Capitolul 5: Viaţa de zi şi viaţa de noapte

Nu am ajuns într-un club de noapte în Viena. Am observat câteva deschise, dar nu am intrat, deci nu pot descrie acest aspect. În schimb am reuşit să trec prin mai mult restaurante, îndeajuns ca să îmi fac o idee generală.

În primul rând mai toate restaurantele din centrul istoric al Vienei se închid cel mai târziu la miezul nopţii, după ora 12 rămânând deschis doar câteva restaurante fast-food. De altfel orarul de lucru scurt este regulă pretutindeni în Viena, în principal la magazinele alimentare de tip supermarket de cartier care îşi închid porţile în jurul orei 19, lucru absolut de neconceput în Bucureşti.

Deosebirile dintre Viena şi Bucureşti în ceea ce priveşte felul de a trăi nu se opresc doar la acest aspect. Din punctul meu de vedere vienezii care locuiesc în centru duc o viaţă relativ liniştită şi ferită de stres. Am văzut şi în Viena ambuteiaje în trafic, dar parcă nu este aceeaşi nebunie ca cea pe care o vedem şi o resimţim în Bucureşti. Nu vreau să dezvolt acest subiect pentru că articolul are altă temă, dar l-am menţionat pentru că am simţit o diferenţă mare între cele două stiluri de viaţă.

Tot la capitolul nivel de trai şi stil de viaţă se încadrează şi existenţa micilor magazine de cartier. De pe străzile Bucureştiului suprabancarizat şi suprafarmacizat au dispărut magazinele familiale “cu de toate” sau atelierele de cizmărie, lăcătuşerie, feronerie sau de reparaţii diverse, dar în Viena acestea continuă să existe. Sunt curios cum pot aceste magazine să funcţioneze în continuare într-o lume globalizată bazată pe consum şi în care este mai uşor şi mai ieftin să cumperi un produs nou decât să îl repari pe cel vechi.

Mai mult decât atât, am observat că mare parte dintre aceste mici magazine au un orar de funcţionare de câteva ore pe zi, cu o pauză generoasă la prânz, duminica liber şi sâmbăta doar câteva ore până în jurul orei doisprezece. Privind aceste orare de funcţionare te întrebi involuntar câţi dintre locuitorii Vienei pot intra în aceste magazine în timpul zilei? În cazul în care nu toţi vienezii sunt şomeri atunci chiar nu ştiu cum ar putea cumpăra cineva ceva din aceste magazine atunci când sunt deschise…

Capitolul 6: Mariahilferstrasse

Despre Mariahilferstrasse nu voi scrie prea mult pentru că nu prea am ce. Ca orice turist hotărât să cunoască punctele interesante într-un oraş nou am ajuns şi pe faimosul bulevard din centrul Vienei. Încă de la început nu eram prea entuziasmat de hotărârea de a parcurge pe jos acest bulevard, dar am zis să încerc. Aşa cum mă aşteptăm am început să regret repede  această decizie din moment ce faimoasa arteră comercială mi-a lăsat un gust amar şi o impresie foarte, foarte proastă. Pot spune chiar că, deşi este recunoscută drept una dintre cele mai importante strazi comerciale din lume, pe mine nu m-a entuziasmat deloc.

Dacă este să o compar cu ceva aş alege Calea Victorie, dar doar prin prisma faptului că este o arteră comercială în care magazinele se află în principiu la parterul unor blocuri nu prea înalte. Din alte puncte de vedere diferenţele sunt esenţiale din moment ce Mariahilferstrasse este incredibil de aglomerată. Ajutată şi de faptul că unii dintre micii comercianţi şi-au amenajat terase aproape în stradă, aglomeraţia atinge proporţii neverosimile, ambele trotuare fiind ticsite de oameni care se mişcă asemeni unui miriapod gigant. Înaintând cu greu prin marea de oameni ajungi să te simţi oarecum ca în centrul vechi din Bucureşti în miezul verii, atunci când toate terasele se întind pe străduţele înguste şi împiedică în mod evident fluxul de vizitatori.

Diferit faţă de Calea Victoriei este numărul impresionant de magazine aflate pe această arteră. Deşi sunt multe magazine, mare parte dintre  acestea sunt aproape identice din moment ce sunt francize. În aceste condiţii devine agasant ca la fiecare colţ să se repete aceleaşi magazine, cu aceeaşi marfă şi acelaşi mod de prezentare. Desigur, eu nu sunt un pasionat al cumpărăturilor, dar parcă e cam mult să ieşi dintr-un magazin şi, la nici 50 de metri mai încolo, să fie un alt magazin identic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *