Cu autocarul prin Europa (III)

Capitolul 5 : Autobuzul 46

Sa fii roman in Roma este o adevarata aventura. Am avut prilejul sa calatoresc in Roma atat cu metroul cat si cu autobuzul si am ramas realmente socat! Despre metrou nu pot spune decat ca este inferior metroului din Bucuresti. Arata invechit, este plin de graffiti (asemeni garniturilor vechi din metroul bucurestean) si este murdar pe inauntru. Ba, mai mult, este plin de hoti de buzunare! Iar o parte considerabila dintre acesti hoti de buzunare sunt romani sau pretind a fi romani! Unuia dintre membrii grupului nostru i-a fost furata portofelul cu bani si acte si se pare ca cei care au reusit aceasta performanta vorbeau intre ei in romaneste!

Insa ceea ce m-a socat pe mine cel mai mult nu a fost felul cum arata metroul sau autobuzul, ci atitudinea oamenilor fata de noi! In a doua zi de stat in Roma am calatorit cu autobuzul 46. Acest autobuz este unul care face legatura intre centrul istoric al Romei si periferia de nord, acolo unde eram cazati. Autobuzul in sine arata relativ bine, in sensul ca este acelasi model de autobuz de la Mercedes care circula si prin Bucuresti, deci pot spune ca – din acest punct de vedere – m-am simtit ca acasa.

Dupa ce ne-am cumparat bilete, ne-am urcat in autobuz si le-am compostat ca orice calatori civilizati, apoi ne-am asezat in partea din spate a autobuzului pe scaune. Va pot spune ca aceasta calatorie a durat in total aproximativ o ora pentru ca sunt multe statii si sunt foarte dese, iar pe la mijlocul calatoriei am intrat intr-un blocaj rutier. La statia urmatoare in fata noastra pe locurile asezate invers fata de sensul de mers se aseaza o batranica. Doamna a stat linistita pana cand am inceput sa vorbim intre noi. Atunci a realizat ca vorbim romaneste, s-a ridicat repede si s-a dus pe locurile rezervate batranilor din fata. Initial am zis ca probabil dumneaei nu avea loc de picioare sau i se facea rau daca mergea cu spatele, deci nu mi-am pus nicio intrebare.

La urmatoarea statie se aseaza in spatele nostru o domnisoara care realizeaza aproape instantaneu ca noi vorbim intre noi in romaneste, se ridica si sta in picioare vreme de trei statii pana coboara. Aproximativ la fel a facut si domnul care s-a asezat langa noi la un moment dat, dar a realizat si dumnealui ca suntem romani si s-a ridicat si s-a mutat pe un loc mai in fata. Mai putini norocosi au fost doi tineri (o domnisoara si un domn) care s-au asezat initial pe ultimele doua scaune din autobuz, dar s-au speriat repede si ei si s-au inghesuit pentru restul calatoriei pe un singur scaun mai in fata!

Vazand ca se intampla acest lucru am inceput sa imi pun intrebari. Ce se intampla? De ce fug toti asa de mine? De altfel cei doi care au fugit pe un singur scaun au stat linistiti timp de o statie pentru ca noi nu mai vorbeam si incercam sa vedem reactia lor. Si, evident, atunci cand au auzit ca vorbim intre noi romaneste au plecat imediat! Initial m-am gandit ca strabatusem Roma aproximativ o zi prin soare si prin praf si ca se poate ca unul dintre noi sa fie o prezenta mai putin placuta din punct de vedere olfactiv, dar nu mi s-a parut ca acesta ar fi motivul real! Te uitai la fetele lor si pareau ingroziti atunci cand auzeau ca vorbim romaneste! Se vedea efectiv frica in ochii lor si isi trageau cat mai aproape geanta de ei. Si cand te gandesti ca noi eram imbracati ca turistii, faceam poze din autobuz si stateam linistiti! Ma intreb cum se comporta italieni atunci cand se urca in autobuz o gasca formata din zece-doisprezece indivizi romani? Probabil coboara toti din autobuz si nu se mai urca inapoi decat dupa ce mai trec vreo doua, trei autobuze!

Capitolul 6 : Toate drumurile duc la Roma

Revenind la atractiile turistice din Roma, va recomand sa vizitati Vaticanul si muzeul Vaticanului. Dar sfatul meu este sa o faceti intr-o perioada in care nu sunt turisti foarte multi in Roma. Pentru ca altfel este foarte probabil sa fie aglomeratie de nedescris si sa nu puteti admira nicio opera de arta in liniste. Nu cred ca am mai vazut vreun muzeu la fel de plin ca muzeul Vaticanului! Erau asa de multi turisti, incat nu te puteai invarti fara sa atingi pe cineva! Facand o comparatie cu ceva cunoscut pot afirma cu tarie ca m-am simtit ca in pasajul dintre statiile de metrou Unirii 1 si Unirii 2 la o ora de varf! Erau oameni pretutindeni, unii urcau, altii coborau, toti mergeau dupa ghidul lor, se imbulzeau sa auda bine ce le zice acesta, se construiau ad-hoc insule de turisti care se uitau cu totii la o opera de arta si toti ceilalti din spatele lor abia mai puteau trece mai departe si tot asa! Ba, mai mult, la un moment dat se urcau niste scari catre Capela Sixtina. Urcand acele scari m-am simtit ca in fiecare zi la serviciu cand se descarca doua trenuri de metrou in aceeasi statie si toti calatorii incep sa urce scarile catre iesire asemeni unui miriapod!

Un alt lucru pe care l-am remarcat si care pot spune ca m-a socat este faptul ca pretutindeni erau puse afise care anuntau faptul ca fotografiatul este interzis, mai ales cand se foloseste blitz-ul, dar aproape nimeni nu respecta semnificatia lor! Erau semne clare, scrise in mai multe limbi de circulatie internationala si insotite de imagini sugestive ale unui aparat de fotografiat taiat de doua benzi diagonale rosii. Dupa parerea mea, clar pentru oricine! Nu insa si pentru turistii japonezi si americani care faceau poze nestingheriti. Culmea este ca un turist japonez fotografia o sculptura langa care era semnul de fotografiat interzis si nu avea niciunfel de stres legat de acest subiect! De altfel, persoanele care erau pe post de ghid ar fi trebuit sa le atraga atentia ca nu trebuie sa fotografieze operele de arta pentru ca lumina blitz-ului distruge respectiva pictura sau sculptura, dar ori nu reuseau sa le explice clar turistilor ca nu este voie sa faci fotografii, ori turistilor nu le pasa de cele spuse de catre ghid! Nu de alta, dar trebuie ca si generatiile viitoare sa se bucure de frumusetea acestor lucrari!

Daca nu aveti rau de inaltime va recomand sa urcati in cupola basilicii San Pietro. De acolo aveti o priveliste excelenta supra Romei. Cred ca este cea mai frumoasa priveliste pe care am vazut-o eu pana acum! Insa trebuie sa luati aminte de faptul ca aveti de urcat mai mult de 500 de trepte. O parte din ele poate fi urcata si cu liftul, dar restul se urca pe scari inguste, in spirala, agatati de o franghie, dar cand ajungi sus de tot realizezi ca a meritat efortul! Vederea pe care o ai peste piata san Pietro din spatele statuilor lui Iisus si a apostolilor este realmente magnifica!

In final vreau sa va dau un sfat: daca va duceti vreodata sa vizitati Colosseum, nu stati la coada! Eu nu am stiut ca se poate intra in Colosseum si fara sa stai la coada aceea imensa, asa ca am stat aproximativ 25 de minute la coada. Iar cand am primit biletul am realizat ca era un bilet comun pentru Colosseum si pentru Palatino (vestigiile fostului palat imperial), deci putea fi cumparat si de la casa de bilete de la Palatino, casa la care coada era formata din numai cativa vizitatori!