De ce ne iubesc germanii?

Astăzi am citit în cotidianul “Adevărul” un articol despre compania Ford care preconizează că va închide uzina din Koln pentru că în viitorul apropiat va începe producţia la uzina din Craiova. Subiectul a fost tratat de către autor pe parcursul câtorva paragrafe şi a diferit total de articolele lungi ce relatau pe larg situaţia din oraşul Bochum, oraş afectat de închiderea întreprinderii Nokia. Atitudinea autorului pare de înţeles, privit prin prisma faptului că orizontul de timp în care se preconizează închiderea fabricii este axat între 2009 şi 2010, deci nu reprezintă o ştire urgentă, putând fi exploată şi cu altă ocazie!

În definitiv, în asamblul economiei europene faptul că se închide undeva o uzină care are oferă loc de muncă la 1200 de angajaţi şi se deschide o altă uzină care oferă loc de muncă altor 3800 de angajaţi – conform contractului de privatizare Ford este obligată să menţină acest număr pe durata a patru ani – nu este un lucru îngrijorător. Gândind pragmatic realizăm faptul că astfel scade rata şomajului în ţara destinaţie (în cazul de faţă România), dar creşte în ţara expeditoare (că în cazul Nokia, din nou Germania). Cu toate acestea şomajul per asamblu zonă UE scade pentru că dintr-o dată se angajează în plus 2600 de muncitori!

Sunt absolut convins de faptul că proprietarii Ford au realizat un studiu de oportunitate înainte să înceapă negocierile pentru preluarea uzinei craiovene. Au realizat foarte repede că la Craiova se poate produce mai mult cu costuri mai mici! Asta în condiţiile în care se menţine numărul angajaţilor pe timp de patru ani, dar nimeni şi nimic nu poate impune uzinei să se restructureze masiv după patru ani şi prin procedeul concedierilor colective! Deci se rezolvă dintr-un foc şi problema creşterilor salariale şi a costurilor cu forţa de muncă ce se preconizează că vor creşte în următorii ani!

Nu ştiu exact cât este în Germania salariul mediu pe economie şi nici care este salariul plătit un angajat la uzina din Koln! Dar sunt convins că acesta este sub salariul mediu plătit unui angajat în România. Mă aştept ca sumă de bani oferită unui angajat direct în producţie să nu depăşească 1500 de lei (aproximativ 400 de Euro), la care se adaugă taxele şi impozite plătite de către angajator. Deci maxim 700 de euro (în medie!) pentru fiecare angajat. Îmi vine greu să cred că unui angajat din Germania i se plăteşte acest salariu şi este pe deplin mulţumit de faptul că are un loc de muncă, că are cu ce trăi şi cu ce creşte copii! În schimb angajatul român este mulţumit de acest venit lunar şi, deşi trâmbiţează prin toate locurile că nu este încântat de salariul actual, nu face nimic pentru a schimba această situaţie deoarece realizează în subconştient că dacă la un moment dat se va reduce numărul salariaţilor s-ar putea să fie şi el pe lista neagră! Aşa că tace şi înghite!

Pe de altă parte Ford a luat în calcul şi experienţa Logan şi aici mă refer la apetitul românilor pentru maşinile produse în ţară. De cele mai multe ori acestea au un preţ inferior celor produse în alte ţări – chiar membre UE – şi acest preţ se reflectă în calitatea obţinută. Un alt factor luat în considerare de către cumpărătorii de automobile este faptul că automobilele produse în ţară pot fi mult mai uşor reparate. Este binecunoscută gândirea conform căreia “dacă mi se sparge un far la Logan şi nu îl au la reprezentanţă pe stoc, mă duc eu până la Piteşti şi îl iau personal de acolo!”. Deci românii achiziţionează automobile autohtone, iar dacă acestea sunt produse de Ford e şi mai bine. În schimb germanii sunt recunoscuţi ca cei mai buni producători de autovehicule prin mărcile Mercedes, BMW sau Volkswagen. Nu cunosc date oficiale, dar cum ştiu despre germani că sunt naţionalişti cred că vânzările de Ford-uri nu au excelat. În schimb în România se preconizează o altă situaţie…

Privind în perspectivă realizăm că cei 2600 de angajaţi contribuie şi ei în plus la economia UE, scade numărul persoanelor întreţinute de către stat sau de către alte persoane, creşte nivelul de trai în zona investiţiei pentru că această aduce după ea şi alte investiţii, aşa că toată lumea este aproximativ fericită. Spun aproximativ pentru că acesta situaţie se poate schimba dramatic în cazul în care alte state din Est (Republica Moldova, Ucraina, Turcia) vor adera şi ele la UE şi vor oferi costuri de producţie şi mai mici! Atunci se va realiza acelaşi fenomen de fugă a investiţiilor, dar în care România va fi partea perdanta. Deci este optim să profităm cât mai mult până când se va realiza o nouă extindere a UE!

Singurii nemulţumiţi sunt germanii. Au şi de ce! Părerea mea este că România şi Bulgaria nu erau pregătite să facă faţă cerinţelor economice ale UE atunci când au fost admise în Uniune. Atunci de ce s-a trecut cu vedere acest aspect şi am fost admişi? Pentru că reprezentăm o piaţă de desfacere foarte mare. Iar rezultatele se văd în creşterea vizibilă a datoriei externe şi a balanţei de plăţi! Importăm mult mai mult decât exportăm şi acest lucru ne va costa scump în ziua scadenţei! Probabil scenariul imaginat pentru cele două ţări era ca acestea să consume produse scumpe fabricate în Vest şi să se renunţe la concurenţă fabricilor din Est. În principiu a fost realizat acest plan într-o mare măsură, iar companiile exportatoare de fier vechi de la noi din ţara cunosc bine acest lucru!

Dar reversul medaliei îl reprezintă apetitul investitorilor pentru profit. De fapt este vorba despre şi mai mult profit! Este evident pentru toată lumea că fabrica Nokia din Bochum realiza profit. Probabil şi cea de componente de motor de la Koln realizează profit. Dar patronii vor şi mai mult profit aşa că şi-au mutat afacerile în Est pentru că aici se produce mult mai ieftin orice. Iar acest scenariu germanii nu prea l-au analizat obiectiv! Şi de data această au pierdut! În loc să producă ei şi să vândă scump esticilor şomeri s-au trezit în situaţia în care ei sunt şomeri şi cumpără relativ mai ieftin din Est! O alternativă deloc îmbucurătoare!

Articole care au aceeasi tema:

• 11-02-2008 - Despre muncă
• 09-09-2006 - Logan, masina de 5.000 de Euro costa 10.000 de Euro

Articole din categoria Economie:

• 11-02-2008 - Despre muncă
• 02-02-2008 - Spontaneitatea grevei "spontane"
• 20-01-2008 - Proba de poligon