Întotdeauna m-am întrebat de ce le place anumitor oameni să asculte muzică tare. Nu tare, ci exagerat de tare! Să bubuie boxele, să audă şi vecinii, să ştie toată lumea că ei ascultă Iron Maiden sau Adrian Minune! Ce contează că ceilalţi nu le împărtăşesc opţiunile în materie de muzică. Asta e! Poate cu ocazia această mai învăţa şi vecinii că muzica bună e cea pe care o ascultă ei, nu lălăiala aia de muzică clasică pe care o mai auzim din când în când pe la vecinul de la trei…
Totdata remarc că noile apariţii tehnologice – dintre care menţionez Ipod-ul – fac şi mai agasantă pasiunea semenilor noştri pentru volumul crescut! Dacă până acum ceva timp “ascultatul” (N.A.: ghilimele sunt introduse pentru a sublinia faptul că muzica la maxim nu se mai poate numi ascultat ci mai degrabă torturat) se făcea în cadrul propriei case, apartament sau, în cazurile cele mai nefericite pentru vecini, în propria curte, acum totul s-a schimbat. Oricine îşi poate achiziţiona un Ipod, căşti puternice şi să meargă pe stradă. Dacă se rezumă doar la mers pe stradă sau în parc, nu este nicio problemă. Însă dacă ai un vecin de autobuz mare fan heavy metal atunci mai mult ca sigur vei avea un concert desăvârşit până la destinaţia ta. Asta dacă nu cumva preferi să cobori din autobuz şi să aştepţi altul fără muzică “ambientală”.
Am încercat să găsesc un răspuns la această dilemă a mea: de ce trebuie să fie atât de tare?!? Am gândit pragmatic şi am reuşit să găsesc un posibil răspuns: sunt în autobuz, îi ascult pe Buzdugan şi pe Morar, dar nu îmi plac. Aşa că îmi pun căştile şi încep să ascult ce îmi place mie. Dar în autobuz e zgomot de fond, radioul este pornit, oameni vorbesc între ei, claxoane se aud de pretutindeni. Deci ca să aud bine ce vreau să ascult atunci trebuie să umblu serios la nivelul volumului. Şi atunci sunt doar eu cu muzica mea şi uit de toţi ceilalţi care mă înconjoară. Aşa nici nu mai simt cum reuşesc să parcurg două staţii de autobuz în aproape jumătate de oră…
Stau şi mă întreb care este efectul pe termen lung asupra auzului celor care ascultă – în special la căşti – tare şi des. Nu cumva peste câţiva ani aceştia vor avea probleme de auz? Iar peste alţi câţiva ani vor avea nevoie de proteze auditive? Cazuri rare, ce-i drept, dar oare nimeni nu conştientizează pericolul? Deja Bucureştiul este un oraş foarte poluat fonic. Oare merită să mai stresăm şi noi inutil sistemul auditiv cu încă o povară?
Cu toate acestea momentele cele mai agasante sunt înregistrate la nunţi, botezuri sau alte evenimente care presupun existenţa acompaniamentului muzical. Indiferent de eveniment şi indiferent de genul de muzică, situaţia este aceeaşi: boxe potrivite pentru stadioane în aer liber sunt montate în restaurante cu cel mult două sute de locuri! Şi, cum altfel, decât cu volumul la maxim! Câteodată ai impresia că mirele şi mireasa te-au invitat la nuntă ca să te supună la diverse suplicii auditive, nu ca să fii alături de ei la fericitul eveniment. Evident că atunci când orchestra sau DJ-ul sunt în pauză simţi cum timpanele tale se relaxează treptat până când începi să auzi din nou normal. Iar când evenimentul se termină şi părăseşti încăperea ai în urechi un ţiuit metalic care te însoţeşte încă câteva ore bune! Aşa da distracţie, ce mai!
Despre muzica care se “ascultă” în cluburi voi comenta mai puţin din moment ce este o opţiune personală să intri sau nu în cluburile în care basul mai are puţin şi intră în rezonanţă cu ferestrele sau cu clădirea însăşi. Ai câteodată senzaţia ca eşti în interiorul boxei şi totul vibrează cu tine. De fapt în cluburi totul se rezumă la vibraţii: ele îţi dau senzaţia specifică clubului, ele te îndeamnă să dansezi. Că de vorbit nu ai cum să vorbeşti. Poate doar prin semne. Iar dacă eşti cu prietena în club nu e o problemă prea mare: va înţelegeţi voi cumva. Însă dacă eşti singur şi vrei să vorbeşti cu o necunoscută nu ai nicio şansa în tot zgomotul! Poate doar dacă îi propui să ieşiţi puţin la aer să schimbaţi două vorbe…
Ceea ce vreau eu să evidenţiez este faptul că nu toţi ascultă muzica la maxim. Mai sunt şi ascultători cu timpane sensibile care nu doresc să şi le distrugă. Oare la o petrecere sau într-un club muzica nu poate avea o intensitate normală? Trebuie neapărat să fie un zgomot comparabil la decibeli cu decolarea unui avion? Personal consider că muzica este o artă, ceva ce trebuie să îl încânte pe om, nu ceva care să îi producă disconfort. Şi atunci ce trebuie făcut pentru ca aceia dintre noi care sunt deranjaţi de volumul tare să poată petrece momente plăcute în aceste condiţii? Oare ar fi eficent să ne punem dopuri în urechi? Sau ar fi doar o rezolvare temporară şi fără efect?
O sa fie o zi frumoasa cand muzica tare din casti va fi cel mai deranjant lucru din autobuz/metrou…
Am vazut pe discovery ca s-au inventat niste boxe cu un microfon care primesc sunetul in zona si scot un sunet in egala masura dar care sa anuleze sunetul primit.
Este ca si cum ai aduna 7 cu -7.
Ce era interesant era ca actiona doar pe o anumita raza … si astia faceau un experiment in care montau dispozitivul, format dintr-o boxa si microfon lipita de fundul unui scaun, langa un santier, si cand moderatorul vorbea de pe scaun il auzeai doar pe el, cand parasea zona scaunului, auzeai sunete de santier, picamare, buldozere etc.
Deci asta ar fi solutia … totusi nu stiu daca dispozitivul anuleaza undele sau doar le acopera … pentru ca daca numai le acopera, defapt tu nu aaizi nimic dar timpanele tot iti vibreaza pana in creier 🙂
Cat pentru vecinii mei, care asculta cand drum and base cand manele, pe niste boxe imense, as lua o boxa folosita de armata sua, care trimite un sunet incredibil de tare intr-o singura directie, si as indrepta-o spre ei 😛
Nu credeam s-o aud si pe asta, dar acum 10 min prin fata geamului meu a trecut un “individ” care avea boxe montate pe bicicleta si rasuna maneaua pe toata strada. . .
Hahahah, pe bicla eu inca nu am vazut. Deh, noutati…
Genial!
Probabil se alimenta de la dinamul de pe roata 😛
Adicatelea sa inteleg ca asculti sau ascultai “Vita-de-vie”?
@newdada
Am ascultat şi “Viţa-de-vie”, dar nu sunt un mare fan.
da….recunosc…si mie imi place sa ascult muzica tare cand ma duc la scoala…in troleu pe strada…as vrea sa ma dezobisnuiesc sa ascult asa tare…da nu pot…ca sa pot auzi muzica calumea trebe sa dau tare ( in troleu se vb claxoane cum se spunea mai sus) asa ca nu auzi asa bine si esti nevoit sa dai la maxim..:)
Eu consider ca unii din acesti tineri au anumite probleme de ordin psihologic (si nu psihiatric), zic ei ca sunt nonconformisti, iar cauzele nonconformismului lor sunt multiple.
Altii cred ca fac asta pentru a atrage atentia (cazul manelelor).