt mod decât prin a se angaja?

Aşa că Ionică se hotărăşte să se angajeze. Experienţa din vară trecută l-a învăţat că un proces de recrutare este o activitate ce se desfăşoară într-o perioadă de timp destul de lungă, în care el, candidatul, trebuie să se aştepte ca oricând să fie chemat pentru al “n”-lea interviu necesar sau mai puţin necesar. Finalitatea procesului este cunoscută candidatului doar dacă semnează contractul de angajare, pentru că în celelalte cazuri – de cele mai multe ori – nu află nicicând dacă a fost sau nu selecţionat din moment ce instituţia care l-a chemat la interviu uită să îl mai anunţe ulterior care este rezultatul întrevederii!

Înarmat cu multă răbdare şi fiind foarte convins că deţine anumite calităţi care îl pot propulsa în faţă altor candidaţi, Ionică se duce la interviul pentru un stagiu de practică la o instituţie bancară din România. Interviul preliminar decurge foarte bine, Ionică este întrebat despre ce cunoştinţe de economie / finanţe deţine, ce limbi străine vorbeşte şi, cel mai important, ce anume vrea să se facă când va fi mare. În acest moment Ionică specifică clar faptul că deşi a absolvit o facultate cu profil informatic, nu doreşte să activeze în acest domeniu, fiind foarte atras de activitatea bancară în sine.

Citește mai mult