Despre viață cu Bogdan Ignat

Întotdeauna mi s-a spus că sunt cam acid în comentarii. Vă las pe voi să decideți asta...

Enervant

Enervant

Schengen DA, dar NU pentru PĂRINȚI!

Bogdan Ignat 1.530 de vizualizari 1Comentariu

[UPDATE]: pe siteul Secretariatului general al Guvernului este publicată acum o versiune modificată a ordonanței, versiune care nu mai conține prevederile inițiale referitoare la necesitatea unei autorizații scrise. Vom vedea zilele următoare în Monitorul oficial care este versiunea adoptată de Guvern.

Ești părinte, ai copii minori și te bucuri că de la 1 aprilie 2024 nu mai stai cu copiii la coada (și) la pașapoarte la aeroport? Ghinion! Statul român s-a gândit că în cazul tău nu se vor aplica noile reguli Schengen și că trebuie să prezinți în continuare documentele de călătorie, atât ale tale cât și ale copiilor!

Mai exact, conform unei noi ordonanțe de urgență aflate în proces de avizare, TOȚI minorii sub 16 ani însoțiți de adulți vor avea nevoie de o AUTORIZAȚIE să călătorească în spațiul Schengen! Da, ați citit bine, TOȚI MINORII SUB 16 ANI nu vor mai putea călători în spațiul Schengen decât cu o autorizație SCRISĂ, emisă înainte de călătorie de către Politia de frontieră română! Indiferent dacă sunt însoțiți de ambii părinți sau nu! Te gândeai că integrarea în spațiul Schengen te va ajuta să nu mai stai cu orele prin aeroport cu copiii? Ghinion din nou pentru că autorizația se eliberează într-un interval cuprins între 1 oră și 12 ore înainte de călătorie într-un “spațiu amenajat” al poliției de frontieră din aeroport sau port, deci va trebui să ajungi cu minim 2-3 ore înainte de plecarea avionului ca să ai timp să stai la coada la “autorizare”.

Ești cu copiii la mare în România și vrei să faci o excursie cu ei până în Bulgaria cu vaporașul? Ghinion din nou pentru că vei avea nevoie tot de o autorizație pe care o vei putea obține de la “cel mai apropiat punct de trecere a frontierei”. De ce să fie simplu când poate fi complicat?

Citește mai mult

Enervant

Cu ranga în trafic, la intimidare

Bogdan Ignat 17.821 de vizualizari 0Comentariu

Un cetățean nerăbdător și foarte nervos depășește pe contrasens coloana de mașini oprită la semafor. Evident fără a avea acest drept. Pe sensul opus circulă regulamentar un șofer care nu vrea să se dea la o parte din calea individului supărat și, astfel, ajung față în față. Cetățeanul nerăbdător devine și mai nervos și iese din mașină cu o rangă în mână, în scop de intimidare. Speriat probabil de camera de bord care era în funcțiune, din fericire, nu își duce la capăt amenințarea cu bătaia, intra înapoi în mașină, ocolește prin stânga mașina care i-a blocat drumul și pleacă mai departe.

Poliția vede imaginile care circulă în mediul online, îl identifică pe cetățeanul nervos și emite un comunicat de presă. Surpriză: individul este agent de poliție!

Enervant

Modificări la calculul CAS

Bogdan Ignat 18.105 de vizualizari 0Comentariu

Dacă ești angajat trebuie să plătești CAS calculat la salariul întreg, indiferent dacă ai salariul la nivelul salariului minim pe economie sau ai cel mai mare salariu din evidențele Fiscului.

În schimb, dacă ai venituri din activități independente atunci plătești CAS calculat la nivelul salariului minim pe economie, indiferent de veniturile pe care le încasezi. Prin urmare avocații, arhitecții, cântăreții și ziariștii care lucrează pe cont propriu vor plati CAS la un nivel similar cu paznicii, deși primii încasează lunar sume pe care ultimii nu reușesc să le încaseze nici într-un an de muncă.

Eu presupun că sunt două posibile cauze pentru implementarea acestei discrepanțe majore privind taxarea muncii: ori Fiscul nu este capabil sa stabilească corect suma de plată pentru CAS provenită de la contribuabilii care desfășoară activități independente și atunci se mulțumește să primească măcar suma minimă, ori Guvernul dorește să calmeze spiritele prin scăderea​ mascată a taxelor pentru cei care desfășoară activități independente, știut fiind faptul că cei mai vocali contestatari ai unui Guvern în funcție sunt avocații implicați în societatea civilă și ziariștii…

Enervant

Nu vă putem emite bilete!

Bogdan Ignat 15.699 de vizualizari 0Comentariu

Gara de Nord, București, vineri în jur de ora 10, la începutul lunii septembrie. Peste aproximativ două ore și jumătate mă pregăteam să ajung la Constanța având ca destinație finală Neptun. Până la Constanța aveam deja programată călătoria cu un tren privat pentru care urma să îmi cumpăr biletele direct din tren, dar pentru restul călătoriei trebuia să folosesc un tren CFR. Așa că eram în drum către casa de bilete CFR ca să cumpăr bilet doar pentru Constanța-Neptun haltă. În fața mea erau alți doi călători. Un student mă roagă să îl las în față pentru că trenul lui va pleca foarte curând. Eu mai puteam aștepta așa că îl las pe el în față, iar eu ajung la casă după aproximativ zece minute.

– Bună ziua!
– Bună ziua, îmi răspunde casiera.
– Vă rog să îmi dați și mie un bilet dus-întors de la Constanța la Neptun haltă.
– Adică până la Neptun, mă corectează doamna casier.

Eu trebuia să ajung la Neptun, dar stațiunea Neptun are două gări: Neptun haltă și Neptun. Destinația mea este mai aproape de Olimp, deci trebuia să cobor la Neptun haltă. Cum distanța dintre cele două gări este relativ mică prețul pentru călătoria până acolo este același, încadrându-se în aceeași tranșă kilometrică. Așa că sunt de acord cu doamna casier, neavând nicio importanță din moment ce plătesc același preț.

– Cum vreți dumneavoastră, răspund eu. Pe mine mă interesează să cobor la Neptun hc pentru că acolo vreau să ajung. Dar dacă este același preț nu mai contează.
– La ce tren doriți? Este unul la 10, pe care puteți să îl prindeți dacă vă grăbiți, și ajunge la Neptun la 13.40.
– Și la ce ora ajunge la Constanța? întreb eu gândindu-mă ca aș putea să îl prind în Constanța, nu în București, dacă trenul în care mă voi urca va ajunge mai repede la Constanța.
– La 12.21. Dar ce contează la ce oră ajunge în Constanța? Trenul e direct și rămâneți în el până la Neptun. Nu trebuie să îl schimbați.
– Doamnă, cred ca nu ați înțeles ce doresc eu: eu vreau un bilet dus-întors de la Constanța la Neptun hc, nu de la București.
– Păi așa nu va pot da!
– Cum adică nu îmi puteți da bilet?!? De ce???
– Nu va putem emite bilete dacă nu aveți legătură până acolo!
– Poftim? Ce contează dacă am sau nu legătură până acolo? Eu vreau să cumpăr un bilet între două stații CFR. Ce este atât de complicat?
– Da, aveți dreptate, dar cu ce ajungeți până acolo? Dacă nu reușiți să ajungeți până la 12.21 în Constanța și pierdeți trenul? Noi nu vă putem emite bilete dacă nu suntem siguri că va puteți urca în acel tren! Vă pot da pentru mâine, dar pentru astăzi nu.
– Doamnă, e incredibil așa ceva! E treaba mea cum ajung la Constanța. Poate mă duc cu avionul sau cu mașina. Sau poate mă teleportez. Eu vreau bilet de la Constanța la Neptun! Și dacă pierd trenul nu e vina CFR-ului că eu nu m-am urcat în el. Eu cumpăr un bilet – mă urc în tren bine, nu mă urc în tren, iarăși bine.

Citește mai mult

Enervant

Boxul colecţiei

Bogdan Ignat 4.992 de vizualizari 0Comentariu

Am observat că de câţiva ani anumite ziare şi reviste oferă cititorilor şi câte un DVD la achiziţionarea respectivei publicaţii. Ideea de marketing este bună şi presupun că astfel a crescut numărul ediţiilor vândute pentru că altfel ar fi încetat această practică. Indiferent dacă publicaţia apare zilnic sau săptămânal, metoda “ataşării” unui alt obiect de interes (acesta putând fi o carte, un DVD sau un calendar) i-a determinat pe cititori să înceapă să asocieze publicaţia cu diversele colecţii pe care această le promovează, crescând gradul de recunoaştere a publicaţiei printre aceştia.

Deşi ideea promovării unui alt obiect din sferă culturii este lăudabilă, sunt convins că niciun trust de presă nu face acest lucru din grijă nemăsurată pentru nivelul de cultură al cititorilor săi. Păstrând un nivel al preţului decent se asigură faptul că cei care vor cumpără se vor bucură de “bonusul” primit, menţinându-le acestora trează dorinţa de a cumpără şi data viitoare un alt obiect “ataşat”.

Însă colecţiile de DVD se pot împrăştia foarte uşor în biblioteca cititorului, aşa că responsabilii de la publicaţii şi-au imaginat un sistem prin care colecţiile numeroase primesc o cutie în care urmează să fie păstrate toate DVD-urile. Abordarea este foarte interesantă pentru că în acest mod se crează artificial o nevoie la nivelul cumpărătorului de a achiziţiona toată colecţia, aspect foarte important pentru că determină creşterea profitabilităţii colecţiei respective. În schimb implementarea putea fi mai inspirată.

Ceea ce este ciudat din punct de vedere lingvistic este denumirea dată cutiei respective. În toate mediile de informare această simplă cutie este denumită pompos “boxul colecţiei”. Înţeleg faptul că cei care sunt responsabili de apariţia colecţiei sunt afectaţi de sindromul romglezei, dar în acest caz situaţia este chiar hilară pentru că “box” are o cu totul altă semnificaţie în limba romană.

Citește mai mult

Enervant

Schimbare de card

Bogdan Ignat 6.530 de vizualizari 1Comentariu

Sâmbătă seară am vrut să-mi folosesc unul dintre carduri, dar am realizat că expirase în luna octombrie. Nu am fost foarte încântat când bancomatul m-a atenţionat că trebuie să îmi reînnoiesc cardul, dar nici nu pot da vina pe altcineva. Mi se pare normal să existe un algoritm clar care să stipuleaze că bancomatul nu poate efectua tranzacţii pentru cardurile expirate, deci nu am mai comentat nimic.

Ce m-a nemulţumit a fost faptul că nu am putut folosi banii din cont deoarece atât sâmbătă seară cât şi toată ziua de duminică băncile au fost închise. Însă, aşa cum am mai scris, nu pot învinovăţi pe nimeni pentru că eu am omis să îmi schimb cardul cu unul nou.

Având nevoie să îmi accesez banii din cont, am lăsat pe astăzi vizita la bancă. Că niciodată, personalul a fost foarte amabil. La intrare o domnişoară mă vede puţin nedumerit de schimbările făcute în compartimentarea sucursalei şi se oferă imediat să mă ajute. Îi ascult indicaţiile şi ajung în câteva minute la biroul de carduri. Am noroc şi nu prind la coadă decât o doamnă care termină repede. Imediat după dumneai funcţionarul îşi îndreaptă privirea spre mine şi îmi acordă deplină atenţie.

Citește mai mult

Enervant

Misterul reproducerii asexuate

Bogdan Ignat 12.643 de vizualizari 2Comentarii

Ca toţi elevii de liceu din România, am învăţat şi eu în cadrul orelor de biologie că există două moduri de reproducere a organismelor pe Pământ: reproducerea sexuată – cea care implică un contact fizic între două organisme din aceeaşi specie – şi reproducerea asexuată prin care organismul respectiv se descurcă să se reproducă singur prin diverse metode.

Tot la biologie am învăţat că mamiferele întotdeauna se reproduc sexuat, uneori printr-un proces destul de complex. De altfel iminenta dispariţie a unor animale (urşi polari sau koala, tigri siberieni, elefanţi etc.) se datorează în mare parte şi imposibilităţii acestor animale de a se reproduce în arealul lor natural.

Spre fericirea lor specia câine vagabond de Bucureşti (botezată câine comunitar) nu este nici pe departe pe cale de dispariţie. Ba, dimpotrivă, prosperă pe zi ce trece, încurajată şi de lipsa de acţiune a autorităţilor care sunt obligate de lege să nu mai eutanasieze niciun animal sănătos.

Binecunoscută pentru gradul ei de adaptabilitate şi uneori inteligenţă – drept mărturie fiind traversarea străzilor pe la trecerea de pietoni, specia a fost în ultimii ani supusă unui proces de sterilizare care presupune prinderea câinilor şi inactivarea anumitor funcţii sexuale pentru a împiedica înmulţirea acestora. Ca marcare a faptului că aceşti câini au trecut prin procesul de sterilizare li se ataşează de ureche o etichetă galbenă.

Citește mai mult

Enervant

Basul şi cu toba mare

Bogdan Ignat 6.923 de vizualizari 9Comentarii

Întotdeauna m-am întrebat de ce le place anumitor oameni să asculte muzică tare. Nu tare, ci exagerat de tare! Să bubuie boxele, să audă şi vecinii, să ştie toată lumea că ei ascultă Iron Maiden sau Adrian Minune! Ce contează că ceilalţi nu le împărtăşesc opţiunile în materie de muzică. Asta e! Poate cu ocazia această mai învăţa şi vecinii că muzica bună e cea pe care o ascultă ei, nu lălăiala aia de muzică clasică pe care o mai auzim din când în când pe la vecinul de la trei…

Totdata remarc că noile apariţii tehnologice – dintre care menţionez Ipod-ul – fac şi mai agasantă pasiunea semenilor noştri pentru volumul crescut! Dacă până acum ceva timp “ascultatul” (N.A.: ghilimele sunt introduse pentru a sublinia faptul că muzica la maxim nu se mai poate numi ascultat ci mai degrabă torturat) se făcea în cadrul propriei case, apartament sau, în cazurile cele mai nefericite pentru vecini, în propria curte, acum totul s-a schimbat. Oricine îşi poate achiziţiona un Ipod, căşti puternice şi să meargă pe stradă. Dacă se rezumă doar la mers pe stradă sau în parc, nu este nicio problemă. Însă dacă ai un vecin de autobuz mare fan heavy metal atunci mai mult ca sigur vei avea un concert desăvârşit până la destinaţia ta. Asta dacă nu cumva preferi să cobori din autobuz şi să aştepţi altul fără muzică “ambientală”.

Am încercat să găsesc un răspuns la această dilemă a mea: de ce trebuie să fie atât de tare?!? Am gândit pragmatic şi am reuşit să găsesc un posibil răspuns: sunt în autobuz, îi ascult pe Buzdugan şi pe Morar, dar nu îmi plac. Aşa că îmi pun căştile şi încep să ascult ce îmi place mie. Dar în autobuz e zgomot de fond, radioul este pornit, oameni vorbesc între ei, claxoane se aud de pretutindeni. Deci ca să aud bine ce vreau să ascult atunci trebuie să umblu serios la nivelul volumului. Şi atunci sunt doar eu cu muzica mea şi uit de toţi ceilalţi care mă înconjoară. Aşa nici nu mai simt cum reuşesc să parcurg două staţii de autobuz în aproape jumătate de oră…

Citește mai mult

Enervant

CFR de 1 Aprilie

Bogdan Ignat 4.413 de vizualizari 0Comentariu

Sintagma “ofertă specială” a intrat de mult timp în vocabularul nostru uzual. Suntem înconjuraţi pretutindeni de oferte peste oferte şi de reduceri senzaţionale. Departamentele de Marketing şi de Relaţii Publice din toate companiile se străduiesc să ne convingă să alegem ofertele lor în dauna concurenţei şi chiar reuşesc uneori. Aşa că ne-am obişnuit într-un anume fel să alegem produsele de la ofertă sau măcar să vedem la ce anume se referă oferta în sine şi care sunt condiţiile.

Cu toate acestea nu mă aşteptam să văd o “ofertă specială” chiar la CFR. De ce? Pentru că CFR deţine monopolul pe transportul feroviar de călători! Aşa că mă întreb de ce ar oferi o ofertă specială? Să atragă clienţii? Oricum clienţii sunt atraşi pentru că nu au altă soluţie! Să înceapă să realizeze marele mamut CFR că este necesar să readucă în vagoane călătorii pierduţi în faţă transportatorilor rutieri? Poate că acesta este răspunsul! Aşa că astăzi când am mers să îmi cumpăr bilet pentru Sibiu am avut plăcerea să constat că există o ofertă pentru mini-grupuri formate de la 2 la 5 persoane. Reducerea de preţ nu este senzaţională, dar mă gândesc eu, de ce să nu iau cu reducere dacă tot mi se oferă această posibilitate?

Aşa că mă prezint la casa şi o rog pe doamnă casier să îmi dea bilete conform cu această ofertă. Prima oară se uită la mine nedumerită. Îi mai explic încă o dată ceea ce vreau şi pare că îşi aduce aminte.”A… da… oferta aceea de la 1 aprilie” spune doamna. “Nu vă pot elibera acum biletele pentru că încă nu s-a modificat softul. La noapte vin băieţii şi îl modifică că nu au reuşit să îl instaleze până acum!”. Cu toate acestea mă roagă să aştept puţin şi revine cu un caiet mare cerându-mi numele şi buletinul, pregătindu-se să scrie. Deja eram încrezător că se poate! Apoi are o revelaţie şi pleacă din nou. Revine după mai puţin de jumătate de minut împreună cu o altă “doamnă” care se recomandă a fi şefa de tură – deşi nu era îmbrăcată în uniformă şi nici nu avea vreun semn distinctiv în acest sens – care îmi spune sec că nu se poate. Nedumerit întreb de ce nu se poate? Pentru că nu e încă 1 Aprilie! Bine, bine, dar eu vreau să îmi cumpăr bilet cu anticipaţie pe care îl voi folosi după 1 aprilie! Nu se poate că nu se poate! Renunţ pe moment şi întreb dacă vin pe 1 aprilie se poate să îmi cumpăr bilet pentru aceeaşi zi? Nu, nici aşa nu se poate pentru că nu se eliberează bilete cu această ofertă pentru aceeaşi zi şi nici pentru plecări în zilele de vineri şi duminică! Bine, dar cum poate beneficia cineva de această ofertă pe 1 aprilie dacă nu se pot cumpără bilete în avans şi nici pe 1 aprilie nu se vând pentru aceeeasi zi? Răspunsul e tranşant: nu se poate! Doar de pe 2! Cum de pe 2 când pe afiş scrie că e de pe 1?!?

Citește mai mult

Enervant

Români, Happy New Year!

Bogdan Ignat 4.522 de vizualizari 3Comentarii

Ce este anormal la această urare? În principiu nimic, având în vedere faptul că se referă la români şi le urează acestora un an nou fericit! Dar tocmai aici stă şi cheia problemei: oare toţi românii înţeleg acest lucru? Este sigur faptul că toţi locuitorii Romaniei cunosc limba engleză şi vor primi această urare drept un gând bun înspre viitor şi nu vor avea întrebări legate de semnificaţia celor trei cuvinte din limba engleză? Oare toţi conaţionalii noştri cunosc atât de bine limba engleză încât să ne putem face unul altuia urări folosind această limbă fără a pune pe cineva într-o situaţie incomodă sau fără a produce neînţelegeri?

Este evident pentru oricine că românii nu îşi prea iubesc limba. Sunt convins de acest lucru pentru că altfel nu ar exista această invazie de neologisme care tind să înlocuiască cuvintele romaneşti, nu ar exista “romgleza” vorbită prin multinaţionale, iar în piaţa publică ar fi fost scris “La Mulţi Ani 2008!” şi nu “Happy New Year 2008!”.

Pentru mine a fost evident acest lucru în noaptea de Revelion când în Piaţa Constituţiei la momentul trecerii dintre ani a fost proiectat un joc de artificii, muzica şi lasere. Şi care a fost primul lucru care a apărut pe ecranul de lasere? “Happy New Year!” A urmat apoi la cateva secunde “Primăria Municipiului Bucureşti” şi “ArCuB”. Culmea este că “primăria” a fost scrisa cu “ă”, iar “Bucureşti” cu “ş”! Deci puteau folosi şi diacritice! Dar, cu toate acestea, nu au scris “La Mulţi Ani” sau “Un an nou fericit!”! Să nu fi avut loc pentru aşa de multe caractere? Greu de crezut din moment ce “Primăria Municipiului Bucureşti” conţine mult mai multe caractere decât “Un an nou fericit!”. Deci se putea! Atunci de ce nu s-a realizat?

Citește mai mult

Articole recente

Enervant

Schengen DA, dar NU pentru PĂRINȚI!

Politica

“Impotența electorală” și egalitatea între cetățeni

Civilizatie

„E doar o hârtie…”

Civilizatie

CFR Călători și critica constructivă