Episodul 2: Gogule, probleme?
Am remarcat cel mai mult la gazdele mele faptul că toţi au fost foarte primitori şi serviabili. Te serveau prompt, energic şi nu cred că am auzit niciodată vreun comentariu. Aici mă refer la acele comentarii sau priviri pe care personalul de deservire îl afişează în România şi care fac să îţi treacă repede pofta de mâncare. Vorbeau destul de bine engleză că să te înţelegi cu ei şi erau dispuşi să te înveţe şi câteva cuvinte în turcă astfel încât data viitoare să poţi comanda în limba lor.
De fapt am avut pe toată perioada sejurului sentimentul că tot personalul hotelului este la dispoziţia mea, în sensul că mă poate ajuta dacă am nevoie de ceva. Din nou o diferenţă fundamentală faţă de modul cum eşti tratat uneori în România. Spun uneori pentru că există şi cazuri în care eşti tratat regeşte chiar şi la noi în ţară, dar acest tratament reprezintă mai degrabă excepţia decât normalitatea! Probabil cândva se va schimba şi la noi mentalitatea şi atunci turiştii vor fi trataţi excelent de fiecare dată când au nevoie de ceva.
Însă nu toate lucrurile pot merge foarte bine, mai ales la un hotel care abia a fost inaugurat. Prima bilă neagră am înregistrat-o chiar din întâia zi de şedere la hotel. Ce s-a întâmplat mai exact? Imediat ce am ajuns în cameră am avut impresia că ceva este în neregulă la uşa glisantă de la balcon, dar nu am dat importanţă. Eram foarte obosit de la mersul cu avionul aşa că am mâncat ceva, am făcut repede un duş şi imediat am trecut la somn. Este de la sine înţeles faptul că înainte să adorm am verificat dacă uşa de la balcon este închisă pentru că sistemul de climatizare din cameră nu funcţiona decât după închiderea acestei uşi. Când m-am trezit am observat cu stupoare că draperia era mişcată de vânt în partea opusă a locului de închidere a uşii. Evident că acest lucru m-a intrigat şi am mers să verific ce anume se întâmplă!
Am tras draperia şi am constatat cu stupoare că între rama de la uşă şi perete era o gaură de câţiva centrimetri. Probabil în graba de a finaliza hotelul înainte să vină turiştii, constructorii nu au luat în calcul şi amănuntele, aşa că uşă glisantă de la balcon contruita intregral din geam termopan nu se încadra exact în spaţiul destinat ei. Am pus mâna pe telefon şi am sunat la recepţie unde le-am povestit acest lucru. Mi-au promis că în cel mai scurt timp vor trimite “maintenence team” (echipa de întreţinere – lb.engleză). Am aşteptat eu ceva timp şi am văzut că nu vine nimeni, m-am hotărât să mai sun o dată la recepţie să le reamintesc de acest lucru. Evident că la recepţie am dat de alt recepţioner căruia a trebuit să îi explic din nou ce anume am de reclamat. Şi de această data am fost asigurat că echipa de intervenţie va veni la mine în cel mai scurt timp cu putinţă.
Cum cel mai scurt timp cu putinţă nu a coincis cu modul meu de a privi lucrurile (adică am aşteptat să vină cineva mai mult de jumătate de oră, dar acest lucru nu s-a întâmplat) am hotărât să plec spre plajă nutrind speranţa că la reîntoarcere problema va fi rezolvată. Cum am ieşit din cameră mă întâlnesc cu un angajat al hotelului care avea scris mare pe el “Maintenance team”. Hopa, ce coincidenţa! Iniţial m-am gândit că vine la mine în cameră, dar ulterior am realizat că se ducea în altă parte. Cu toate acestea îl opresc din drum şi încerc să îi explic ce anume vreau. Realizez repede că limba engleză nu mă poate ajuta prea mult în acest caz, aşa că renunţ să îi mai explic şi îi fac semn să mă urmeze în cameră. Ajunşi în camera îi arăt gaura dintre rama uşii şi perete şi primesc un “OK. No problem” care mă face mai liniştit.
Credeam că se va rezolvă cât mai repede problema aşa că am mers liniştit la plajă. Când m-am întors mă aşteptam să nu mai fie gaura, dar aşteptarea mea nu a fost confirmată. Evident că deja eram foarte nemulţumit de această stare de fapt, aşa că m-am dus personal la recepţie şi am prezentat din nou problema unei receptionere. După ce a ascultat ce aveam de zis, m-a întrebat cu seninătate dacă am vorbit deja cu Mohamed. A?!? Care Mohamed, că eu nu cunosc niciun Mohamed, iar cei cu care am vorbit până acum nu mi-au spus cum îi cheamă. Domnişoară recepţioner înţelege că sunt iritat de lipsa de reacţie a lor privind problema mea, sună pe cineva şi mă asigură că uşă va fi reparată cât de curând.
Renunţ să mă mai enervez, plec la cină şi când mă întorc găsesc uşa reparată. Aproape că nu îmi venea să cred! Oricum, a trebuit să le reamintesc celor responsabili de trei ori până când au reuşit să rezolve problema, dar să considerăm partea pozitivă a lucrurilor: în final au reparat uşă. Tocmai când eram şi eu fericit că nu mai bate vântul în cameră mă hotărăsc să ies pe balcon. Trag de uşă şi nu se deschide. Hopa! Ce se întâmplă? Mai trag o dată. Tot nu se deschide! Încerc şi a treia oară şi nici de data asta nu reuşesc! Mă duc din nou la recepţie – evident că furios – şi le spun din nou că am probleme. Nici lor nu le venea să creadă ce le povesteam: uşă mea a fost reparată, dar acum nu se mai deschide! Dacă până acum nu se putea închide, acum nu se mai poate deschide! Super tare!
De data această echipa de intervenţie a venit foarte repede. Probabil ştiau exact unde este cel care reclamă probleme la uşa lui de la balcon! Şi au rezolvat şi noua problemă. Ce anume se întâmplase? Când au reparat uşă, au blocat-o că să o poată forţă să intre în cadrul special construit pentru ea. După ce au reuşit să o monteze corect, au uitat să o deblocheze, aşa că eu m-am trezit cu uşa blocată! Evident că situaţia este puţin hilară şi oarecum apropiată de situaţii existente mai degrabă în România, dar pot spune că nu m-am putut supăra pe ei pentru că au fost tot timpul binevoitori cu mine.