Ce faci atunci cand nu ai ce face? Te plicitsesti… Si ca sa nu te plicitisesti, te apuci de facut ceva. Orice! Absolut orice, numai sa nu innebunesti nefacand nimic! Iar daca te si plateste cineva sa faci acel lucru pe care oricum l-ai fi facut din plictiseala, atunci te poti considera super norocos!
Cam asa stau lucrurile si cu operatiunea “borduriada”. In fiecare an sunt inlocuite bordurile de pe marginea strazilor din Bucuresti. Cateodata sunt de parere ca se face aceasta operatiune si de doua ori pe an. Nu stiu sigur daca este asa, dar sigur este faptul ca uneori dureaza atat de mult operatiunea incat trec cateva anotimpuri pana se finalizeaza, urmand a se reincepe imediat ce a trecut zapada.
Intrebarea logica care se pune este: daca tot se strica in fiecare an, de ce se mai inlocuiesc? Oricum arata deplorabil dupa numai doua, trei luni de la inlocuire, asa ca, de ce se mai cheltuie resurse pentru a se inlocui ceva care oricum va fi la fel cum este acum atunci cand lucrarile vor fi gata?
Probabil raspunsul la aceasta utlima intrebare sta in increngatura de pile si relatii ale celor de la Administratia Strazilor si a celor de la Primarie (indiferent daca este de sector sau a Bucurestiului). Atata timp cat campania electorala este costisitoare si ai nevoie de sustinatori, este de la sine inteles faptul ca, la un moment dat, trebuie sa “sustii” si tu cauza celui care a fost “om” si te-a ajutat cum a putut in campanie. Asa ca ce mai conteaza cateva milioane bune de euro bagate in borduri? Sunt prevazute in buget? Da! Ca doar consilierii au trecut si ei prin campanie si au avut “sustinatori”. Atunci totul e OK. Ce conteaza faptul ca bordurile pe care le scot sunt din granit si sunt acolo de 50 de ani, urmand a fi inlocuite cu unele din beton care dureaza doar 1 an? Ce conteaza faptul ca bordurile din beton se macina iarna cand masinile de deszapezire arunca cu nisip si sare pe strada? De altfel, nu mai conteaza nimic! Daca iese banul, atunci de ce sa nu iasa la mine in buzunar?
M-am hotarat sa scriu acest articol dupa ce, pe strada mea, au inceput lucrarile de refacere a trotuarului si de inlocuire a bordurilor. Evident, in stilul pur romanesc, in fiecare zi muncitorii incepeau munca cu pickhammerele la 7.30 – 7.45, spargeau ce spargeau cam vreo ora, apoi se linisteau. DE TOT!!! Nici un fel de miscare pana la ora 16.00 cand plecau acasa. Trecand pe langa faptul ca doar un “Dorel” nefericit sapa de zor, iar ceilalti stateau la umbra, dupa cateva saptamani bune de “truda”, am constatat cu stupoare ca dupa ce au finalizat o sectiune a disparut iarba din spatiul special existent din trotuar si a fost inlocuit cu beton. Mai mult, tot astfaltul care fusese intins pe strada in aceasta primavara era distrus pe margini de la pickhamerele care dislocau bordurile. Pai cum sa nu se sparga strada la iarna cand o fi primul inghet? Apa intra in gaurile de langa noile borduri si afecteaza, deopotriva, asflatul de pe carosabil cat si bordurile “noi-noute”. Asa ca la primavara, firmele “sustinatoare” au din nou de lucru. Si uite asa se reinoieste circuitul banilor in natura…
Consider ca am scris destul despre acest subiect. Mai era ceva material strans: reasfaltarea bulevardelor principale (anul acesta bdul Magheru a fost reasfaltat de trei ori, iar Calea Victoriei de doua ori), inlocuirea bordurilor vechi cu cele vechi scoase din alta parte a strazii sau din alte strazi si alte asemenea “afaceri” ale primariei si ale administratiei strazilor. De altfel, in termenul popular intelegerile de acest fel intre persoane se numesc “mici gainarii”. Cand e vorba insa de banul public si de sume ce depasesc ordinul milioanelor de dolari, atunci fenomenul se numeste coruptie…
Felicitari, multe felicitari. Inca un articol care imi place si cu care sunt de acord. Sper totusi sa il mai citeasca si altii care totusi pot sa faca si ceva in privinta asta. Dar totusi ma intreb daca va face cineva ceva. Sincer nu cred. Traim totusi in Romania “tara tuturor posibilitatilor”