“M-am saturat sa fiu indiferent si sa vad cum spatiul verde este distrus in jurul meu! Mi s-a luat sa aud drujbe care taie copaci batrani si fara aparare. Gata! Vreau sa fac ceva care sa puna capat distrugerii sistematice a vegetatiei din Bucuresti! Vreau sa ma implic! Trebuie sa existe o cale care sa stopeze acest masacru la care noi asistam impasibili zi de zi…”
Cam asa credeam acum cateva luni. De atunci si pana acum nu s-a schimbat nimic. Nimic in sensul ca in continuare se taie copaci intr-o veselie fara niciun discernamant. Despre implicarea mea tot ce pot spune este ca am fost la cateva marsuri de protest la adresa administratiei care doreste sa reconfigureze centrul istoric al Capitalei si sa defriseze parcurile, marsuri organizate de catre grupul civic “Bucuresti“. Cam putin! Chiar foarte putin! Scuze si motive pot gasi oricand: nu am timp, nu ne asculta nimeni si nu avem parghii prin care sa obligam autoritatile sa ne asculte, suntem doar cativa si nu putem face manifestatii de amploare etc.
Un lucru este clar: spatiul verde se micsoreaza pe zi ce trece si poluarea ia amploare. De ce acest lucru? In primul rand se taie copacii care “consuma” dioxidul de carbon. In al doilea rand numarul masinilor a crescut foarte mult in Bucuresti. Deci poluarea e la ea acasa! Si ce facem noi? NIMIC! Asistam fara sa ne implicam la acest genocid verde!
Privit in detaliu faptul ca s-au taiat cativa copaci ca sa se construiasca un nou si impozant centru de afaceri pare o nimica toata. Din cati copaci are Bucurestiul, ce mai conteaza inca 10? Sa gandim pozitiv! Se taie zece copaci dintr-un parc in care se plimbau doi-trei bunici cu nepoteii, deci nu aducea nicio valoarea adaugata orasului, iar apoi pe acel amplasamant se construieste un mare centru de afaceri care ofera peste 500 de noi locuri de munca si aduce incasari spectaculoase la bugetul orasului. Se poate ajunge la concluzia ca progresul cere si sacrificii, deci trebuie sa renuntam la copacii nostri pentru bunastarea natiunii!
Cu toate acestea adevarul este diametral opus felului acesta de a privi lucrurile. In primul rand acei copaci faceau ca temperatura din jurul parculetului sa fie mai scazuta decat va fi dupa constructia cladirii. Umbra lor permitea cresterea vegetatiei in jurul copacilor deoarece ramurile groase fereau iarba de expunerea continua la razele solare. Apoi apa de ploaie era absorbita mai usor de pamant si nu mai era reorientata catre sistemul de canalizare municipal. Si nu in ultimul rand prin parc se plimbau biciclisti, roleri, pietoni, deci nu polua nimeni atmosfera. Acum prin aceeasi zona vor trece masinile celor 500 de noi angajati, asa ca apare inca o sursa de poluare. Iar aceste masini vor fi parcate prin diverse locuri (deh, parcarea subterana costa si nu mai se obtine 200% profit din cladire daca se construieste una mai mare de 50 de locuri), deci si pe spatiul verde adiacent ramas!
Problema este ca cei zece copaci despre care am vorbit eu fac parte din miile de copaci care sunt taiati fara mila in Bucuresti. Seara trecuta am urmarit un documentar la televizor in care se afirma faptul ca in Bucuresti spatiul verde alocat unui locuitor este de aproximativ 2,5m2. Nu are niciun sens sa facem o comparatie cu minimul european (12m2) sau cu recomandarea europeana (25m2) pentru ca din acest punct de vedere suntem total inferiori. In plus, desi suntem pe ultimele locuri cu privire la spatiul verde, merita remarcat faptul ca o parte deloc neglijabila a spatiului verde existent este formata din suprafata cimitirelor peste care nu s-a putut construi! Morbid, dar adevarat!
Desi primarii cunosc foarte bine aceasta situatie, interesele economico-electorale primeaza si se emit autorizatii de constructie in parcuri fara pic de remuscari. Uneori primarul refuza emiterea autorizatiei, dar “este nevoit” ulterior sa execute a hotarare judecatoreasca care il obliga sa emita autorizatia. De ce am pus intre ghilimele “este nevoit”? Pentru ca de multe ori la proces Primaria nu se prezinta sau se prezinta doar pentru a face act de prezenta si nu pentru a-si expune punctul de vedere in instanta.
Inchei prezentandu-va doua exemple graitoare referitoare la grija pentru spatiul verde pe care o manifesta edilii. Primul dintre ele se refera la domnul primar al sectorului 6 din Bucuresti care saptamanile trecute a defrisat un parculet dintre blocuri pe strada Apusului ca sa construiasca o parcare de resedinta. Merita apreciat efortul domniei sale de a oferi locuri de parcare locuitorilor din sector, dar este mai mult decat regretabil faptul ca s-a recurs la aceasta metoda. Imaginile de mai jos sunt foarte graitoare. Cinic pot afirma faptul ca domnul primar a facut o alegere inteleapta: copacii aceia nu ii aduceau niciun vot, pe cand soferii multumiti ca au parcari aduc zeci de voturi, iar pana la alegeri mai sunt doar 10 luni de zile!
Tot la alegerile locale din primavara anului urmator se va prezenta si domnul primar general Videanu. Domnia sa va trebui sa raspunda in fata electoratului de ce doreste sa acorde autorizatie de constructie pentru locuinte in perimetrul parcului Bordei. Personal il inteleg pe domnul Videanu: parcul Bordei a fost retrocedat de catre primarul Basescu, iar dumnealui trebuie sa continue linia partidului. Macar aici sa fie consecvent, nu? Insa nimeni nu poate confirma faptul ca si bucurestenii vor fi consecventi si il vor mai vota inca o data… De altfel s-a inceput o campanie de strangere de semnaturi impotriva acestei decizii, deci impotriva hotararilor luate de catre domnul Videanu!
Cert este ca de la revolutie pana acum (adica in 18 ani – 5 cicluri electorale) niciun primar general nu a fost reales – cu exceptia lui Traian Basescu care i-a tradat pe bucuresteni si a renuntat la post. Aproximativ acelasi lucru s-a intamplat si la primariile de sector. Oare acest lucru nu ii pune pe ganduri pe actualii edili? Nu cumva lipsa respectului pentru spatiul verde ii face pe cetateni sa il prefere pe candidatul opozitiei? Merita reflectat!