Nu vă putem emite bilete!

Gara de Nord, București, vineri în jur de ora 10, la începutul lunii septembrie. Peste aproximativ două ore și jumătate mă pregăteam să ajung la Constanța având ca destinație finală Neptun. Până la Constanța aveam deja programată călătoria cu un tren privat pentru care urma să îmi cumpăr biletele direct din tren, dar pentru restul călătoriei trebuia să folosesc un tren CFR. Așa că eram în drum către casa de bilete CFR ca să cumpăr bilet doar pentru Constanța-Neptun haltă. În fața mea erau alți doi călători. Un student mă roagă să îl las în față pentru că trenul lui va pleca foarte curând. Eu mai puteam aștepta așa că îl las pe el în față, iar eu ajung la casă după aproximativ zece minute.

– Bună ziua!
– Bună ziua, îmi răspunde casiera.
– Vă rog să îmi dați și mie un bilet dus-întors de la Constanța la Neptun haltă.
– Adică până la Neptun, mă corectează doamna casier.

Eu trebuia să ajung la Neptun, dar stațiunea Neptun are două gări: Neptun haltă și Neptun. Destinația mea este mai aproape de Olimp, deci trebuia să cobor la Neptun haltă. Cum distanța dintre cele două gări este relativ mică prețul pentru călătoria până acolo este același, încadrându-se în aceeași tranșă kilometrică. Așa că sunt de acord cu doamna casier, neavând nicio importanță din moment ce plătesc același preț.

– Cum vreți dumneavoastră, răspund eu. Pe mine mă interesează să cobor la Neptun hc pentru că acolo vreau să ajung. Dar dacă este același preț nu mai contează.
– La ce tren doriți? Este unul la 10, pe care puteți să îl prindeți dacă vă grăbiți, și ajunge la Neptun la 13.40.
– Și la ce ora ajunge la Constanța? întreb eu gândindu-mă ca aș putea să îl prind în Constanța, nu în București, dacă trenul în care mă voi urca va ajunge mai repede la Constanța.
– La 12.21. Dar ce contează la ce oră ajunge în Constanța? Trenul e direct și rămâneți în el până la Neptun. Nu trebuie să îl schimbați.
– Doamnă, cred ca nu ați înțeles ce doresc eu: eu vreau un bilet dus-întors de la Constanța la Neptun hc, nu de la București.
– Păi așa nu va pot da!
– Cum adică nu îmi puteți da bilet?!? De ce???
– Nu va putem emite bilete dacă nu aveți legătură până acolo!
– Poftim? Ce contează dacă am sau nu legătură până acolo? Eu vreau să cumpăr un bilet între două stații CFR. Ce este atât de complicat?
– Da, aveți dreptate, dar cu ce ajungeți până acolo? Dacă nu reușiți să ajungeți până la 12.21 în Constanța și pierdeți trenul? Noi nu vă putem emite bilete dacă nu suntem siguri că va puteți urca în acel tren! Vă pot da pentru mâine, dar pentru astăzi nu.
– Doamnă, e incredibil așa ceva! E treaba mea cum ajung la Constanța. Poate mă duc cu avionul sau cu mașina. Sau poate mă teleportez. Eu vreau bilet de la Constanța la Neptun! Și dacă pierd trenul nu e vina CFR-ului că eu nu m-am urcat în el. Eu cumpăr un bilet – mă urc în tren bine, nu mă urc în tren, iarăși bine.

Deja nivelul meu de enervare începea să crească exponențial. În schimb, doamna casier era într-o stare neschimbată de la începutul conversației. Simțeam într-un fel că se apropie sfârșitul acestei situații cel puțin bizare – să vrei să cumperi bilet la CFR și casiera să nu vrea să îți dea. Și nu pentru ca nu ai avea bani îndeajuns pentru contravaloarea acestuia.

– Bine domnule, vă dau imediat bilet. Numai să îmi spuneți la ce tren doriți.
– Care este primul tren care pleacă din Constanța după ora 12? întreb eu iritat de situație.
– Aveți trenul de la 12.21, apoi este încă unul la 16.10. După aceea sunt mai dese: la 18.00, la 19.10. La care vă dau?

Mă gândeam dacă merită să încerc la trenul de 12.21 pentru că trenul în care urma să urc eu avea programată sosirea la Constanța la ora 12.15. În principiu erau șase minute în care ar fi trebuit să găsesc trenul către Neptun și să mă urc în el, iar bilete urma să cumpăr din București. O situație la limită, dar acceptabilă, din moment ce un bilet CFR nefolosit poate fi folosit la următorul tren dacă se achită din nou tariful de rezervare. Așa că hotărăsc să iau bilet la trenul de la 12.21.

– Dați-mi la trenul de 12.21.
– Nu pot să vă dau la aceasta pentru că trenul a plecat din gară și nu aveți legătură până la Constanța! Dar vă pot da la cel de la 16.10.
– Bine, doamnă, mulțumesc! M-am lămurit: ajung la Constanța și văd eu ce tren iau de acolo până la Neptun. Sau poate o iau pe jos pentru că văd că doriți foarte mult să nu îmi vindeți niciun bilet. La revedere!
– La revedere!

Simțeam că explodez: era un déjà-vu – nu vă pot da bilet pentru că nu aveți legătură. Credeam că sunt la un fel de emisiune de tip „camera ascunsă” în care scopul este să vezi care este limită răbdării umane. Iar pentru situația descrisă ai nevoie de o răbdare imensă pentru a contracara absurditatea acesteia. Simțeam că tot ceea ce știu despre eficiența economică și relații cu clienții este răsturnat la 180 de grade – vrei să cumperi bilet pentru un serviciu și furnizorul nu vrea să ți-l vândă, chiar dacă pentru el nu are nicio importanță dacă tu folosești sau nu serviciul în cauză. Iar relația cu clienții este una fenomenală – îți dorești clienți fideli și repetitivi care să folosească și în viitor serviciile tale, dar nu reușești să îi servești prompt și cu ceea ce își doresc ei. Iar aici nu vorbim despre condițiile din trenuri (mirosuri, lipsa aerului condiționat etc) și nici despre viteza de deplasare a acestora, ci despre primul contact pe care îl are clientul cu sistemul CFR – casa de bilete.

Facebook Twitter Pinterest Linkedin Email


Articole care au aceeasi tema:


Articole din categoria Enervant:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ATENŢIE !!! Toate comentariile sunt moderate.
Vor fi aprobate doar comentariile care se referă strict la tema dezbătută în cadrul articolului și care nu conțin replici rasiste, xenofobe sau jignitoare.
Vor fi respinse automat comentariile care folosesc un limbaj nepotrivit și/sau care conțin injurii la adresa autorului articolului original sau la adresa unui autor de comentariu din cele anterioare.