E vopsit intr-o culoare foarte atragatoare. De cele mai mult ori crem sau oranj. Atrage privirea tuturor. E frumos. E un soi de dragoste la prima vedere. Il vrei. Nu conteaza cum. Vrei si tu sa stai in el, sa simti ca ai orasul la picioare. Iti place asteptarea senzatiei pe care o vei simti cand vei deschide prima oara usa de la apartamentul tau nou!
Oricum pana sa ajungi sa devii proprietar e mult de lucru. Cam vreo 30 de ani de munca continua! Vi se pare mult? Mie mi se pare enorm! Este oare corect sa muncesti o viata intreaga si la sfarsit sa ramai cu un apartament de maxim 150 m2? Personal mi se pare inechitabil. Fata de cine? Fata de noi toti care vrem doar sa avem un acoperis deasupra capului!
Cum se ajunge la situatia aceasta? Simplu: locurile libere pentru constructie de blocuri sunt putine in Bucuresti. Si cele care sunt disponibile sunt folosite pentru constructia de cladiri de birouri. Asa ca este o cerere foarte mare de spatiu si o oferta foarte mica. In aceasta situatie, orice dezvoltator este nevoit sa ajusteze in plus pretul final al apartamentului. Din pacate insa acest nu este singurul motiv care determina preturile exorbitante ale apartamentelor noi.
O alta componenta de crestere a pretului este reprezentata de schema numita “metru patrat construit”. Asta inseamna ca atunci cand vezi un afis mare care spune doar 1.099 Euro/m2 nu se refera doar la m2 din apartamentul tau, adica la “metrii patrati utili”. Mai trebuie sa platesti si m2 din casa scarii, din subsol, de pe terasa, sau din boxa de la parter! De ce? Pentru ca sunt in folosinta comuna, deci ce e a tuturor este si al tau, dar intr-o anumita cota! Se ajunge la situatia in care sunt perceputi bani in plus si pe cota parte din camera portarului de la intrare! Ca sa nu mai vorbim de garaj care variaza de la cateva sute de Euro, pentru un loc de parcare pentru masina in soare, pana la 15.000 de Euro pentru un garaj subteran incalzit! Nu ai masina? Nu conteaza! Tot trebuie sa platesti locul pentru ea!
Nu in ultimul rand este lacomia dezvoltatorului. Care are si profit de 100% uneori, poate si mai mare. Care mai este afacerea care iti returneaza dublu fata de cat ai investit in timp de 2, 3 ani? Urmeaza apoi “ajustarea” agentului unic de vanzari. E lesne de inteles ca daca platesti mai mult pe apartament, atunci si agentul imobiliar primeste mai multi bani din comision. Deci e in interesul lui sa faca asta! Nu in ultimul rand apare si influenta singurei banci acreditate sa faca imprumuturi pentru achizitionarea acelui apartament. Care banca are o schema speciala de creditare pentru asamblul X. Vrei sa cumperi? Iei credit de la ei. Vrei de la alta banca? Nu se poate pentru ca este imposibil pentru o alta banca – alta decat cea acreditata – sa puna ipoteca pe ceva care inca nu a fost construit!
Oriunde vezi o reclama sau vreun articol cumparat in vreun cotidian central gasesti sintagma “noi construim apartamente pentru clasa medie”. Nu zau? Si care e clasa aia medie in Romania? Acea masa de oameni care muncesc contra unui salariu egal cu salariu mediu pe economie? Stiu dezvoltatorii cat e salariu net mediu pe economie? Mai mic de 1000 RON (date INSS)! Deci mai putin de 300 Euro. In conditiile acestea cine sunt cei care isi permit sa cumpere “apartamentele pentru clasa medie”??? Sigur cei care au peste 1.000 de Euro salariu lunar. Insa acestia nu sunt in clasa medie. Ei deja se califica pentru clasa mediu spre inalt!
Ceea ce mi se pare cel mai sadic lucru este faptul ca apartamentul tau mult visat poate fi preluat oricand de catre banca pana platesti toate ratele. Deci, este posibil ca dupa 25 de ani de platit rate, sa ai o problema si sa ramai si fara casa. Corect? Da, in sistemul capitalist. In definitiv cine are bani traieste bine, cine nu, nu. Dar e moral? Nu stiu sa raspund la intrebarea asta!
In final va prezint o situatie reala. Pe drumul meu spre serviciu este un anunt mare referitor la un asamblu de locuinte. Mesajul este ceva in genul “Mai cautam doar 5 vecini!”. Anuntul acela este acolo de mai mult de un an! Se contureaza doua situatii: ori nimeni nu a vrut sa cumpere apartament acolo pentru ca e ceva in neregula si nu au gasit 5 vecini vreme de un an, ori nu e adevarat ca mai aveau nevoie doar de 5 vecini. Oricum ar fi, eu nu mi-as cumpara apartament de la cineva care nu prezinta datele corect!
Bogdan, nu cred ca ai dreptate. In capitalism, piata se ajusteaza singura, ceea ce inseamna ca pretul pietii este pretul unde se intanesc cererea si oferta. Deci, sunt destui cumparatori la aceste preturi. Daca nu ar fi, pretul ar cobori in mod cert.
Analiza legate de clasa de mijloc nu prea isi are rostul atat timp cat majoritatea oamenilor nu isi declara salariul real nici macar daca lucreaza la stat (ma refer la telefoane mobile, masina de la servici etc).
Vlad, tu in ce tara traiesti? Preturile in Bucuresti la imobiliare sunt enorme. Apartamentul in care stau eu cu mama mea acuma ar costa cam 100.000 Euro. Cam cat as face eu in 41 de ani si 8 luni (am 200 de Euro pe luna, part time). Sau cat ar face mama in 16 ani si 8 luni (are 500, full time). Impreuna ne-ar lua cam 12.
Tinand cont ca daca faci imprumut la banca dai mai mult inapoi, si nu poti sa dai tot salariul pe rate, rezulta ca daca ar trebui sa luam acuma un apartament am plati la el cu mult dupa ce mama iese la pensie.
Visez de mult sa plec de acasa, si mereu imi dau seama cu groaza ca nu imi voi permite decat daca 1) devin sclav la vreo multinationala (vezi Raluca Stroescu) 2) gasesc o modalitate sa fac o groaza de bani rapid (ceea ce 80% implica “ocolirea” legii).
Mai rau e cand ma gandesc la cunostinte care muncesc pe si mai putini bani decat mine… Pentru ei ideea de a pleca de acasa e pur si simplu imposibila. Traiasca capitalismul multilateral dezvoltat! (cacofonie intentionata)
hey, who said life in our own new york/london is easy? the new trend is to buy/trade for a house in the suburbs of tomorrow (villages around bucharest)…but that will cost too…only u’ll have a bigger house, a garden and a higher gas bill 😀
Reality is a matter of perspective
Ati inteles?:)
Vlad, treaba asta cu capitalismul si cu piata care se ajusteaza singura pare cam luata din carti. Stim si noi cum ar trebui sa functioneze piata. Dar modul in care a evoluat piata imobiliara este absolut absurd. E de domeniul fantasticului cum au crescut preturile in ultimii ani. Ce s-a intamplat cu apartamentul ala din Rahova de e de 10 ori mai scump? Inafara de faptul ca a mai imbatranit cu 10 ani, chiar nu vad diferenta. Desi nu am nici pe departe convingeri comuniste, mi se pare absurd ca singurul motiv al cresterii pretului sa fie faptul ca e cererea mai mare. Stiu ca asa ar trebui sa functioneze, dar proportia pe care au luat-o lucrurile este infricosatoare. Ma gandesc la apartamentele vechi de douazeci-treizeci de ani. Nu ar fi normal sa se ajusteze pretul si in functie de vechime?
Nu am idee care sunt preturile prin Paris, sau Londra. Probabil ca mai mari, dar surprinzator de comparabile avand in vedere nivelul salariului mediu din tara noastra.