Episodul 0: Eu nu vreau să schimb nimic!
Cu o zi înainte să plec la mare în Antalya primesc un telefon de la agentul meu de turism prin care mi se comunică faptul că am primit un “upgrade” la rezervarea mea. Vestea a picat absolut pe neaşteptate şi m-a intrigat foarte tare. Adică eu am făcut rezervarea din martie şi ei acum se trezesc să îmi ofere ceva superior? N-au avut timp destul până acum? Sau cumva aşteptau să ajung în Antalya şi să aflu că voi fi cazat la un alt hotel? Aşa că m-am hotărât să declin oferta bazându-mă şi pe faptul că deja aveam voucherul şi biletele de avion (dus-întors) la mine în buzunar.
Evident că presiunea a continuat: “Dar sigur nu vrei? Uite şi tu că hotelul acesta arată mult mai bine decât celălalt. Şi e nou. Abia deschis de curând. Nu are nici măcar o lună!”. Tocmai când eram dispus să cedez, aflu că rezervarea pentru hotelul nou este făcută pentru camere fără vedere la mare. Acum era chiar de tot: eu mi-am făcut rezervarea pentru cameră cu vedere la mare tocmai din martie, mi-am luat voucher-ul, aştept să plec şi când să plec sunt anunţat că mi s-a schimbat rezervarea pentru un hotel în care se preconizează că ar fi condiţii superioare, dar nimeni nu poate certifica acest lucru pentru că încă nu s-au primit reacţii de la turişti! Mai mult decât atât, nici măcar nu am vedere la mare? Acest lucru a fost de neconceput, aşa că am tratat serios problema împreună cu agentul meu de turism căruia i-am spus că voi accepta noua variantă dacă şi numai dacă primesc cameră cu vedere la mare!
După ceva timp de aşteptat mă sună şi mă anunţa că s-a rezolvat în conformitate cu dorinţa exprimată de mine şi că voi primi noul voucher în cursul zilei. Aşa că singurul lucru care mai era de făcut era să mă apuc de bagaje pentru că a doua zi urma să plec spre Antalya în Turcia.
Episodul 1: Prima impresie despre Antalya
După aproximativ o oră şi ceva de zbor şi mai bine de patru ore de când am ajuns la aeroportul Otopeni, am aterizat pe aeroportul internaţional din Antalya. Imediat ce am coborât am trecut pe la verificarea paşaportului şi pe la serviciul de obţinere a vizei. Apoi am ajuns foarte repede la banda pentru recuperarea bagajelor de cală şi presupuneam că voi aştepta ceva timp. Din acest punct de vedere am fost plăcut surprins de faptul că angajaţii aeroportului s-au mişcat atât de repede încât imediat ce am ajuns la banda transportoare au şi început să vină bagajele!
Am părăsit aeroportul după numai un sfert de oră de aşteptat, ceea ce consider că este o performanţă remarcabilă, şi ne-am îmbarcat în autobuze şi microbuze către destinaţia finală. Cu această ocazie am putut vedea Antalya şi altfel decât este ea promovată în broşurile agenţiilor de turism şi pe site-urile meşteşugite în Flash ale hotelurilor. Pot spune că ceea ce am văzut m-a dezamăgit puţin, dar era oarecum de aşteptat să fie aşa…
În primul rând am întâlnit o regiune semi-deşertică care prezenta un sol destul de arid după părerea mea. Nu am văzut nicăieri culturi intensive de plante, dar am remarcat câteva sere în care se cultivau roşii. În rest era un sol nisipos ce inspira un sentiment de tristeţe şi dezolare. Clădirile erau ciudat construite – din punctul de vedere al arhitecturii – erau vopsite în culori fistichii şi am întâlnit o groază de zone în care erau construite între câteva case şi câteva zeci de case identice reunite într-un campus.
Am remarcat un lucru pe care l-am apreciat foarte mult la poporul turc: sunt foarte patrioţi. Aproape la fiecare intersecţie găseai cel puţin o casă care să arboreze drapelul turc. Mai mult decât atât, am văzut la un moment dat în zare un steag de dimensiuni uriaşe care veghea falnic asupra unui munte. Merită remarcat şi faptul că toate steagurile pe care le-am observat erau foarte bine întreţinute, culoarea albă a semilunei şi a stelei distingându-se uşor în fundalul roşu aprins.
Din punctul de vedere al vegetaţiei cu totul altfel stătea situaţia în zonă hotelurilor deoarece în această zonă peisajul înconjurător devenea verde deschis, şi aici mă refer exact la acel verde pe care îl văd turiştii în broşuri. Vegetaţia e formată din arbuşti, tufişuri şi mult gazon. De altfel Antalya tinde să fie recunoscută mondial pentru terenurile sale de golf, aşa că locuitorii fac tot ce le stă în putinţă să întreţină bine gazonul! Am remarcat şi câţiva copaci de dimensiuni mari printre care şi câteva conifere, dar nimeni nu a reuşit să îmi explice exact cum anume se numesc aceştia!
În final mai repet încă o dată faptul că toate observaţiile referitoare la Antalya la modul general sunt făcute din mersul autocarului, deci pot fi discrepanţe dintre ceea ce am remarcat eu fugitiv şi situaţia reală existentă!