Recenta decizie a Curţii Constituţionale referitoare la modul de organizare a referendumului este ambiguă şi consider că nu respectă pe deplin conceptul democraţiei, aşa cum percep eu acest concept. Voi prezenta mai jos argumentele care mă determină să fac această afirmaţie. Precizez încă de la început că nu doresc ca acest articol să fie interpretat ca părtinitor în privinţă referendumului din 29 iulie şi de aceea mă voi referi de fiecare dată cu “alb” sau “negru” în ceea ce priveşte opţiunile electoratului la referendum.
Voi porni de la decizia Curţii Constituţionale care a hotărât că un referendum poate fi validat “în măsura în care asigură participarea la referendum a cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente”.
În primul rând să lămurim ce anume se înţelege prin sintagma “asigură participarea la referendum”. O interpretare a acestei decizii poate însemna faptul că se asigură dreptul de participare pentru cel puţin jumătate plus unu din persoanele cu drept de vot. Ori această condiţie este de la început îndeplinită pentru că oricare referendum asigură apriori dreptul oricărui cetăţean de a îşi exprimă opinia. Un alt mod de interpretare a acestei decizii conduce la ideea că instituţiile statului trebuie să se asigure că jumătate pus unu din numărul votanţilor vor vota. Dar cine asigură acest lucru? Guvernul? Parlamentul? Preşedintele? Cum poate fi asigurat acest lucru din moment ce votul nu este obligatoriu în România?
Un alt argument pentru afirmaţia mea că această decizie nu respectă principiile pe care le consider eu democratice este faptul că interpretează diferit reprezentativitatea. Aşadar, este necesar că la urne să se prezinte cel puţin jumătate plus unu dintre cei înscrişi pe listele electorale, ceea ce înseamnă un număr total de x voturi exprimate. După cum toată lumea cunoaşte în cazul unui referendum sunt formulate una sau mai multe întrebări care pot avea răspunsuri de tipul “alb” sau “negru”. Presupunând prin absurd că se vor prezenta exact x votanţi la urne, că există o singură întrebare şi că opiniile acestora vor fi divizate aproape egal atunci putem avea o situaţie în care x/2+1 votează “alb” şi x/2-1 votează “negru”. Având în vedere că numărul minim de votanţi x a fost îndeplinit se validează referendumul cu răspunsul “alb” pe baza celor x/2+1 voturi primite.
Mai departe să analizăm situaţia în care nu se prezintă x cetăţeni la vot, ci doar x/2+1 şi toţi votează “alb”. Faţă de situaţia de mai sus numărul celor care îşi exprimă o opinie pentru “alb” este acelaşi, dar referendumul nu este validat pentru că nu s-au prezentat la urne x alegători. Adică numărul de x/2+1 voturi nu mai este suficient pentru a valida rezultatul “alb”, deşi “alb” a fost votat tot de acelaşi număr de persoane că şi în cazul anterior! Deci, unde este reprezentativitatea în aceste două scenarii?
Situaţia din scenariul doi este similară şi dacă se prezintă la urne un număr de votanţi cuprins între x/2+1 şi x-1, fără a atinge pragul minim de x, situaţie în care referendumul nu este validat. Prin urmare “alb” nu este declarat câştigător, deşi în această situaţie ar avea mult mai multe voturi decât “negru”, comparând cu primul scenariu!
În concluzie, în două situaţii diferite, cu acelaşi număr de voturi pentru “alb” de fiecare data, se decid două lucruri total opuse: în primul caz “alb” câştiga refendumul, pe când în cel de-al doilea “alb” nu câştiga refendumul. Şi toate acestea deoarece Curtea Constituţională interpretează că nu este democratic ca un refendum care nu îndeplineşte numărul minim de participanţi să fie validat, uitând să menţioneze faptul că şi cei care nu au participat la referendum au avut opţiunea lor, aceea de a îi lăsa pe ceilalţi să voteze pentru ei. Şi dacă stăm să analizăm etimologia cuvântului democraţie (demos – popor, kratos – putere) ajungem la concluzia că aici este esenţa puterii poporului: să hotărască prin vot dacă este bine “alb” sau este bine “negru”, iar cei care se abţin să fie de acord cu rezultatul înregistrat al votului, din moment ce au avut şi ei oportunitatea de a participa şi nu şi-au exercitat-o.
Articole din categoria Politica:
- 06-08-2011 - Utopia unităţii europene - piaţa muncii
- 31-05-2011 - Tot ceilalţi sunt de vină
- 16-03-2011 - "Flexibilizarea" pieţei muncii
