Boala turismului românesc: tichetele de vacanţă

Întotdeuna am fost de părere că un sistem economic se poate auto-perfecţiona atâta timp cât acesta este bazat pe o relaţie corectă dintre cerere şi ofertă. Prin această afirmaţie mă refer la acele sisteme în care cererea şi oferta sunt aproximativ egale ca influenţă, determinând un preţ final bazat pe jocul dintre acestea două.

Din păcate o economie de piaţă bazată 100% pe relaţia cerere-ofertă nu există nicăieri în lume. Diverşi factori externi influenţează fie cererea, fie oferta astfel încât, la final, rezultatul nu mai este unul independent. Desigur, influenţa statului este importantă şi binevenită în anumite cazuri, dar se poate ajunge foarte uşor în situaţia în care o acţiune bine intenţionată să provoace un efect advers şi total nedorit.

În opinia mea acesta va fi rezultatul final al acţiunii referitoare la tichetele de vacanţă. Construit ca un program naţional de revigorare a turismului intern în perioada de criză, totul poate determina un efect negativ pe termen lung asupra turismului românesc. Deşi pare ciudat, pentru mine este evident că milioanele de lei folosite pentru acest proiect vor provoca mai mult rău decât bine, iar, în final, vor fi considerate fonduri cheltuite inutil!

Argumentul cel mai puternic este cel legat de situaţia actuală a unor hoteluri şi baze de agrement din România. Deşi există unele excepţii care merită lăudate – unităţi care îşi pot atrage oaspeţi şi fără ajutorul tichetelor naţionale! – nu mă voi referi la acestea ci voi atrage atenţia asupra acelor hoteluri construite în anii ’80, privatizate după ’90 şi în care investiţiile “importante” s-au rezumat la vopsire şi unele reparaţii izolate!

Multe dintre aceste hoteluri se află pe litoralul Mării Negre şi în fiecare an deservesc turişti folosind aceeeasi bază materială învechită. Cu toate acestea, ai putea trece peste camera mică şi înghesuită, în care patul stă să cadă sub presiunea bătrâneţii şi a îndelungatei folosiri, dacă ai primi servicii cât de cât profesioniste. De asemenea ai putea ignora susurul continuu al apei de la baie, dacă la ora 4 dimineaţa, la întoarcerea în cameră, ai putea dormi liniştit şi nu ar mai fi (încă) deschis clubul de manele de pe plajă. Sau, mai mult decât atât, ai putea avea un sejur plăcut dacă recepţionerul ţi-ar răspunde la salut de fiecare dată, chelnerul nu ar încerca să îţi încarce notă folosind tot felul de scheme care de care mai ingenioase, băiatul de la şezlonguri ţi-ar aduce acel şezlong inclus în preţul vacanţei fără să perceapă o “atenţie”, iar taximetristul ar folosi preţul înscris pe maşină şi nu unul triplat pe motiv de criză, noapte, vârf de sezon sau lună plină!

Cu toate că doamna ministru Elena Udrea consideră că programul implementat de către ministerul condus de Dumneaei va avea succes şi va revigora turismul românesc, modernizându-l prin renunţarea la obiceiurile enumerate mai sus, îmi permit să afirm că tichetele de vacanţă vor determina exact continuarea acestor practici şi nicidecum eliminarea lor! Ba, mai mult decât atât, acestea vor fi făcute mai pe faţă pentru că unităţile hoteliere se vor trezi într-o poziţie dominantă, în care serviciile oferite nu vor trebui niciodată să ajungă la cerinţele turiştilor cazaţi!

De ce se va întâmpla acest lucru? Pentru că o parte dintre cei care vor primi aceste tichete le vor folosi pentru o vacanţă în ţară, iar hotelurile de care aminteam se vor trezi în situaţia de a avea în continuare oaspeţi deşi nu au făcut nimic ca să modifice situaţia existentă! Va există o autosuficienţă a patronilor de astfel de unităţi care vor vedea că profiturile cresc – sau măcar se menţin constante – fără a face nicio investiţie. Şi atunci, logic, de ce ar mai face vreo investiţie dacă muşterii tot vin? De ce ar angaja alt personal mai politicos dacă oaspeţii lui vor reveni indiferent dacă le place sau nu cum sunt serviţi?

Iar preţurile? Ce se va întâmplă cu preţurile? Evident că acestea vor creşte! De ce evident? Pentru că cererea va fi stimulată artificial, iar oferta va rămâne constantă. Drept urmare hotelierii vor fi în situaţia de a impune preţul dorit de ei lăsând la alegerea ta dacă doreşti sau nu loc în perioada respectivă. Asta în situaţia fericită când nu îţi vor impune şi perioada de timp pentru vacanţă! În definitiv pe hotelieri nu îi va interesă cine anume le trece pragul din moment ce vor fi foarte mulţi doritori să îşi consume tichetele!

Care va fi rezultatul pe termen lung? Falimentul acestor hoteluri! Pare incredibil, dar prin continuarea acestei situaţii şi fără modernizare sau investiţii serioase, supravieţuind doar prin programul naţional de tichete de vacanţă, aceste unităţi sunt sortite pierii pentru că atunci când criza va lua sfârşit guvernul va hotărî anularea programului. Şi atunci hotelurile se vor trezi din nou puse faţă în faţă cu ceilalţi competitori de pe piaţă internă sau internaţională şi nu vor rezistă nici măcar o rundă!

În concluzie o parte dintre hotelurile româneşti vor mai continua câţiva ani să furnizeze aceleaşi servicii precare datorită subvenţiei mascate gândite de către guvernul Boc. În tot acest timp unii dintre angajaţii care vor primi tichetele le vor folosi, alţii nu le vor folosi rezultând o pierdere de resurse pentru tipărirea şi distribuirea lor, iar o altă parte le vor vinde sau le vor oferi gratis unor membri ai familiei sau unor cunoscuţi. Deşi este interzis ca aceste tichete să fie folosite de altcineva decât de titularul lor, cu toţii ştim că în România contează mai mult cum ştii să te “descurci” decât hotărârile de guvern. Aşa că nu mă voi mira dacă se va crea o piaţă de tranzacţionare a acestora în care vor fi angrenaţi angajaţii, “facilitatorii”, recepţionerii, ospătarii şi alţii. Şi când te gândeşti că totul a pornit de la o iniţiativă lăudabilă şi anume aceea de a salva turismul românesc…