Şi tot Cioloş e de vină… (II)

Array ( [0] => WP_Post Object ( [ID] => 899 [post_author] => 1 [post_date] => 2017-08-31 21:27:07 [post_date_gmt] => 2017-08-31 18:27:07 [post_content] => Zilele acestea, în care mulți români încă mai sunt în concediu, sunt mai puțin potrivite pentru dezbateri politice și economice. Oamenii sunt cu gândul încă la vacanță, iar cei care din diverse motive nu pot avea vacanță, se gândesc mai degrabă la diverse metode de a se se relaxa. Prin urmare nu se întrevăd proteste masive împotriva faptului că de la 15 septembrie și apoi de la 1 octombrie se va mari acciza de două ori la combustibil, mărire care va genera scumpiri în lanț, în special la alimente. Așadar să reținem că nu mai scad taxe, ci se măresc! Și chiar în două tranșe... Cum actualul guvern nu poate fi făcut responsabil pentru precaritatea bugetului disponibil, din moment ce acesta respectă întocmai programul de guvernare, este necesar să identificăm care sunt motivele reale pentru care guvernul Tudose este nevoit să modifice prin ordonanță de urgență Codul Fiscal cu aplicabilitate aproape imediată, deși modificările fiscale ar trebui să fie efectuate cu cel puțin 6 luni înainte de intrarea lor în vigoare.

Motivul nr.1: Supraacciza, "taxa pe stâlp" și scăderea cotei de TVA

Începând cu 1 ianuarie 2017 au fost eliminate două taxe introduse de guvernul Ponta: supraacciza de 0,07 Euro din prețul de vânzare a carburanților și infama taxa pe construcții speciale, denumită popular "taxa pe stâlp". Deși supraaciza nu și-a atins scopul initial - și anume investirea banilor colectați în infrastructură, în special cea rutieră - și a generat efecte nedorite în economie prin scăderea consumului de carburanți, banii colectați au fost de ajutor la încadrarea în marja stabilită pentru deficitul bugetar, fiind folosiți probabil și pentru plata pensiilor și a salariilor. Numai că în 2015 toate partidele parlamentare au dezbătut un nou Cod Fiscal care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016. Acesta prevedea că supraacciza și "taxa pe stâlp" vor fi eliminate de la 1 ianuarie 2017. Și tot de la 1 ianuarie 2017 se impunea și scăderea cotei de TVA de la 20% la 19%. Subliniez faptul că aceste modificări au fost acceptate de toate partidele din Parlament și votate favorabil. Ajungem în decembrie 2016, la doar câteva săptămâni de intrarea lor în vigoare, în momentul în care partidul care a câștigat alegerile din 2016 (PSD) se pregătea să preia puterea de la Cabinetul anterior. Programul de guvernare este unul generos și conține creșteri de salarii și de pensii, gratuități, scăderi de impozite pentru anumite categorii sociale - în fapt cheltuieli în plus. În acest moment domnul Liviu Dragnea (președinte PSD) îi solicită domnului Dacian Cioloș (Prim-ministru în funcție la acea dată) să emită o ordonanță de urgență pentru a proroga aplicarea prevederilor din Codul Fiscal. Se întrevedea încă de atunci că nu vor fi bani de ajuns la buget și că anumite scăderi de taxe nu sunt sustenabile, dar euforia câștigării alegerilor era ca un magnet pentru toți cei care credeau că se pot efectua creșteri de salarii concomitent cu scăderea taxelor. Domnul Dacian Cioloș refuză. După șapte luni și jumătate guvernul în funcție este nevoit să reintroducă supraacciza la carburant pentru a face față cheltuielilor bugetare. Euforia a dispărut, iar visteria pare că se golește pe zi ce trece. Și mai e mult până în decembrie, atunci când se calculează deficitul bugetar care trebuie să se încadreze în limita maximă de 2,99% din PIB - așa cum a fost prezentat în campania electorală de anul trecut. [post_title] => Şi tot Cioloş e de vină... (I) [post_excerpt] => [post_status] => publish [comment_status] => open [ping_status] => open [post_password] => [post_name] => si-tot-ciolos-e-de-vina-i [to_ping] => [pinged] => [post_modified] => 2017-09-05 08:18:06 [post_modified_gmt] => 2017-09-05 05:18:06 [post_content_filtered] => [post_parent] => 0 [guid] => http://www.bogdanignat.ro/?p=899 [menu_order] => 0 [post_type] => post [post_mime_type] => [comment_count] => 0 [filter] => raw ) [1] => WP_Post Object ( [ID] => 846 [post_author] => 1 [post_date] => 2017-04-24 21:22:54 [post_date_gmt] => 2017-04-24 18:22:54 [post_content] => Despre venitul gospodăriilor și impozitarea acestora s-a vorbit prea puțin în campania electorală de anul trecut. Modificarea modului de impozitare a veniturilor este inclusă în programul de guvernare, dar o dezbatere reală asupra acestui subiect nu a fost niciodată realizată până acum. Este drept că în campania electorală s-au analizat mai degrabă subiecte de cancan gen Cioloș este fiul lui Soros sau USR-ul este finanțat din banii ocultei mondiale. Așa că abia acum Guvernul României prin ministerul de finanțe ne-a prezentat care este propunerea de impozitare a veniturilor gospodăriilor. După ce am citit întreg documentul disponibil on-line și care este prezentat drept o variantă de lucru oficială, am decis să verific cât de adevărată este afirmația din campania electorală conform căreia niciun salariat nu va plăti mai mult prin modificarea sistemului de impozitare, ba chiar toată lumea va fi în câștig datorită sistemului de deduceri inclus în noul sistem. Așadar am luat că referință o gospodărie care are doar doi membri (ex: soț și soție) și trei valori medii ale câștigului lunar pe care cei doi l-ar putea avea. Pentru simplificarea calcului am presupus că cei doi membri ai gospodăriei au salariile identice, iar nivelul acestora este constant pe timpul anului. Am ales trei valori de referință: 2.000 de lei, 5.000 de lei și 9.000 de lei. Motivația pentru care au fost alese aceste valori este simplă:

• 2.000 de lei este o sumă ceva mai mică decât actualul salariu mediu net pe economie (sursa: Institutul Național de Statistică), iar această sumă va fi peste câțiva ani mult mai apropiată de salariul minim pe economie dacă se vor implementa creșterile anunțate ale salariului minim.
• 5.000 de lei este aproximativ salariul mediu brut al unui angajat în sectorul public din România, conform calculelor efectuate de Consiliul fiscal. În măsură în care se va implementa legea salarizării unice propusă de partidul de la guvernare, atunci acest nivel al salariului mediu este de presupus că va crește.
• 9.000 este sumă aproximativă a unui salariu de 2.000 de Euro, nivel despre care, tot în campania electorală, s-a discutat că ar fi un deziderat pentru cetățenii considerați în clasă de mijloc a societății.

Am făcut presupunerea că cele trei nivele (2.000, 5.000 și 9.000) reprezintă nivelul salariului net, adică exact banii pe care salariatul îi are în cont la sfârșitul unei luni complete de muncă. Tot pentru ușurarea calculelor am considerat că diversele contribuții sociale (pensie, sănătate, șomaj etc) au fost reținute și virate la bugetul consolidat de către angajator, prin urmare acestea nu mai au niciun impact asupra calculelor efectuate. Cunoscând salariul net a fost relativ ușor de calculat mai întâi salariul brut și imediat impozitul lunar al fiecărui membru al gospodăriei. Cum în exemplul ales sunt doar doi membri ai gospodăriei (și fiecare are același venit lunar) am calculat impozitul lunar al gospodăriei că impozitul unui membru înmulțit cu 2. Mai departe a rezultat impozitul anual că produs dintre impozitul lunar al gospodăriei și numărul de luni - 12. Rezultatele și o parte din calcule sunt în tabelul 1. [table id=1 /] Se observă că la un nivel al salariului net de 2.000 de lei se plătește în prezent un impozit anual de 9.144 de lei pe gospodărie, la un nivel al salariul de 5.000 de lei un impozit de 22.848 de lei și la nivelul salariului de 9.000 de lei un impozit de 41.136 de lei. Pentru a calcula impozitul pe care îl plătește o gospodărie în sistemul global am urmat pașii din documentul aflat în discuție. Am pornit de la premisa că angajatorul nu va mai reține impozitul pe salariu, ci doar contribuțiile sociale, iar salariatul va primi toată suma cuvenită în cont. Prin urmare sumele de referință sunt 2.381 de lei, 5.952 de lei și 10.714 de lei pentru a efectua un calcul comparabil cu cel de mai sus. Mai întâi am calculat sumele pe care le câștigă lunar cei doi membri ai gospodăriei adunând venitul celor doi. Mai departe am calculat venitul anual global (Vag) prin înmulțirea venitului cu numărul de 12 luni. După ce s-a calculat venitul anual global (Vag) am început calculele pentru a determina impozitul datorat. Mai întâi am calculat plafonul neimpozabil (Pn) care este în cazul prezentat 36.000 de lei, sumă care rezultă din înmulțirea cifrei 3 (numărul de membri ai gospodăriei +1) cu 1.000 de lei și cu numărul de 12 luni ale anului. Din suma cumulată pe gospodărie - venitul anual global (Vag) -  se scade plafonul neimpozabil (Pn) și rezultă venitul global ajustat (Vgaj). Rezultatele de până acum sunt prezentate în tabelul 2. [table id=2 /] Din venitul global ajustat (Vgaj) proiectul de impozitare îți permite să faci și alte deduceri pe parcursul unui an fiscal, dar nu mai mari decât plafonul neimpozabil lunar. Pentru exemplu în cauză plafonul neimpozabil lunar este 3.000 de lei și rezultă din împărțirea plafonului neimpozabil (Pn) anual la 12 luni. Cum fiecare gospodărie are libertatea să deducă oricât pe parcursul unui an între 0 lei și valoarea plafonului neimpozabil lunar, am decis ca în exemplul prezentat să ramific calculele pe două scenarii extreme: în primul scenariu nu se face nicio deducere, iar în al doilea scenariu se deduce întreaga sumă permisă. În urma acestei acțiuni au rezultat două niveluri diferite ale venitului net anual global impozabil (Vnai), câte unul pentru fiecare scenariu de deducere. La final am calculat impozitul datorat aplicând cota de 10% asupra venitului net anual global impozabil (Vnai), așa cum este prezentată în propunerea de modificare a Codului fiscal. Rezultatele finale sunt în tabelul 3. [table id=3 /] Analizând nivelurile impozitelor datorate calculate conform celor două metodologii diferite (cota unică și impozit global) rezultă diferențe foarte mari. Pentru venitul net de 2.000 de lei diferența în valoare absolută variază de la 7.330 de lei la 7.030 de lei, iar suma plătită efectiv reprezintă doar 20%, respectiv 23%, din ce plătește salariatul astăzi când se aplică cota unică. Pentru venitul de 5.000 de lei diferența este în continuare importantă, această variind în valoare absolută de la 12.464 de lei la 12.164 de lei, suma plătită efectiv reprezentând 45%, respectiv 47%. Abia la nivelul salarial de 9.000 de lei impozitul datorat depășește 50% din valoarea actuală - 53% și 54%. Cu toate acestea se înregistrează în continuare o diferență solidă în favoarea contribuabilului,  diferență care variază între 19.323 de lei și 19.023 de lei. Valorile comparate sunt în tabelul 4. [table id=4 /] În urma calculelor de mai sus se poate enunța o singură concluzie: dacă sistemul de impozitare va rămâne așa cum este acum definit în documentul de lucru de la ministerul finanțelor, atunci mare parte dintre români vor plăti mai puțin impozit decât plătesc acum. Desigur, această situație este una ideală și îmbucurătoare, din moment ce oricare dintre noi dorim să plătim mai puține taxe, dar statul tot trebuie să funcționeze cumva pentru a asigura servicii sociale - educație, sănătate, infrastructură, pază și protecție etc. Iar pentru a asigura aceste servicii este nevoie de bani. Dacă nivelul impozitelor pe care le vom plăti va scădea atunci statul nu va avea decât două soluții: fie mărește alte taxe sau impune tarife pentru efectuatea diverselor servicii, fie se împrumută masiv. Iar oricare dintre aceste soluții nu este dezirabilă, chiar dacă efectul pe termen scurt al acestora este resimțit mai puțin de cetățeni. [post_title] => 1 plus 1 fac 2, care împărțit la 2 face aproape 0,5 [post_excerpt] => [post_status] => publish [comment_status] => open [ping_status] => open [post_password] => [post_name] => 1-plus-unu-fac-2-care-impartit-la-2-face-aproape-05 [to_ping] => [pinged] => [post_modified] => 2024-10-08 19:42:08 [post_modified_gmt] => 2024-10-08 16:42:08 [post_content_filtered] => [post_parent] => 0 [guid] => http://www.bogdanignat.ro/?p=846 [menu_order] => 0 [post_type] => post [post_mime_type] => [comment_count] => 0 [filter] => raw ) )