Faliment

Perspectiva economică a României mă îngrijorează! Nu pentru că eu sunt cel care va trebui să răspundă pentru ce se va întâmpla în viitor ci pentru că eu fac parte dintre acei mulţi care vor fi nevoiţi să plătească pentru toate deciziile economice prost luate. Iar în ultimul timp numărul acestora decizii controversate a crescut!

Săptămâna aceasta am aflat că actualul guvern intenţionează să direcţioneze a două tranşă de împrumut de la FMI către susţinerea deficitului bugetar. Construcţia aceasta “susţinerea deficitului bugetar” sună bine, chiar dă impresia de un lucru bun, adică guvernul chiar susţine ceva, se mişcă economia, guvernul oferă bani pentru a se finanţa ceva. Dar realitatea economică ne prezintă clar ce este ascuns sub sintagma “deficit bugetar”: cheltuieli mai mari decât venituri! Ceea ce înseamnă că guvernul nu este în măsură să colecteze bani la buget şi atunci se împrumută pentru a acoperi diferenţa.

Dacă guvernul ar folosi banii împrumutaţi exclusiv pentru programe de relansare economică atunci, în principiu, accesarea creditului nu ar fi dăunătoare economiei. Este similar cu a împrumuta de la bancă o sumă nu foarte mare de bani pentru a demara o afacere şi după ce afacerea începe să fie profitabilă plăteşti banii înapoi băncii. Însă guvernul nu se poate abţine şi foloseşte banii împrumutaţi şi pentru plata salariilor şi a pensiilor. Tocmai aici este problema pentru că banii plătiţi se întorc mai greu în economie şi contribuie nesemnificativ la relansarea economică dorită!

Este evident că pensionării şi salariaţii la stat nu vor investi banii primiţi drept pensii şi salarii în afaceri astfel încât să contribuie la revigorarea economiei. Sau dacă o vor face va fi un procent nesemnificativ. Cei mai mulţi vor folosi banii primiţi pentru acoperirea consumului minim şi, dacă le mai rămâne ceva, vor ţine restul în casă “la saltea” sau vor investi în depozite bancare pe principiul “bani albi pentru zile negre”. Impactul asupra economiei realizat astfel? Insignifiant!

Ceea ce trebuie să facă Guvernul în situaţie de criză economică este să reducă semnificativ deficitul bugetar prin reducerea/eliminarea cheltuielilor neimportante, concedieri şi reduceri de salarii/pensii. Astfel ar scădea presiunea asupra bugetului şi nu ar mai fi nevoie de împrumuturi pentru plăţile curente. Însă guvernul Boc nu poate să adopte aceste măsuri acum pentru că se apropie campania electorală, iar acţiunile economice nepopulare provoacă pierderea alegerilor! Deci mai avem de aşteptat până se vor adopta măsuri drastice! Asta dacă se vor adopta vreodată şi nu va intra România direct în faliment!

Problema României este că perioadă de criză s-a suprapus cu o perioadă de campanie electorală perpetuă, campanie ce a demarat în 2007 când au fost alegerile europarlamentare. În acel moment criza era ceva despre care se vorbea doar în manualele de economie. Dar în SUA se discuta în treacăt despre subprime fără a fi influenţată economia. Apoi până la alegerile locale din aprilie 2008 s-au investit bani în finanţarea drumurilor orăşenesti şi comunale pentru a ajuta primarii să fie realeşi. Între timp s-a realizat şi majorarea/corelarea pensiilor. Criza începea să facă primele victime în SUA, iar bursele treceau prin “corecţii”. Pomana electorală a continuat cu frenezie din moment ce alegerile parlamentare se apropiau cu repeziciune (semniificativa este legea privind creşterea salariilor profesorilor cu 50%, lege pe care domnii Boc şi Geoană nu mai doresc să o pună în aplicare, deşi nu mai ştiau cum să o voteze cât mai repede anul trecut!).

La începutul lui 2009 găsim un nou guvern şi din nou alegeri: alegeri europarlamentare. Măsurile economice nepopulare sunt iarăşi amânate. Deja criza este prezentă în toate ramurile economiei şi sunt anunţate scăderi pe toate planurile. Singurele care nu vor să scadă sunt cheltuielile guvernamentale. Următorul termen impus pentru adoptarea unor măsuri economice adecvate crizei: după alegerile pentru funcţia de Preşedinte. În definitiv românii nu vor realege acelaşi Preşedinte dacă vor avea impresia că din cauza acestuia le-a scăzut standardul de viaţă, nu-i aşa?

Deci nu ne rămâne decât să aşteptăm terminarea campaniei electorale pentru a vedea dacă guvernul Boc va deţine voinţa politică să realizeze reformele absolut necesare pentru ieşirea economiei din criză sau va stă nepăsător până când se va duce ţara complet în faliment!

Articole care au aceeasi tema:

• 27-03-2009 - Guvernul Boc şi împrumutul
• 25-07-2007 - Basescu si pensiile

Articole din categoria Economie:

• 27-03-2009 - Guvernul Boc şi împrumutul
• 19-02-2009 - Boala turismului românesc: tichetele de vacanţă
• 26-08-2008 - Reclama, sufletul comerţului